Author: admin

Isus, Marele Preot al Noului Legământ

1 Partea cea mai importantă a celor spuse este că avem un astfel de Mare Preot, Care S‑a așezat la dreapta tronului Măreției, în ceruri,

2 slujitor alLoculuiPreasfânt și al adevăratului Cort, pe care l‑a ridicat Domnul, nu omul.

3 Căci fiecare mare preot este pus responsabil să aducă atât daruri, cât și jertfe. Astfel, a trebuit ca și Acesta să aibă ceva de adus.

4 Așadar, dacă ar fi pe pământ, nu ar mai fi Preot, întrucât există preoți care aduc daruri potrivit cu Legea.

5 Ei slujesc unei copii și unei umbre a lucrurilor cerești, așa cum a fost avertizat Moise atunci când urma să ridice Cortul. Căci El a zis: „Vezi să faci totul după modelul care ți‑a fost arătat pe munte!“

6 Însă acum El a obținut o slujbăcu mult mai deosebită, de vreme ce El este și Mijlocitorul unui legământ mai bun, care a fost legiferat pe baza unor promisiuni mai bune.

7 Dacă primullegământar fi fost fără cusur, atunci nu s‑ar mai fi căutat loc pentru al doilea.

8 Dar El, găsindu‑i cusur, le zice:

„Iată, vin zile, zice Domnul,

când voi încheia cu Casa lui Israel

și cu Casa lui Iuda

un nou legământ,

9 nu ca legământul pe care l‑am făcut cu strămoșiilor,

în ziua când i‑am luat de mână

ca să‑i scot din țara Egiptului.

Pentru că n‑au rămas în legământul Meu,

nici Mie nu Mi‑a păsat de ei, zice Domnul.

10 Ci acesta este legământul pe care‑l voi încheia cu Casa lui Israel,

după acele zile, zice Domnul:

voi pune legile Mele în mintea lor

și le voi scrie în inimile lor.

Eu voi fi Dumnezeul lor,

iar ei vor fi poporul Meu.

11 Și niciunul nu va mai învăța pe semenul

sau pe fratele său, zicând: «Cunoaște‑L pe Domnul!»,

pentru că toți Mă vor cunoaște,

de la cel mai mic până la cel mai mare,

12 căci voi fi îndurător în ce privește nedreptățile lor

și nu‑Mi voi mai aminti de păcatele lor.“

13 Vorbind despre „un noulegământ“, El l‑a declarat pe primul învechit, iar ceea ce este învechit și îmbătrânit este aproape de dispariție.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/8-935cd5105ad539b6060f63c5397596cc.mp3?version_id=126—

Închinarea în Cort

1 Acum, chiar și primullegământavea reguli pentru închinareși pentru unLocSfânt pământesc.

2 Căci a fost pregătit primul cort, în care erau sfeșnicele, masa și pâinile prezentării; acesta a fost numit „LoculSfânt“.

3 Însă după cea de‑a doua draperie era un cort numit „LoculPreasfânt“.

4 El avea altarul de aur pentru tămâie și Chivotul Legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele Legământului.

5 Deasupra erau heruvimii Slavei, umbrindloculispășirii. Nu este vremea acum să vorbim în detaliu despre aceste lucruri.

6 Așadar, după ce au fost pregătite astfel lucrurile acestea, preoții intrau mereu în primul cort pentru a‑și îndeplini slujbele,

7 însă în al doilea intra numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuși și pentru păcatele din neștiință ale poporului.

8 Prin aceasta, Duhul Sfânt arată că încă nu era dezvăluită calea cătreLoculPreasfânt, atât timp cât primul cort încă stătea în picioare.

9 Aceasta este o ilustrație pentru vremea de acum, arătând că darurile și jertfele care sunt aduse nu pot desăvârși conștiința celui ce se închină.

10 Ele au de‑a facedoar cu mâncărurile, băuturile și diferitele ritualuri de spălare;suntreguli pentru trup, impuse până la vremea restaurării lucrurilor.

Sângele lui Cristos

11 Dar când Cristos S‑a arătat ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit deja,trecândprin Cortul mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din creația aceasta,

12 a intrat o dată pentru totdeauna înLoculPreasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu propriul Lui sânge, obținând astfel o răscumpărare veșnică.

13 Căci dacă sângele caprelor și al boilor și stropirea celor întinați cu cenușa unei juninci sfințește în vederea curățirii trupului,

14 cu cât mai mult sângele lui Cristos – Care, prin Duhul cel veșnic, S‑a dat pe Sine fără cusur lui Dumnezeu – ne va curăți conștiința de faptele moarte, pentru a ne închinaDumnezeului cel Viu!?

15 Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui nou legământ,sau testament, pentru ca, prin moartea care a avut loc pentru răscumpărarea abaterilor de sub primul testament, cei ce au fost chemați să primească promisiunea moștenirii veșnice.

16 Căci unde este un testament, este nevoie să se dovedească moartea celui care l‑a făcut.

17 Fiindcă un testament este valid numai după moarte, de vreme ce nu are nicio putere cât timp trăiește cel care l‑a făcut.

18 Așadar, nici chiar primul testament n‑a fost consacrat fără sânge,

19 pentru că, după ce fiecare poruncă a Legii le‑a fost spusă de Moise tuturor celor din popor, a luat sânge de viței și de capre, cu apă, lână cărămizie și isop, și a stropit sulul însuși și tot poporul,

20 zicând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l‑a poruncit Dumnezeu.“

21 În același fel a stropit cu sânge Cortul și toate obiectele pentru slujbă.

22 Potrivit Legii, aproape totul este curățit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare.

23 Prin urmare, de vreme ce a fost nevoie să fie curățite cu acestejertfecopiile lucrurilor din ceruri,trebuia calucrurile cerești înseșisă fie curățitecu jertfe mai bune decât acestea.

24 Căci Cristos n‑a intrat într‑unlocsfânt făcut de mâiniomenești, –loc care esteoglindirea celui adevărat –, ciEl a intratchiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, în prezența lui Dumnezeu,

25 și nu ca să Se jertfească pe Sine din nou și din nou, după felul în care marele preot intră înLoculPreasfânt în fiecare an cu sânge care nu este al lui,

26 pentru că atunci El ar fi trebuit să sufere din nou și din nou de la întemeierea lumii. Însă El S‑a arătat acum, o dată pentru totdeauna, la sfârșitul veacurilor, ca să îndepărteze păcatul prin jertfa Lui.

27 Și după cum le este dat oamenilor să moară o singură dată, iar după aceea urmează judecata,

28 tot astfel și Cristos, fiind jertfit o dată pentru totdeauna pentru a purta păcatele multora, Se va arăta a doua oară celor care‑L așteaptă cu nerăbdare, nu în vederea păcatului, ci spre mântuire.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/9-78ac29157a32615cf53a54fbcac85934.mp3?version_id=126—

Jertfa lui Cristos, o dată pentru totdeauna

1 Căci Legea, având doar o umbră a lucrurilor bune care urmau să vină,șinu chipul propriu‑zis al acestora, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care sunt aduse neîncetat, în fiecare an, să‑i desăvârșească pe cei ce se apropie.

2 Altfel, n‑ar fi încetat ele oare să fie aduse, de vreme ce închinătorii, curățiți o dată pentru totdeauna, n‑ar mai fi avut conștiința păcatelor?

3 Însă prin acestea are loc o aducere-aminte a păcatelor în fiecare an.

4 Căci este imposibil ca sângele boilor și al țapilor să înlăture păcatele.

5 De aceea, când vine în lume, El spune:

„Tu n‑ai dorit jertfă și dar de mâncare,

ci Mi‑ai pregătit un trup.

6 Nu Ți‑ai găsit plăcerea în arderi‑de‑tot

și în jertfe pentru păcat.

7 Atunci am zis: «Iată că vin! În sulul cărții este scris despre Mine.

Vinsă fac voia Ta, Dumnezeule.»“

8 El spune, mai sus: „Tu n‑ai dorit, nici nu Ți‑ai găsit plăcerea în jertfe și în daruri de mâncare, în arderi‑de‑tot și în jertfe pentru păcat“ – care sunt aduse potrivit cu Legea.

9 Apoi zice: „Iată că vin să fac voia Ta!“ Astfel, El anulează primaordineca s‑o instaureze pe cea de‑a doua.

10 Prin acea voie am fost noi sfințiți,și anumeprin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.

11 Fiecare preot stă în fiecare zi și își face slujba, aducând din nou și din nou aceleași jertfe, care nu pot niciodată să îndepărteze păcatele.

12 ÎnsăCristosa adus o singură jertfă pentru păcate, o dată pentru totdeauna, și S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu.

13 Și de atunci așteaptă până când dușmanii Lui vor fi făcuți scăunaș pentru picioarele Lui.

14 Căci, printr‑o singură jertfă, El i‑a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.

15 Duhul Sfânt, de asemenea, ne mărturiseștelucrul acesta. Căci, după ce spune:

16 „Acesta este legământul pe care‑l voi încheia cu ei

după acele zile, zice Domnul:

voi pune legile Mele în inimile lor

și le voi scrie în mintea lor.“,

17 Duhul Sfânt adaugă:

„Și nu‑Mi voi mai aminti nicidecum

de păcatele și fărădelegile lor.“

18 Iar acolo unde există iertare pentru acestea, nu mai este nevoie de nicio jertfă pentru păcat.

Îndemn la perseverență

19 Așadar, fraților, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm înLoculPreasfânt prin sângele lui Isus,

20 pe calea cea nouă și vie pe care El a deschis‑o pentru noi prin draperie – care este trupul Său –

21 și fiindcă avem un Mare Preot peste Casa lui Dumnezeu,

22 să ne apropiem cu o inimă sinceră, în siguranța deplină a credinței, având inimile curățite de conștiința rea și trupurile spălate cu apă curată.

23 Să ne ținem neclintit de mărturisirea speranței noastre, căci credincios este Cel Ce a promis!

24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune.

25 Să nu renunțăm la strângerea noastră laolaltă, așa cum au unii obiceiul, ci să ne încurajămunii pe alții, cu atât mai mult cu cât vedeți că Ziua se apropie.

26 Căci, dacă noi continuăm să păcătuim în mod voit, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcat,

27 ci doar o anumită așteptare înfricoșată a judecății și furiaunui foc care‑i va mistui pe cei împotrivitori.

28 Oricine încalcă Legea lui Moise moare fără îndurare, pe baza mărturiei a doi sau a trei martori.

29 Cu cât credeți că este mai vrednic de o pedeapsă mai aspră acela care‑L calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care consideră întinat sângele legământului prin care a fost sfințit și care‑L insultă pe Duhul harului?!

30 Căci Îl cunoaștem pe Cel Care a spus:

„A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!“

Și, din nou:

„Domnul Își va judeca poporul.“

31 Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului cel Viu!

32 Amintiți‑vă însă de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați, ați îndurat multă luptă cu suferințele,

33 fiind uneori expuși public insultelor și necazurilor, iar alteori fiind părtași cu cei umiliți astfel.

34 Căci ați împărtășit suferințele celor închiși și ați răbdat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre, știind că voi aveți o bogăție mai bună și care rămâne.

35 De aceea, să nu vă părăsiți acea încredere, care aduce o mare răsplată.

36 Căci aveți nevoie de răbdare, pentru ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să puteți primi promisiunea.

37 „Totuși, încă puțin, foarte puțin,

și Cel Ce vine va veni și nu va întârzia!

38 Însă cel drept al Meu va trăi prin credință,

iar, dacă dă înapoi,

sufletul Meu nu găsește plăcere în el.“

39 Însă noi nu suntem dintre aceia care dau înapoi, spre pierzarealor, ci dintreaceia care aucredință pentru păstrarea sufletuluilor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/10-65c71abb2404e3fc7c2c9c39f1e26f6c.mp3?version_id=126—

Prin credință

1 Și credința este o convingere cu privire la lucrurile în care sperăm, o siguranță cu privire la lucrurile care nu se văd.

2 Căci prin aceasta bătrâniiau primit o bună mărturie.

3 Prin credință înțelegem că veacurile au fost așezate prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede n‑a fost făcut din lucruri care sunt vizibile.

4 Prin credință I‑a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bunădecât a lui Cain. Prin aceasta a primit mărturia că este drept, deoarece Dumnezeu a mărturisit despre darurile lui. Și, deși mort, prin credința sa încă vorbește.

5 Prin credință a fost mutat Enoh, ca să nu vadă moartea. Și n‑a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l‑a mutat. Căci înainte de mutarea lui a primit mărturia că Îi era plăcut lui Dumnezeu.

6 Și fără credință este imposibil să‑I fim plăcuți, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei ce‑L caută.

7 Prin credință Noe, fiind avertizat cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a pregătitplin dereverență o arcă pentru a‑și salva familia. Prin aceasta a condamnat el lumea și a devenit un moștenitor al dreptății care vine prin credință.

8 Prin credință a ascultat Avraam când a fost chemat să iasă spre un loc pe care urma să‑l primească drept moștenire și a ieșit fără să știe unde se duce.

9 Prin credință s‑a așezat el în țara promisiunii, ca într‑o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitori împreună cu el ai aceleiași promisiuni.

10 Căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu.

11 Prin credință a primit el putere pentru a întemeia o sămânță– chiar dacă Sara însăși era stearpă și trecută de vârsta maturității – deoarece L‑a considerat credinciospe Cel Ce a promis.

12 De aceea, dintr-unul singur – și acesta aproape mort – s‑au născuturmașiatât de numeroși ca stelele cerului și fără număr ca nisipul de pe țărmul mării.

13 În credință au murit toți aceștia, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le‑au văzut de departe, le‑au salutat și au mărturisit că sunt străini și peregrini pe pământ.

14 Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii.

15 Dacă ei s‑ar fi gândit la țara din care au plecat, ar fi avut vreme să se întoarcăîn ea,

16 însă ei tânjeau după o țară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu‑I este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.

17 Prin credință l‑a adus Avraam pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare. El, cel care a primit promisiunile, era gata să‑l aducă jertfă pe singurul său fiu,

18 el, căruia i se spusese: „Prin Isaac își va primi numele sămânța ta.“

19 Căci se gândea că Dumnezeu poate să‑l scoale chiar și dintre cei morți și, în pildăvorbind, de acolo l‑a primit înapoi.

20 Prin credință i‑a binecuvântat Isaac pe Iacov și pe Esau cu privire la lucrurile viitoare.

21 Prin credință i‑a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s‑a închinatsprijinindu‑sepe vârful toiagului său.

22 Prin credință a amintit Iosif, când era pe moarte, de exodul fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la oasele sale.

23 Prin credință a fost ascuns Moise de către părinții săi timp de trei luni, după ce s‑a născut – pentru că au văzut că era un copilaș frumos și nu s‑au temut de porunca împăratului.

24 Prin credință a refuzat Moise, când s‑a făcut mare, să fie numit „fiul fiicei lui Faraon“,

25 alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului.

26 El a considerat disprețulsuferit pentruCristos ca fiind o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că privea țintă la răsplată.

27 Prin credință a ieșit din Egipt, fără să se teamă de furia regelui. Căci el a stat neclintit, ca și când L‑ar fi văzutpe Cel Ce este nevăzut.

28 Prin credință a celebrat Paștele și stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu‑i omoare pe întâii lor născuți.

29 Prin credință a trecut poporul prin Marea Roșieca pe uscat. Când au încercat însă și egiptenii lucrul acesta, s‑au înecat.

30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate șapte zile.

31 Prin credință n‑a pierit prostituata Rahab împreună cu cei neascultători, pentru că i‑a primit cu pace pe cercetași.

32 Și ce‑aș mai putea spune? Căci n‑aș avea destul timp să vorbesc despre Ghedeon, Barak, Samson, Iefta, David, Samuel șidespreprofeți.

33 Prin credință au cucerit ei regate, au înfăptuit dreptate, au obținut promisiunile, au închis gurile leilor,

34 au stins puterea focului, au scăpat de tăișul sabiei, au fost întăriți în neputință,au devenit tari în război, au pus pe fugă oștile străine;

35 femeile și‑au primit morții înviați; alții au fost torturați și au refuzat să fie eliberați, ca să obțină o înviere mai bună,

36 alții au îndurat batjocuri și biciuiri, și chiar lanțuri și închisoare,

37 au fost omorâți cu pietre, au fost tăiați în două cu fierăstrăul, au fost încercați, au murit uciși de sabie, au umblat îmbrăcați în piei de oi și în piei de capre; nevoiași, în necaz, chinuiți,

38 ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri și prin munți, prin peșteri și prin gropile pământului.

39 Toți aceștia au primit o bună mărturiepentru credințalor,însăn‑au primit ceea ce a fost promis,

40 întrucât Dumnezeu a ales dinainte ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuți desăvârșiți fără noi.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/11-7a6126c7607b5d2009bbbcd924c3471c.mp3?version_id=126—

Dumnezeu Își disciplinează fiii

1 De aceea, având un nor așa de mare de martori care ne înconjoară, să dăm la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdarecursa care ne stă înainte.

2 Să privim țintă la Isus, Inițiatorulcredinței și Cel Ce desăvârșește credința, Care, pentru bucuria ce‑I stătea înainte, a îndurat crucea, disprețuindu‑i rușinea, și S‑a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.

3 Gândiți‑vă binela Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire față de El Însuși din partea păcătoșilor, ca să nu vă descurajați în sufletele voastre și să obosiți.

4 Voi nu v‑ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului

5 și ați uitat îndemnul pe care vi‑l dă ca unor fii:

„Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului,

nici nu obosi când ești mustrat de El,

6 căci Domnul îl disciplinează pe cel pe care‑l iubește

și‑l lovește cu nuiaua pe orice fiu pe care‑l primește.“

7 Îndurațiavând în vedere disciplinarea! Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu‑l disciplinează tatăl?

8 Însă dacă sunteți scutiți de disciplinare,la care toți au devenit părtași, atunci sunteți copii nelegitimi, iar nu fii!

9 Mai mult, am avut părinți trupești care ne disciplinau și pe care îi respectam. Cu cât mai mult deci trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim!?

10 Căci ei, într-adevăr, ne disciplinau pentru puține zile, așa cum li se părea lor că este bine, însă El o face spre folosul nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui.

11 Orice disciplinare nu pare în prezent o bucurie, ci mai degrabă o întristare, dar mai târziu produce rodul pașnic al dreptății, pentru cei ce au fost încercați prin ea.

12 De aceea, întăriți‑vă brațele obosite și genunchii slăbiți!

13 „Faceți cărări drepte pentru picioarele voastre“, pentru ca șchiopul să nu‑și scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!

14 Urmăriți cu toții pacea și sfințirea, fără de care nimeni nu‑L va vedea pe Domnul.

15 Îngrijiți‑vă ca nu cumva vreunul să ducă lipsă de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să crească vreo rădăcină de amărăciune, care să provoace durere, iar prin ea mulți să fie pângăriți,

16 ca nu cumva vreunul să fie curvar sau lumesc ca Esau, care, pentru o mâncare, și‑a vândut drepturile de întâi născut.

17 Voi știți că, mai târziu, când a dorit să moștenească binecuvântarea, a fost respins, căci n‑a mai găsit loc de pocăință, chiar dacă a căutat‑o cu lacrimi.

18 Căci nu v‑ați apropiat de ceea ce poate fi atins, de ceea ce este cuprins de foc, de întuneric, negură și furtună,

19 nici de sunet de trâmbiță sau de un glas ale cărui cuvinte i‑au făcut pe cei ce l‑au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, –

20 pentru că n‑au putut îndura ce s‑a poruncit: „Chiar dacă un animal atinge muntele, să fie omorât cu pietre!“;

21 priveliștea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântatși tremur!“ –

22 ci v‑ați apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului cel Viu, Ierusalimul ceresc, de miile de îngeri adunați pentru sărbătoare,

23 de Biserica întâilor născuți scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile desăvârșite ale celor drepți,

24 de Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, și de sângele stropit, care vorbește mai bine decâtsângele luiAbel.

25 Vedeți să nu‑L respingeți pe Cel Ce vă vorbește! Căci dacă n‑au scăpat aceia care L‑au respins pe Cel Ce i‑a avertizat pe pământ, cu atât mai mult nici noi nu vom scăpa, dacă ne întoarcem de la Cel Cene avertizeazădin ceruri,

26 al Cărui glas a clătinat atunci pământul, dar Care acum a promis, zicând: „Voi clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul.“

27 Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână lucrurile ce nu pot fi clătinate.

28 De aceea, întrucât primim o Împărăție care nu poate fi clătinată, să avemîn inimile noastreo mulțumire prin care să ne închinăm lui Dumnezeu într‑un mod plăcut, cu evlavie și reverență,

29 pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/12-d4d67586a0369ea37410a5ebe26c3141.mp3?version_id=126—

Îndemnuri finale

1 Dragostea frățească să rămânăîntre voi!

2 Nu uitați ospitalitatea față de străini, pentru că, prin aceasta unii, fără să știe, au găzduit îngeri!

3 Amintiți‑vă de cei care sunt în lanțuri, ca și cum ați fi legați împreună cu ei,șide cei care sunt chinuiți, ca unii care și voi sunteți în trup!

4 Căsătoriasă fiecinstită de toți, iar patulsă fie păstratnepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe curvari și pe adulteri!

5 Felul vostru de viață să fie fără iubire de bani! Fiți mulțumiți cu ce aveți, pentru că El a spus:

„Nicidecum nu te voi lăsa,

și nicidecum nu te voi părăsi!“

6 Astfel, putem spune plini de încredere:

„Domnul este ajutorul meu. Nu mă voi teme!

Ce‑mi va face omul?!“

7 Aduceți‑vă aminte de conducătorii voștri care v‑au spus Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați‑vă cu atenție la sfârșitul felului lor de viațăși urmați‑le credința!

8 Isus Cristos este Același ieri, astăzi și în veci!

9 Să nu fiți duși în rătăcire de învățături diverse și străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care nu le‑au fost de niciun folos celor ce au umblat după ele!

10 Noi avem un altar de unde cei care slujesc la Cort nu au dreptul să mănânce.

11 Căci trupurile acelor viețuitoare, al căror sânge este adus înLoculPreasfânt de marele preot ca jertfă pentru păcate, sunt arse afară din tabără.

12 De aceea, Isus a suferit dincolo de poarta cetății, ca să sfințească poporul prin sângele Lui.

13 Așadar, să ieșim la El, în afara taberei, purtând disprețulîndurat deEl.

14 Căci noi nu avem aici o cetate permanentă, ci o căutăm pe cea care urmează să vină.

15 Prin El deci să‑I aducem întotdeauna o jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor noastre care mărturisescNumele Lui!

16 Să nu uitați binefacerea și dărnicia, pentru că lui Dumnezeu astfel de jertfe Îi plac!

17 Aveți încredere în conducătorii voștri și supuneți‑vă lor, căci ei veghează asupra sufletelor voastre ca unii care vor da socotealăpentru ele, ca astfel ei să facă aceasta cu bucurie și nu gemând, lucru care nu v‑ar fi de niciun folos!

18 Rugați‑vă pentru noi! Căci suntem convinși că avem o conștiință bună, dorind să ne comportăm bine în toate.

19 Vă îndemn tot mai mult să faceți aceasta, ca să vă fiu trimis înapoi repede.

20 Dumnezeul păcii, Care L‑a adus înapoi dintre cei morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstoral oilor, prin sângele legământului veșnic,

21 să vă desăvârșească în orice lucru bun, pentru a‑I face voia, lucrând în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Cristos, a Căruia să fie slava în vecii vecilor! Amin.

22 Vă îndemn, fraților, să primiți cu îngăduință acest cuvânt de îndemn, căci v‑am scris doar pe scurt.

23 Să știți că fratelui nostru Timotei i s‑a dat drumul. Dacă sosește curând, va fi cu mine când vă voi vedea.

24 Salutați‑i pe toți conducătorii voștri și pe toți sfinții. Cei din Italia vă salută.

25 Harulsă fiecu voi toți!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/13-3cae962aa01d67a2b7df36c89f6a8527.mp3?version_id=126—