Author: admin

Dumnezeu a vorbit prin Fiul Său

1 După ce, demult, Dumnezeu le‑a vorbit strămoșilornoștriîn multe rânduri și în multe feluri prin profeți,

2 în zilele acestea de pe urmă El ne‑a vorbit prin Fiul, pe Care L‑a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin Care a făcut și veacurile.

3 El, Care este strălucireaSlavei Sale și întipărirea naturiiLui și Care susține toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, după ce a făcut curățirea de păcate, S‑a așezat la dreapta Măreției, în înălțimi,

4 devenind cu mult mai presus decât îngerii, de vreme ce a moștenit un Nume mai însemnat decât al lor.

Fiul, superior îngerilor

5 Căci căruia dintre îngeri i‑a zis El vreodată:

„Tu ești Fiul Meu!

Astăzi Te‑am născut!“?

Și, din nou:

„Eu Îi voi fi Tată,

iar El Îmi va fi Fiu.“

6 Și, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut, spune:

„Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“

7 Iar despre îngeri spune:

„El îi face pe îngerii Săi duhuri

și pe slujitorii Săi, o flacără de foc.“

8 Însă despre Fiulzice:

„Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci

și toiagul Împărăției Tale este un toiag al dreptății!

9 Tu ai iubit dreptatea și ai urât fărădelegea.

De aceea, Dumnezeule,

Dumnezeul Tău Te‑a unscu untdelemnul bucuriei,

mai presus decât pe confrații Tăi.“

10 Și:

„Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul,

iar cerurile sunt lucrările mâinilor Tale.

11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi,

și toate se vor învechi ca o haină.

12 Le vei înfășura ca pe un veșmânt

și vor fi schimbate ca o haină.

Tu însă rămâi Același,

și anii Tăi nu se vor sfârși.“

13 Dar căruia dintre îngeri i‑a zis vreodată:

„Șezi la dreapta Mea

până‑i voi pune pe dușmanii Tăi

scăunaș pentru picioarele Tale!“?

14 Nu sunt ei toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce urmează să moștenească mântuirea?

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/1-c138a2e844dcab637576e5b404987403.mp3?version_id=126—

O mântuire atât de mare

1 De aceea, trebuie să dăm și mai multă atenție lucrurilor pe care le‑am auzit, ca să nu fim depărtațide ele.

2 Căci dacă Cuvântul rostit prin îngeri a fost ferm, iar fiecare abatere și neascultare și‑a primit o răsplată dreaptă,

3 cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători față de o mântuire atât de mare, care, după ce a fost vestită la început prin Domnul, ne‑a fost confirmată de către cei ce L‑au auzit,

4 în timp ce Dumnezeu aducea mărturie împreună cu ei prin semne, minuni și diferite lucrări puternice și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Lui?!

Isus, asemenea fraților Săi

5 Căci nu îngerilor le‑a supus El lumea viitoare, despre care vorbim,

6 ci, undeva, cineva a mărturisit, zicând:

„Ce este omul ca să‑Ți amintești de el

și fiul omului ca să‑l cercetezi?

7 Tu l‑ai făcut cu puținmai prejos decât pe îngeri

și l‑ai încoronat cu slavă și cu cinste;

8 le‑ai supus pe toate sub picioarele lui.“

Căci, atunci când i le‑a supus pe toate, nu i‑a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse.

9 Îl vedem însă pe Isus, Care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, încoronat acum cu slavă și cinste datorită morții pe care a suferit‑o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți.

10 Căci era potrivit pentru Acela, pentru Care și prin Care sunt toate, ca, pentru a‑i duce pe mulți fii la slavă, să‑L desăvârșească prin suferințe pe Inițiatorulmântuirii lor.

11 Căci atât Cel Ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți dintr-Unul. Din acest motiv, Lui nu‑I este rușine să‑i numească frați,

12 zicând:

„Voi vesti Numele Tău fraților Mei;

Îți voi cânta imnuri în mijlocul adunării!“

13 Și, din nou:

„Mă voi încrede în El!“

Și, din nou,El spune:

„Iată‑ne, Eu și copiii pe care Mi i‑a dat Dumnezeu!“

14 Așadar, întrucât copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El, în același fel, a fost părtaș la acestea, pentru ca, prin moarte, să‑l distrugă pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul,

15 și să‑i elibereze pe aceia care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte.

16 Căci, desigur, El nu‑i sprijină pe îngeri, ci sprijinăsămânțalui Avraam.

17 De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum frații Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos și credincios în slujba lui Dumnezeu și să facă ispășire pentru păcatele poporului.

18 Și pentru că El Însuși a fost ispitit prin ceea ce a suferit, poate să‑i ajute pe cei care sunt ispitiți.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/2-65d9fcd08f3ea00b472dc73e57ac3bd2.mp3?version_id=126—

Isus, superior lui Moise

1 De aceea, frați sfinți, părtași la chemarea cerească, uitați‑vă cu atenție la Isus, Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre,

2 Care a fost credincios Celui Ce L‑a desemnat, așa cum și Moise a fost credincios în toată Casa Lui.

3 Căci El a fost găsit vrednic de o slavă mai mare decât a lui Moise, așa cum constructorul unei case are cu mult mai multă cinste decât casa însăși.

4 Căci orice casă este construită de cineva, însă Cel Ce le‑a construit pe toate este Dumnezeu.

5 Moise, într-adevăr, a fost credincios ca slujitor în toată Casa luiDumnezeu, fiind o mărturie despre lucrurile care urmau să fie spuse,

6 dar Cristos a fost credincios ca Fiu peste Casa luiDumnezeu. Iar Casa Lui suntem noi, dacă într-adevăr ținem cu tărie încrederea și speranța cu care ne lăudăm.

Avertizare împotriva necredinței

7 De aceea, așa cum spune Duhul Sfânt:

„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,

8 nu vă împietriți inimile,

ca înziuarăzvrătirii,

ca în ziua încercării în pustie,

9 unde strămoșiivoștri M‑au pus la încercare,

M‑au ispitit și Mi‑au văzut lucrările

10 timp de patruzeci de ani!

De aceea M‑am mâniat pe generația aceasta

și am zis: «Ei întotdeauna se rătăcesc în inima lor.

N‑au cunoscut căile Mele.»

11 Așa că am jurat în mânia Mea:

«Nu vor intra în odihna Mea!»“

12 Fiți atenți, fraților, ca nu cumva vreunul dintre voi să aibă o inimă rea, necredincioasă, care să‑l depărteze de Dumnezeul cel Viu,

13 ci îndemnați‑vă unul pe altul în fiecare zi, cât timp se zice „astăzi“, astfel încât niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.

14 Căci am devenit părtași ai lui Cristos dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit convingereanoastrăde la început,

15 în timp ce se zice:

„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,

nu vă împietriți inimile

ca înziuarăzvrătirii.“

16 Căci cine au fost cei ce au auzit și s‑au răzvrătit? Nu toți cei ce au ieșit din Egipt prin Moise?

17 Și pe cine S‑a mâniat El timp de patruzeci de ani? Nu pe cei care au păcătuit și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?

18 Cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care nu au ascultat?

19 Vedem așadar că ei n‑au putut să intre din cauza necredinței.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/3-e8b696338d4d8c26a5b25fd5c6d507f5.mp3?version_id=126—

Odihna promisă de Dumnezeu

1 Să ne temem, așadar, ca nu cumva, cât timp este lăsată promisiunea intrării în odihna Lui, vreunul dintre voi să pară ajuns prea târziu.

2 Căci și nouă ne‑a fost vestită Evanghelia, ca și lor, dar lor, cuvântul pe care l‑au auzit nu le‑a fost de niciun folos, nefiind uniți prin credință cu cei care l‑au auzit.

3 Însă noi, cei care am crezut, intrăm în acea odihnă, așa cum a spus:

„De aceea am jurat în mânia Mea:

«Nu vor intra în odihna Mea!»“

Și totuși lucrărileSaleau fost terminate încă de la întemeierea lumii –

4 pentru că a spus undeva, despre ziua a șaptea, astfel: „Dumnezeu S‑a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui“

5 și, din nou, în același loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“

6 Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s‑a vestit Evanghelia, n‑au intrat din cauza neascultării,

7 El hotărăște din nou o anumită zi, – „astăzi“ –, zicând, prin David, după atât de mult timp, așa cum s‑a spus mai înainte:

„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,

nu vă împietriți inimile!“

8 Căci dacă Iosua le‑ar fi dat odihnă, atunciDumnezeun‑ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi.

9 Prin urmare, este lăsată pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat.

10 Fiindcă oricine a intrat în odihna Lui s‑a odihnit și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale.

11 Să ne străduimdeci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă prin același fel de neascultare!

12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva și fiind în stare să judece gândurile și intențiile inimii.

13 Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.

Isus, Marele nostru Preot

14 Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem tare de mărturisireanoastră.

15 Căci n‑avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă deslăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi,darfără păcat.

16 Așadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/4-0d6b2649d5b203e44d9069ae11d4dccf.mp3?version_id=126—

1 Căci fiecare mare preot luat dintre oameni este pus responsabil pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă atât daruri, cât și jertfe pentru păcate.

2 El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, pentru că el însuși este cuprins de slăbiciune.

3 Și din cauza acesteislăbiciuniel trebuie să aducăjertfeatât pentru păcatele lui, cât și pentru ale poporului.

4 Și nimeni nu își ia această cinste singur, ci este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost și Aaron.

5 Tot astfel și Cristos, nu S‑a slăvit pe Sine pentru a fi făcut Mare Preot, ci Cel CeL‑a slăvitI‑a spus:

„Tu ești Fiul Meu!

Astăzi Te‑am născut!“,

6 așa cum spune și în altă parte:

„Tu ești Preot pe veci,

după felul lui Melchisedek.“

7 El este AcelaCare, în zilele trupului Său pământesc, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte puternice și cu lacrimi către Cel Care putea să‑L scape de la moarte, și, fiind ascultat datorită evlaviei Sale,

8 cu toate că era Fiu, a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le‑a suferit

9 și, fiind făcut desăvârșit, a devenit autorul unei mântuiri veșnice pentru toți cei care ascultă de El,

10 fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, după felul lui Melchisedek.

Avertizare împotriva apostaziei

11 Cu privire la aceasta, cuvintele noastre sunt multe și greu de explicat, pentru că ați ajuns leneși la auz.

12 Căci voi, deși trebuia să fiți deja învățători, aveți nevoie din nou de cineva care să vă învețe principiileelementare ale cuvintelorlui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare.

13 Căci oricine se hrănește cu lapte este nepriceput în ce privește învățătura despre dreptate, fiindcă este un copilaș.

14 Însă hrana tare este pentru cei maturi, pentru aceia care au discernământul obișnuit, prin practică, să distingă binele și răul.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/5-645345c7c910998c3e49b016ebbfbff8.mp3?version_id=126—

1 De aceea, lăsând învățătura începătoare despre Cristos, să ne îndreptăm spre maturitate, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu,

2 a învățăturii despre ritualurile de spălare, a punerii mâinilor, a învierii celor morți și a judecății veșnice.

3 Și vom face aceasta dacă va îngădui Dumnezeu.

4 Căci este imposibil pentru cei ce odinioară au fost luminați, au gustat darul ceresc, au fost făcuți părtași ai Duhului Sfânt

5 și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterileveacului care vine,

6 dar care apoi au căzut,este imposibilsă fie înnoiți iarăși spre pocăință, întrucât ei Îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu și‑L dau la batjocură.

7 Când pământul absoarbe ploaia care deseori cade pe el și dă iarbă folositoare celor prin care este cultivat, el primește binecuvântarea de la Dumnezeu.

8 Dacă însă dă spini și ciulini, atunci este nefolositor și este aproape să fie blestemat; sfârșitul lui este în ardere.

9 Chiar dacă vorbim astfel, preaiubiților, totuși, în ce vă privește, suntem convinșică sunteți în starede lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea.

10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat‑o pentru Numele Lui, prin faptul că i‑ați slujit și‑i slujiți pe sfinți.

11 Însă ne dorim mult ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă, casă aibăsiguranța deplină a speranței până la sfârșit,

12 astfel încât să nu deveniți leneși, ci urmașiai celor ce, prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc promisiunile.

Garanția promisiunii lui Dumnezeu

13 Când Dumnezeu i‑a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuși,

14 zicând: „Te voi binecuvânta cu adevărat și‑ți voi înmulți foarte multsămânța.“

15 Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare,Avraama obținut promisiunea.

16 Într-adevăr, oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar jurământul pentru confirmare este sfârșitul oricărei dispute între ei.

17 În același fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai limpede moștenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr‑un jurământ,

18 pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, cu privire la care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să avem o puternică încurajare noi, cei care am fugit să ne ținem strâns de speranța pusă înainte.

19 Avem aceastăsperanțăca pe o ancoră a sufletului, sigură și fermă, și care pătrunde dincolo de draperie,

20 acolo unde predecesorul nostru, Isus, a intrat pentru noi. El a devenit Mare Preot în veci, după felul lui Melchisedek.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/6-e6438f50fb6657921a325d6c998038ce.mp3?version_id=126—

Preoția lui Melchisedek

1 Acest Melchisedek, rege al Salemului, preot al Dumnezeului cel Preaînalt, l‑a întâmpinat pe Avraam – când acesta se întorcea de la măcelul regilor – și l‑a binecuvântat.

2 Melchisedek, căruia Avraam i‑a datzeciuială din toate, este mai întâi, prin semnificațianumelui său, „Rege al dreptății“, apoi, de asemenea, „Rege al Salemului“, adică „Rege al păcii“,

3 fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții,și astfel, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.

4 Înțelegeți deci cât de mare a fost acesta, căruia chiar și patriarhul Avraam i‑a dat zeciuială din cea mai bună parte din pradă!

5 Iar aceia dintre fiii lui Levi, care primesc preoția, au porunca, potrivit Legii, de a lua zeciuiala de la popor, adică de la frații lor, chiar dacă ei se trag din coapsele lui Avraam.

6 Însăacest om, deși nu aparținea genealogiei lor, totuși a colectat zeciuiala de la Avraam și l‑a binecuvântat pe cel ce avea promisiunile.

7 Fără nicio îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.

8 În cazul de aici, cei ce primesc zeciuielile sunt niște oameni muritori, dar în cazul de acolo este cel despre care se mărturisește că este viu.

9 Și, ca să zicem așa, chiar Levi, cel care primește zeciuielile, a dat zeciuială prin Avraam,

10 căci el era încă în coapsele tatălui său,Avraam, când Melchisedek l‑a întâmpinat pe acesta.

Isus, superior lui Melchisedek

11 Acum, dacă desăvârșirea ar fi fost posibilă prin preoția levitică, căci poporul a primit Legea sub această preoție, ce nevoie mai era să se ridice un alt Preot după felul lui Melchisedek, și nu numit după felul lui Aaron?

12 Căci, atunci când se schimbă preoția, în mod necesar are loc și o schimbare a Legii.

13 Într-adevăr, Cel despre Care sunt spuse aceste lucruri a făcut parte dintr‑o altă seminție, din care nimeni n‑a slujit la altar.

14 Căci este clar că Domnul nostru S‑a ridicat din Iuda, iar, în legătură cu această seminție, Moise n‑a spus nimic cu privire la preoți.

15 Acest lucru este chiar mai evident atunci când Se ridică un alt Preot, după asemănarea lui Melchisedek,

16 UnulCare a devenitpreotnu pe baza legii unei porunci trupești, ci pe baza puterii unei vieți nepieritoare.

17 Căci despre El se mărturiseșteastfel:

„Tu ești Preot pe veci,

după felul lui Melchisedek.“

18 Așadar, pe de o parte, are loc anularea poruncii dintâi, din cauza slăbiciunii și inutilității ei,

19 pentru că Legea n‑a făcut nimic desăvârșit, iar pe de altă parte, este adusă în loco speranță mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

20 Și cu cât aceasta nu s‑a făcut fără jurământ – căci ei au devenit preoți fără să depună un jurământ,

21 dar El a devenit Preot cu jurământ, prin Cel Ce I‑a spus:

„Domnul a jurat

și nu‑I va părea rău:

«Tu ești Preot pe veci,

după felul lui Melchisedek»“

22 – cu atât a și devenit Isus garantul unui legământ mai bun.

23 Într-adevăr, cei ce au devenit preoți au fost mulțila număr, pentru că erau împiedicați de moarte să‑și continuelucrarea.

24 Dar El, fiindcă rămâne pe veci, are o preoție neschimbătoare.

25 De aceea, El poate să‑i mântuiască pe deplinpe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, fiindcă trăiește veșnic ca să mijlocească pentru ei.

26 Căci era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, nevinovat, nepângărit, despărțit de păcătoși și înălțat deasupra cerurilor.

27 El nu are nevoie, asemenea acelor mari preoți, să aducă în fiecare zi mai întâi jertfe pentru propriile lor păcate și apoi pentru ale poporului, fiindcă El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S‑a jertfit pe Sine.

28 Căci Legea îi pune ca mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii, însă cuvântul jurământului care a venit mai târziu, după Lege, Îl pune pe Fiul, Care a fost făcut desăvârșit pe vecie.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/HEB/7-5df82a3adbfb1fe52d39e86149ce17f0.mp3?version_id=126—