Author: admin

Tronul din ceruri

1 După acestea, m‑am uitat și iată că în cer era o ușă deschisă. Primul glas, ca sunetul de trâmbiță, pe care l‑am auzit vorbind cu mine, a zis: „Urcă‑te aici și‑ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“

2 Imediat am fost în Duhul și iată că în cer era un tron, iar pe tron ședea Cineva.

3 Cel Ce ședeape elera la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, a cărui înfățișare era asemenea smaraldului.

4 De jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, iar peacestetronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane de aur.

5 Din tron ieșeau fulgere, suneteși tunete. Înaintea tronului ardeau șapte torțe de foc – care sunt cele șapte duhuriale lui Dumnezeu –

6 șitotînaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.

În mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului erau patru ființe vii, pline de ochi în față și în spate.

7 Prima ființă vie era asemenea unui leu, a doua ființă vie era asemenea unui vițel, a treia ființă vie avea fața ca a unui om, iar a patra ființă vie era asemenea unui vultur care zboară.

8 Fiecare dintre cele patru ființe vii avea șase aripi și era plină de ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte ele spuneau fără încetare:

„Sfânt, sfânt, sfânt

este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic,

Cel Care era, Care este și Care vine!“

9 Ori de câte ori ființele vii Îi dădeau slavă, cinste și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor,

10 cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncau la pământ înaintea Celui Ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își așterneau coroanele înaintea tronului, zicând:

11 „Tu ești vrednic, Domnul și Dumnezeul nostru,

să primești slava, cinstea și puterea,

pentru că Tu le‑ai creat pe toate

și prin voia Ta ele erau și au fost create!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/4-861ce2297ad344e0be2247a87bfe64e2.mp3?version_id=126—

Sulul scris și Mielul

1 În mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părți și sigilat cu șapte sigilii.

2 Și am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă sulul și să‑i desfacă sigiliile?“

3 Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n‑a putut să deschidă sulul, nici să se uite în el.

4 Și am plâns mult, pentru că nu s‑a găsit nimeni vrednic să deschidă sulul, nici să se uite în el.

5 Dar unul dintre bătrâni mi‑a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins ca să deschidă sulul și cele șapte sigilii ale lui!“

6 Și am văzut un Miel, Care părea înjunghiat, stând în picioare în mijlocul tronului și al celor patru ființe vii și în mijlocul bătrânilor. Avea șapte coarneși șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe întreg pământul.

7 El a venit și a luatsululdinmânadreaptă a Celui Ce ședea pe tron.

8 Când a luat El sulul, cele patru ființe vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ înaintea Lui. Fiecare avea câte o kitharași vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinților –

9 și cântau o cântare nouă:

„Tu ești vrednic să iei sulul

și să‑i deschizi sigiliile,

pentru că ai fost înjunghiat

și prin sângele Tău ai răscumpărat, pentru Dumnezeu,

oameni din orice seminție, limbă, popor și neam

10 și i‑ai făcut o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru;

și ei vor domni pe pământ!“

11 M‑am uitat și am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al ființelor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și de o mie de ori o mie.

12 Ei spuneau cu glas tare:

„Vrednic este Mielul, Care a fost înjunghiat,

să primească putere, bogăție, înțelepciune, tărie,

cinste, slavă și laudă!“

13 Apoi, pe orice făptură care este în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice se află în aceste locuri, am auzit‑o zicând:

„A Celui Ce stă pe tron și a Mielului

să fie lauda, cinstea, slava și puterea,

în vecii vecilor!“

14 Și cele patru ființe vii au zis: „Amin!“, iar bătrânii s‑au aruncat la pământ și s‑au închinat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/5-741a05cff56ad79531ce2b5b0779519d.mp3?version_id=126—

Cele șapte sigilii

1 Am văzut când Mielul a deschis unul dintre cele șapte sigilii și am auzit‑o pe una dintre cele patru ființe vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!“

2 M‑am uitat și iatăcă a ieșitun cal alb, iar cel care‑l călărea avea un arc. I‑a fost dată o coroană și,ca uncuceritor, a ieșit să cucerească.

3 CândMielula deschis al doilea sigiliu, am auzit‑o pe cea de‑a doua ființă vie zicând: „Vino!“

4 Și a ieșit un alt cal,unulroșu, iar celui ce‑l călărea i s‑a dat voie să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i‑a fost dată o sabie mare.

5 CândMielula deschis al treilea sigiliu, am auzit‑o pe cea de‑a treia ființă vie zicând: „Vino!“ M‑am uitat și iatăcă a ieșitun cal negru, iar cel care‑l călărea avea în mână o balanță.

6 Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas zicând: „Un choinixde grâu pentru un denar! Trei choinicși de orz pentru un denar! Dar să nu strici uleiul și vinul!“

7 CândMielula deschis al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de‑a patra ființe vii zicând: „Vino!“

8 M‑am uitat și iatăcă a ieșitun cal verde pal, iar numele celui ce‑l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându‑l, era Locuința Morților. Le‑a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și prin fiarele sălbatice de pe pământ.

9 CândMielula deschis al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră ucișidin cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o avuseseră.

10 Ei au strigat cu glas tare, zicând: „Până când, Stăpâne, Cel Sfânt și Adevărat,întârziisă judeci și să răzbuni sângele nostru împotriva celor ce locuiesc pe pământ?“

11 Fiecăruia i s‑a dat câte o robă albă și li s‑a spus să se mai odihnească încă puțin timp, până cândnumărulcelor care au slujit împreună cu ei și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, se va fi împlinit.

12 Apoi am văzut cândMielula deschis al șaselea sigiliu; și a fost un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele,

13 iar stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele târziicând este scuturat de un vânt puternic.

14 Cerul a fost strâns ca un sul ce este înfășurat, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate din locurile lor.

15 Regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați, cei puternici, orice sclav și orice om liber s‑au ascuns în peșteri și printre stâncile munților.

16 Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți‑ne de fața Celui Ce stă pe tron și de mânia Mielului,

17 pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/6-a3a63f0fa39148cb916b5edab16d117b.mp3?version_id=126—

Pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii

1 După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac.

2 Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui și care avea sigiliul Dumnezeului cel Viu. El a strigat cu glas tare spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării,

3 zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“

4 Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: fuseseră pecetluiți o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel:

5 din seminția lui Iudaau fost pecetluițidouăsprezece mii;

din seminția lui Ruben – douăsprezece mii;

din seminția lui Gad – douăsprezece mii;

6 din seminția lui Așer – douăsprezece mii;

din seminția lui Neftali – douăsprezece mii;

din seminția lui Manase – douăsprezece mii;

7 din seminția lui Simeon – douăsprezece mii;

din seminția lui Levi – douăsprezece mii;

din seminția lui Isahar – douăsprezece mii;

8 din seminția lui Zabulon – douăsprezece mii;

din seminția lui Iosif – douăsprezece mii;

din seminția lui Beniamin – douăsprezece mii au fost pecetluiți.

Marea mulțime în robe albe

9 Dupătoateacestea, m‑am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni n‑o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini.

10 Ei strigau cu glas tare, zicând:

„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,

Care stă pe tron,

și a Mielului!“

11 Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s‑au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s‑au închinat lui Dumnezeu,

12 zicând:

„Amin! Lauda și slava,

înțelepciunea și mulțumirea,

cinstea, puterea și tăria

să fieale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“

13 Unul dintre bătrâni m‑a întrebat, zicând:

– Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit?

14 I‑am răspuns:

– Domnule, tu știi!

El mi‑a zis:

– Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare;

ei și‑au spălat robele

și le‑au albit în sângele Mielului.

15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu

și I se închină zi și noapte în Templul Lui;

iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei.

16 Nu le va mai fi nici foame, nici sete

șinu va mai cădea peste eiarșițasoarelui,

nici vreoaltăcăldură arzătoare,

17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori

și îi va conduce la izvoarele apelor vieții,

iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/7-a60bdc568f043602ddabd6465ba369ec.mp3?version_id=126—

Al șaptelea sigiliu și cădelnița de aur

1 CândMielula deschis al șaptelea sigiliu, în cer s‑a făcut liniștetimp deaproape jumătate de oră.

2 Și i‑am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu. Acestora li s‑au dat șapte trâmbițe.

3 Un alt înger, care avea o cădelniță de aur, a venit și a stat înaintea altarului. I‑a fost dată multă tămâie, pentru a o aduce împreună cu rugăciunile tuturor sfinților pe altarul de aur care este înaintea tronului.

4 Fumul de tămâie, împreună cu rugăciunile sfinților, s‑a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu.

5 Îngerul a luat cădelnița, a umplut‑o cu foc de pe altar și a aruncatfoculpe pământ. Și au avut loc tunete, sunete, fulgere și un cutremur.

Cele șapte trâmbițe

6 Cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe erau pregătiți să sune.

7 Primul a sunat din trâmbiță. Și a venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ. A treia parte a pământului a fost arsă, a treia parte a copacilor a fost arsă și toată iarba verde a fost arsă.

8 Al doilea înger a sunat din trâmbiță. Și ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare. A treia parte din mare s‑a transformat în sânge,

9 a treia parte din făpturile care erau în mare și care aveau viață au murit și a treia parte din corăbii au fost distruse.

10 Al treilea înger a sunat din trâmbiță. Și din cer a căzut o stea mare, aprinsă ca o torță. A căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele de apă.

11 Numele stelei era: „Pelin“. A treia parte din ape s‑au transformat în pelin și mulți oameni au murit din cauza apelor, pentru că fuseseră făcute amare.

12 Al patrulea înger a sunat din trâmbiță. Și au fost lovite a treia parte din soare, a treia parte din lună și a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată și astfel a treia parte din zi și din noapte să nu mai aibă lumină.

13 M‑am uitat și am auzit un vultur care zbura în înaltul cerului, zicând cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din cauza celorlalte sunete de trâmbiță ale celorlalți trei îngeri care urmează să sune!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/8-9343ac6b7556114c8269eee37ef3c688.mp3?version_id=126—

1 Al cincilea înger a sunat din trâmbiță. Și am văzut o steacare căzuse din cer pe pământ. I‑a fost dată cheia fântânii spre Adânc.

2 A deschis fântâna spre Adânc, și din fântână a ieșit fum, ca fumul dintr‑un cuptor mare. Soarele și văzduhul s‑au întunecat din cauza fumului din fântână.

3 Din fum au ieșit pe pământ lăcuste, cărora le‑a fost dată o putere ca puterea pe care o au scorpionii pământului.

4 Li s‑a spus să nu facă rău nici ierbii de pe pământ, nici vreunei plante verzi și nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au pe frunțile lor sigiliul lui Dumnezeu.

5 Nu li s‑a dat voie să‑i omoare, ci doar să‑i chinuiască timp de cinci luni. Chinulpe care‑l provocauera precum chinulprovocatde un scorpion când înțeapă un om.

6 În zilele acelea oamenii vor căuta moartea, dar nu o vor găsi; vor tânji să moară, dar moartea va fugi de ei.

7 Înfățișarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiți pentru război, iar pe capete aveau ceva ca niște coroane care păreau de aur. Fețele lor erau ca niște fețe de oameni;

8 aveau părul ca părul de femeie și dinții ca de leu,

9 aveau platoșe canișteplatoșe de fier, iar zgomotulfăcut dearipile lor era ca zgomotul multor caretetrasede cai care aleargă în război.

10 Aveau cozi, ca scorpionii, și ace; și în cozile lor le stătea puterea de a face rău oamenilor timp de cinci luni.

11 Aveau peste ele ca împărat pe îngerul Adâncului. În ebraică, numele lui este „Abaddon“, iar în greacă are numele de „Apollyon“.

12 Primul „vai“ s‑a dus. Iată că mai vin încă două „vaiuri“.

13 Al șaselea înger a sunat din trâmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu,

14 zicând celui de‑al șaselea înger care avea trâmbița: „Dezleagă‑i pe cei patru îngeri care sunt legați la Râul cel Mare, Eufrat!“

15 Cei patru îngeri, care fuseseră pregătiți chiar pentru ora, ziua, luna și anulacela, au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni.

16 Numărul soldaților cavaleriei era de douăzeci de mii de ori zece mii; am auzit numărul lor.

17 Iată cum am văzut în viziune caii și pe cei care‑i călăreau: aveau platoșe de un roșu aprins, albastru vinețiu și galben ca sulful. Capetele cailor erau ca și capetele de lei, iar din gurile lor ieșeau foc, fum și sulf.

18 A treia parte din oameni a fost omorâtă prin aceste trei urgii, și anume prin focul, fumul și sulful care ieșeau din gurilecailor.

19 Puterea cailor era în gurile și în cozile lor, căci cozile lor erau asemenea șerpilor, având capete cu care făceau rău.

20 Oamenii care au mai rămas, și anume cei care nu au fost omorâți de aceste urgii, nu s‑au pocăit de lucrările mâinilor lor, acelea de a nu se mai închina demonilor și idolilor de aur, argint, bronz, piatră și lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

21 Și nu s‑au pocăit nici de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lorșinici de furturile lor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/9-9c7f9997463025fd69258a4447ef9841.mp3?version_id=126—

Îngerul cu sulul cel mic

1 Am văzut un alt înger puternic care cobora din cer învăluit într‑un nor șiavânddeasupra capului un curcubeu. Fața lui era ca soarele, picioarele îi erau ca niște stâlpi de foc,

2 și în mână avea un sul mic, care era deschis. Și‑a pus piciorul drept pe mare, piciorul stâng pe uscat

3 și a strigat cu glas tare, așa cum rage un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete și‑au făcut auzite glasurile lor,

4 iar când cele șapte tunete au vorbit, eram gata să scriu, însă din cer am auzit un glas, zicând: „Pecetluiește ceea ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!“

5 Îngerul pe care l‑am văzut stând în picioare pe mare și pe uscat și‑a ridicat mâna dreaptă spre cer

6 și a jurat pe Cel Ce trăiește în vecii vecilor, Care a creat cerul și ceea ce este în el, pământul și ceea ce este pe el și marea și ceea ce este în ea, că nu va mai fi nicio amânare,

7 ci în zilele când al șaptelea înger va suna din trâmbiță, se va împlini tainalui Dumnezeu, așa cum le‑a vestit El robilor Săi, profeții.

8 Glasul pe care l‑am auzit din cer mi‑a vorbit din nou și mi‑a zis: „Du‑te, ia sulul deschis care este în mâna îngerului ce stă în picioare pe mare și pe uscat!“

9 M‑am dus la înger și i‑am zis să‑mi dea acel sul mic. El mi‑a zis: „Ia‑l și mănâncă‑l! Îți va amărî stomacul, dar în gură îți va fi dulce ca mierea.“

10 Am luat sulul din mâna îngerului și l‑am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l‑am mâncat, stomacul mi s‑a făcut amar.

11 Atunci el mi‑a zis: „Trebuie să profețești din nou despre multe popoare, neamuri, limbi și regi!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/10-816084c42ab35a496a331909aa9a24d9.mp3?version_id=126—

Cei doi martori

1 Apoi mi‑a fost dată o trestie asemenea unui băț și mi s‑a spus: „Ridică‑te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el!

2 Curtea exterioară a Templului las‑o la o parte și să n‑o măsori, pentru că ea a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare cetatea cea sfântă patruzeci și două de luni.

3 Le voi da celor doi martori ai meiautoritateasă profețească o mie două sute șaizeci de zile, îmbrăcați în sac.“

4 Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului.

5 Dacă vrea cineva să le facă rău, din gurile lor iese foc care‑i mistuie pe dușmanii lor. Deci, dacă vrea cineva să le facă rău, așa trebuie să fie omorât.

6 Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu mai cadă ploaie în zilele profeției lor. Ei au autoritate peste ape, ca să le transforme în sânge, și să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori doresc ei.

7 Când își vor sfârși mărturia, fiara care se ridică din Adânc va purta război cu ei, îi va învinge și‑i va omorî.

8 Cadavrele lorvor zăceape strada marii cetăți, care, în sens duhovnicesc, este numită „Sodoma“ și „Egipt“, unde a fost răstignit și Domnul lor.

9 Șioamenidin unele popoare, seminții și neamuri și de diferite limbi, se vor uita la cadavrele lor timp de trei zile și jumătate și nu vor da voie ca acestea să fie puse în mormânt.

10 Locuitorii de pe pământ se vor bucura demoartealor, se vor înveseli și își vor trimite daruri unii altora, căci acești doi profeți îi chinuiseră pe locuitorii pământului.

11 Dar după cele trei zile și jumătate, o suflare de viață de la Dumnezeu a intrat în ei, și ei s‑au ridicat în picioare; și o mare frică i‑a cuprins pe cei ce i‑au văzut.

12 Apoi ei au auzit un glas puternic din cer, care le‑a spus: „Suiți‑vă aici!“ Și ei s‑au suit în cer, într‑un nor, în timp ce dușmanii lor se uitau la ei.

13 Chiar în ceasul acela a avut loc un mare cutremur și s‑a prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au murit în acel cutremur, iar cei care au rămas s‑au înfricoșat și au dat slavă Dumnezeului cerului.

14 Al doilea „vai“ s‑a dus. Iată că al treilea „vai“ vine repede.

A șaptea trâmbiță

15 Al șaptelea înger a sunat din trâmbiță. Și erau glasuri puternice în cer, zicând:

„Împărăția lumii a devenit a Domnului nostru

și a CristosuluiSău;

iar El va împărăți în vecii vecilor!“

16 Cei douăzeci și patru de bătrâni care ședeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu s‑au aruncat cu fețele la pământ și I s‑au închinat lui Dumnezeu,

17 zicând:

„Îți mulțumim Ție, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic,

Cel Care este și Care era,

pentru că Ți‑ai luat puterea Ta cea mare

și ai început să împărățești!

18 Neamurile se mâniaseră,

dar a venit mânia Ta,

a venitvremea ca morții să fie judecați,

a venit vremeasă dai răsplată robilor Tăi, profeții,

sfinților și celor ce se tem de Numele Tău,

celor mici și celor mari,

șia venit vremeasă‑i distrugi pe cei ce pervertescpământul!“

19 Apoi a fost deschis Templul lui Dumnezeu din cer și în interiorul Templului a fost văzut Chivotul Legământului. Și au fost fulgere, sunete, tunete, cutremur și grindină mare.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/11-ff3c261ea9fa9849c6d0e6b7d37763f6.mp3?version_id=126—

Femeia și balaurul

1 În cer s‑a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare,avândluna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele,

2 era însărcinată și striga în durerile și suferința nașterii.

3 În cer s‑a văzut un alt semn: iată că un dragonmare, roșu, cu șapte capete și zece coarne,avândpe capete șapte diademe,

4 a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le‑a aruncat pe pământ. Dragonul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naște, să‑l mănânce.

5 Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său.

6 Iar femeia a fugit în pustie, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute șaizeci de zile.

7 În cer a avut loc un război. Mihail și îngerii lui s‑au războit cu dragonul, iar dragonul și îngerii lui s‑au războitși ei.

8 Dar n‑au putut învinge și locul lor nu li s‑a mai găsit în cer.

9 Marele dragon a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care duce în rătăcire întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.

10 Apoi am auzit în cer un glas puternic, zicând:

„Acum au venit mântuirea, puterea,

Împărăția Dumnezeului nostru

și autoritatea CristosuluiSău,

căci acuzatorulfraților noștri a fost aruncat,

a fost aruncatcel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte.

11 Ei l‑au învins prin sângele Mielului

și prin cuvântul mărturiei lor

și nu și‑au iubit viața, chiar până la moarte.

12 De aceea, bucurați‑vă, ceruri,

și voi, cei ce locuiți în ele!

Vai de voi, pământ și mare,

pentru că diavolul a coborât la voi

cuprins de o mare furie,

fiindcă știe că are puțină vreme!“

13 Când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit‑o pe femeia care născuse băiatul.

14 Femeii i s‑au dat cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustie, spre locul ei, unde să fie hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi,departede fața șarpelui.

15 Șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu după femeie, pentru ca s‑o facă să fie luată de râu,

16 dar pământul a venit în ajutorul femeii, și‑a deschis gura și a înghițit râul pe care‑l aruncase dragonul din gură.

17 Atunci dragonul s‑a mâniat pe femeie și s‑a dus să poarte război cu rămășița semințeiei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus.

18 Apoi a statpe țărmul mării.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/12-33fa32c34a68270e1d5d438d2f846151.mp3?version_id=126—

Fiara din mare

1 Am văzut ridicându‑se din mare o fiară care avea zece coarne și șapte capete. Pe coarneaveazece diademe, iar pe capete avea nume blasfemiatoare.

2 Fiara pe care am văzut‑o era asemenea unui leopard, dar picioarele îi erau ca ale ursului, iar gura – ca gura de leu. Dragonul i‑a dat ei puterea lui, tronul lui și o mare autoritate.

3 Unul dintre capetele ei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei de moarte a fost vindecată. Întregul pământ a fost uimit și s‑a dus după fiară.

4 Și i s‑au închinat dragonului, pentru că el îi dăduse autoritate fiarei. Ei s‑au închinat și fiarei, zicând: „Cine este ca fiara și cine se poate război cu ea?!“

5 Fiareii s‑a dat o gură, ca să rostească vorbe mari și blasfemii. I s‑a dat să exercite autoritate pentru patruzeci și două de luni.

6 Ea și‑a deschis gura cu blasfemii împotriva lui Dumnezeu, blasfemiind Numele Său, Cortul Său și pe cei ce locuiesc în cer.

7 I s‑a dat să poarte război cu sfinții și să‑i învingă. Și i s‑a dat autoritate peste orice seminție, popor, limbă și neam.

8 Toți locuitorii pământului i se vor închina, și anume aceia ale căror nume nu au fost scrise în Cartea Vieții Mielului, Care a fost înjunghiat de la întemeierea lumii.

9 Cine are urechi, să audă!

10 Dacă cinevaestepentru captivitate,

în captivitate va merge!

Dacă cinevatrebuie să fieomorât de sabie,

de sabie va fi omorât!

Aici este răbdarea și credința sfinților!

Fiara din pământ

11 Am văzut ridicându‑se din pământ o altă fiară. Avea două coarne ca de miel și vorbea ca un dragon.

12 Ea a exercitat toată autoritatea primei fiare, în locul ei. A făcut ca pământul și locuitorii lui să i se închine primei fiare, cea a cărei rană de moarte fusese vindecată.

13 Făcea semne mari și cobora chiar foc din cer pe pământ înaintea oamenilor.

14 Ea îi ducea în rătăcire pe locuitorii pământului prin semnele care îi fusese dat să le facă în locul celeilalte fiare, zicându‑le locuitorilor pământului să facă un chip fiarei care avusese ranacauzatăde sabie, și caretotușia rămas în viață.

15 I‑a fost dat să dea suflare chipului fiarei, ca astfel chipul fiarei să și vorbească și să facă să fie omorâți toți cei care nu se închină chipului fiarei.

16 Ea a făcut ca la toți – mici și mari, bogați și săraci, liberi și sclavi – să li se dea un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte

17 și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde dacă nu are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.

18 Aici este înțelepciunea! Cel ce are pricepere, să calculeze numărul fiarei, pentru că este numărul unui om. Numărul său este șase sute șaizeci și șase.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/REV/13-5f49e329e33dc4867dc8c67ab8442ad9.mp3?version_id=126—