Author: admin

1 Pavel s‑a uitat țintă lacei dinSinedriu și le‑a zis:

– Bărbați, fraților, eu mi‑am trăit viața cu o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.

2 Marele preot Ananiasle‑a poruncit atunci celor ce stăteau lângă el să‑l lovească peste gură.

3 Atunci Pavel i‑a zis:

– Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi ca să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, încălcând astfel Legea?!

4 Cei care stăteau lângă el i‑au zis:

– Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?

5 Pavel le‑a răspuns:

– N‑am știut, fraților, că este marele preot. Căci este scris: „Să nu‑l vorbești de rău pe conducătorul poporului tău.“

6 Pavel, știind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu:

– Bărbați, fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu și din cauza speranței în învierea morților sunt judecat eu!

7 Când a spus aceasta, s‑a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s‑a dezbinat.

8 Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate.

9 S‑a făcut mult vacarm, iar câțiva cărturari din partida fariseilor s‑au ridicat și au început să se certe, zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta! Dacă i‑a vorbit un duh sau un înger?!“

10 Fiindcă neînțelegerea a devenit atât de mare, tribunului i‑a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăți de ei, așa că le‑a poruncit soldaților să se coboare să‑l smulgă din mijlocul lor și să‑l ducă în fort.

11 În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel și i‑a zis: „Fii curajos! Căci așa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma!“

Complot pentru uciderea lui Pavel

12 Când s‑a făcut ziuă, iudeii au pus la cale un complot și s‑au legat cu blestem, zicând că nu vor mâncașinici nu vor bea până când nu‑l vor omorî pe Pavel.

13 Cei ce au pus la cale acest complot erau mai mult de patruzecide oameni.

14 Ei s‑au apropiat de conducătorii preoților și de bătrâni șile‑au zis: „Ne‑am legat cu blestemsă nu gustăm nimic până când nu‑l omorâm pe Pavel.

15 Acum deci, voi – împreună cu Sinedriul – trimiteți‑i vorbă tribunului să‑l aducă la voi ca și cum ar urma să cercetați mai amănunțit lucrurile privitoare la el. Și înainte să ajungă el, noi suntem gata să‑l omorâm.“

16 Însă fiul surorii lui Pavel, auzind despre această cursă, s‑a dus, a intrat în fort și l‑a anunțat pe Pavel.

17 Atunci Pavel l‑a chemat pe unul dintre centurioni și i‑a zis: „Condu‑l pe tânărul acesta la tribun, căci are ceva să‑l anunțe!“

18 Atuncicenturionull‑a luat, l‑a dus la tribun și a zis:

– Prizonierul Pavel m‑a chemat și m‑a rugat să‑l aduc pe acest tânăr la tine, pentru că are ceva să‑ți spună.

19 Tribunul l‑a apucat de mână, l‑a luat deoparte și l‑a întrebat:

– Ce ai să mă anunți?

20 El i‑a zis:

– Iudeii s‑au înțeles să‑ți ceară mâine să‑l duci pe Pavel în Sinedriu, ca și cum urmează să‑l interogheze mai amănunțit.

21 Dar tu să nu te lași convins. Căci mai mult de patruzeci dintre oamenii lor îl pândesc și s‑au legat cu blestem să nu mănânceșinici să nu bea, până când nu‑l vor omorî; iar acum sunt gata și așteaptă aprobare de la tine!

22 Tribunul l‑a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu‑i:

– Să nu spui nimănui că mi‑ai descoperit aceste lucruri!

Pavel este dus la Cezareea

23 I‑a chemat apoi la el pe doi dintre centurioni și le‑a zis: „Pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițașica să meargă până în Cezareeala ceasul al treilea din noapte

24 și aduceți cai și pentru Pavel, ca să‑l puneți călare și să‑l duceți teafăr la guvernatorul Felix!“

25 Tribunula scris o scrisoare care avea următorul conținut:

26 „Claudius Lisias,

Către preaalesul guvernator Felix. Salutări!

27 Omul acesta a fost prins de către iudei și era să fie omorât de ei; dar, când am aflat că este cetățean roman, am venit cu soldații și l‑am salvat.

28 Dorind să aflu și motivul pentru care îl acuzau, l‑am dus în Sinedriul lor

29 și am găsit că era acuzat pentru niște controverse referitoare la Legea lor, dar nu era nicio acuzație pentru care să merite moartea sau lanțurile.

30 Mi s‑a dat însă de știre că există un complot împotriva acestui om, așa că l‑am trimis imediat la tine, poruncindu‑le și acuzatorilor lui să‑ți spună ce au împotriva lui. Fii sănătos!“

31 Așadar, soldații, luându‑l pe Pavel, așa cum li se poruncise, l‑au dus în timpul nopții în Antipatris.

32 În ziua următoare, soldații i‑au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu el, iar ei s‑au întors la fort.

33 Când au ajuns în Cezareea,călărețiii‑au înmânat guvernatorului scrisoarea și l‑au înfățișat și pe Pavel înaintea lui.

34 Guvernatorula citit scrisoarea și l‑a întrebat din ce provincie este. Aflând că este din Cilicia,

35 a zis: „Te voi audia când vor veni și acuzatorii tăi.“ Și a poruncit să fie ținut sub pază în palatul lui Irod.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/23-e7286ea18d2fc6ad8a3f97148a0cbacc.mp3?version_id=126—

Saul înaintea lui Felix

1 După cinci zile, marele preot Ananias s‑a coborât împreună cu câțiva dintre bătrâni și cu un anume avocat Tertulus și au adus acuzații împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului.

2 CândPavela fost chemat, Tertulus a început să‑l acuze astfelînaintea lui Felix:

– Datorită ție, noi avem parte de multă pace și prin prevederile tale s‑au făcut multe reforme pentru neamul acesta.

3 Preaalesule Felix, noi mărturisim aceasta pretutindeni și în orice fel, cu toată mulțumirea.

4 Dar ca să nu te rețin prea mult, te rog să ne asculți puțin, în bunăvoința ta!

5 Am găsit pe omul acesta ca fiind oadevăratămolimă. El stârnește răscoale printre toți iudeii din toată lumea, este conducătorul partidei nazarinenilor

6 și a încercat să profaneze chiar și Templul. Noi l‑am prins și am vrut să‑l judecăm după Legea noastră.

7 Dar a venit tribunul Lisias și l‑a smuls cu mare violență din mâinile noastre,

8 poruncind acuzatorilor lui să vină înaintea ta. Dacă‑l vei cerceta, vei putea afla tu însuți despre toate aceste lucruri de care noi îl acuzăm!

9 Iudeii s‑au alăturat și eiacuzației, afirmând că toate acestea erau întocmai.

10 Când guvernatorul i‑a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns, zicând:

– Știind că de mulți ani ești judecătorul acestui neam, mă voi apăra cu încredere.

11 După cum poți afla și tu, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m‑am suit să mă închin la Ierusalim.

12 Și nu m‑au găsit certându‑mă cu cineva în Templu sau întărâtând mulțimea în sinagogi sau prin cetate.

13 Așa că ei nici măcar nu‑ți pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum.

14 Îți mărturisesc însă că eu Îi slujesc Dumnezeului părinților noștri, potrivit Căii despre care ei spun că este o „partidă“, și cred toate lucrurile care sunt potrivit cu Legea și sunt scrise în Profeți.

15 Și am aceeași speranță în Dumnezeu pe care o au și ei, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți.

16 De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

17 După mai mulți ani, am venit să fac milostenii neamului meu șisă aducdaruri.

18 În timp ce făceam aceasta, m‑au găsit curățit în Templu, nu cu mulțime, nici cu tulburare.

19 Erau și niște iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenți înaintea ta și să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea.

20 Sau să spună aceștia înșiși ce nelegiuire au găsit în mine, când am stat înaintea Sinedriului,

21 afară numai de strigătul acesta pe care l‑am scos în timp ce stăteam în mijlocul lor: „Cu privire la învierea morților sunt judecat eu astăzi înaintea voastră!“

22 Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i‑a amânat, zicând:

– Voi decide în privința voastră, când va veni tribunul Lisias.

23 A poruncit centurionului să‑l păzească pe Pavel, dar să‑i lase o oarecare libertate și să nu interzică nimănui dintre ai lui să‑i slujească.

24 După câteva zile, Felix a venit împreună cu soția lui, Drusilla, care era iudeică. El a trimis după Pavel și l‑a ascultat despre credința în Cristos Isus.

25 Însă, în timp ce Pavel vorbea despre dreptate,despreînfrânare șidesprejudecata care vine, Felix s‑a îngrozit și a zis: „Acum du‑te! Când voi mai avea timp, te voi chema.“

26 În același timp, el spera că Pavel îi va da bani și de aceea trimitea adesea după el și discuta cu el.

27 Doi ani au trecut astfel, după care, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Dorind să câștige favoarea iudeilor, Felix l‑a lăsat pe Pavel în închisoare.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/24-5625c76a342e7804b111b73b3cdf5c02.mp3?version_id=126—

Pavel înaintea lui Festus

1 La trei zile după ce a sosit în provincie, Festus s‑a suit din Cezareeala Ierusalim.

2 Conducătorii preoților și fruntașii iudeilor i‑au făcut cunoscute acuzațiile împotriva lui Pavel

3 și l‑au rugat să le facă favoarea de a‑l trimite pe Pavel la Ierusalim; ei pregătiseră o cursă, ca să‑l omoare pe drum.

4 Atunci Festus le‑a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși urmează să pleceîntr-acolocât de curând.

5 „Prin urmare, a spus el, cei mai de seamădintre voi să coboare cu mine în Cezareea și, dacă este ceva greșit în omul acela, să‑l acuze.“

6 După ceFestusa rămas printre ei nu mai mult de opt sau zece zile, a coborât în Cezareea. În ziua următoare, s‑a așezat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel.

7 Când a sositPavel, iudeii care se coborâseră de la Ierusalim s‑au adunat în jurul lui și au adus împotriva lui multe acuzații grave, pe care nu le puteau dovedi.

8 Pavel s‑a apărat astfel:

– N‑am păcătuit nici față de Legea iudeilor, nici față de Templu, nici față de Cezar.

9 Însă Festus, dorind să câștige favoarea iudeilor, l‑a întrebat pe Pavel, zicând:

– Vrei să te sui la Ierusalim și să fii judecat acolo pentru aceste lucruri înaintea mea?

10 Pavel a zis:

– Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Nu le‑am făcut nimic rău iudeilor, după cum știi și tu foarte bine.

11 Dacă am făcut vreun rău sau dacă am săvârșit ceva vrednic de moarte, nu încerc să scap de ea. Însă dacă nu este nimicadevăratcu privire la lucrurile de care ei mă acuză, nimeni nu mă poate preda lor! Fac apel la Cezar!

12 Atunci Festus, după ce a discutat cumembriiconsiliului, a răspuns:

– Ai făcut apel la Cezar, la Cezar te vei duce!

Festus se consultă cu regele Agrippa

13 După ce au trecut câteva zile, au venit în Cezareea regele Agrippași Berenice, ca să‑l salute pe Festus.

14 Pentru că au stat acolo mai multe zile, Festus i‑a relatat regelui cazul lui Pavel, zicând:

– Este aici un om care a fost lăsat de Felix în închisoare,

15 despre care m‑au informat conducătorii preoților și bătrânii iudeilor, când am fost în Ierusalim, cerând condamnarea lui.

16 Le‑am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea vreun om înainte ca acuzatul să fi fost pus față în față cu acuzatorii săi și să se fi putut apăra împotriva acuzației.

17 Ei au venit deci aici, iar eu n‑am amânat, ci m‑am așezat pe scaunul de judecată chiar în ziua următoare și am poruncit ca omul să fie adus.

18 Acuzatorii, când s‑au ridicat, n‑au adus nicio acuzație cu privire la vreuna din faptele rele la care mă așteptam,

19 ci aveau cu el niște dispute referitoare la propria lor religie și la un oarecare Isus, Care a murit și despre Care Pavel susținea că este viu.

20 Fiindcă eram nedumerit cu privire la aceste controverse, l‑am întrebatpe Paveldacă vrea să meargă în Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.

21 Pavel însă a făcut apel să fie ținut sub pază pentru hotărârea împăratului, așa că am poruncit să fie ținut sub pază până când îl voi trimite la Cezar.

22 Agrippa i‑a zis lui Festus:

– Aș vrea să‑l aud și eu pe omul acesta!

Festus i‑a răspuns:

– Îl vei auzi mâine.

Pavel înaintea lui Agrippa

23 Așadar, în ziua următoare, Agrippa și Berenice au venit cu mare fast și au intrat în sala de audieri împreună cu tribunii și cu oamenii de seamă ai cetății, iar Festus a poruncit să fie adus Pavel.

24 Festus a zis:

– Rege Agrippa și voi, toți bărbații care sunteți prezențiaicicu noi! Iată‑l pe omul cu privire la care toată mulțimea iudeilor a făcut apel la mine, atât în Ierusalim, cât și aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască.

25 Fiindcă am înțeles că nu a săvârșit nimic vrednic de moarte și, întrucât el însuși a făcut apel la împărat, am hotărât să‑l trimitla acesta.

26 Eu n‑am ceva sigur să‑i scriu stăpânului cu privire la el. De aceea l‑am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, rege Agrippa, pentru ca, după ce se va face investigarea, să am ce să scriu.

27 Căci mi se pare absurd să trimitla împăratun deținut fără să arăt care sunt acuzațiile împotriva lui.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/25-e8062702d84b009994a0b1a0a5d49e4e.mp3?version_id=126—

1 Agrippa i‑a zis lui Pavel:

– Ți se dă voie să vorbești despre tine!

Atunci Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel:

2 – Rege Agrippa, mă consider fericit că urmează să mă apăr astăzi înaintea ta, cu privire la toate lucrurile de care sunt acuzat de iudei,

3 mai ales pentru că tu ești cunoscător al tuturor obiceiurilor și controverselor iudeilor. De aceea, te rog fierbinte să mă asculți cu răbdare.

4 Toți iudeii cunosc felul în care mi‑am trăit viața încă din tinerețe –viațăpe care mi‑am petrecut‑o de la început în mijlocul neamului meu și în Ierusalim.

5 Dacă doresc să mărturisească, ei mă cunosc de mult timp și știu că am trăit ca fariseu, după cea mai strictă partidă a religiei noastre.

6 Iar acum, stauaicica să fiu judecat din cauza speranței în promisiunea făcută de Dumnezeu strămoșilornoștri,

7 promisiunepe care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujindu‑I lui Dumnezeu cu seriozitate zi și noapte, speră s‑o primească. Pentru această speranță, rege, sunt acuzat eu de către iudei!

8 Ce, vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții?!

9 Într-adevăr, eu însumi credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus nazarineanul,

10 și așa am și făcut în Ierusalim: cu autoritatea primită de la conducătorii preoților i‑am aruncat în închisori pe mulți sfinți, iar când erau condamnați la moarte îmi dădeam și eu votul împotriva lor.

11 De asemenea, pedepsindu‑i adesea prin toate sinagogile, m‑am străduit să‑i fac să blasfemieze. Și fiindcă eram deosebit de furios pe ei, i‑am persecutat chiar și în cetățile străine!

12 Cu acesteaîn gând, m‑am dus în Damasc, având autoritate și putere deplină de la conducătorii preoților.

13 Pe la mijlocul zilei, rege, în timp ce eram pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu – și împrejurul celor ce călătoreau împreună cu mine – o lumină din cer, a cărei strălucire o întrecea pe cea a soarelui.

14 Toți am căzut la pământ, iar eu am auzit un glas care‑mi zicea în limba ebraică: „Saul, Saul, de ce Mă persecuți? Îți este greu să lovești cu călcâiul în pinteni!“

15 Eu am întrebat: „Cine ești, Doamne?“ Domnul mi‑a răspuns: „Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuți!

16 Dar ridică‑te și stai în picioare! Căci M‑am arătat ție ca să te numesc slujitor și martor atât al lucrurilor în care M‑ai văzut pe Mine, cât și al lucrurilor în care Mă voi arăta ție.

17 Te voi eliberade poporultăuși de neamurile la care te trimit

18 să le deschizi ochii ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub autoritatea lui Satanla Dumnezeu, astfel încât să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirealături de cei sfințiți.“

19 De aceea, rege Agrippa, n‑am fost neascultător față de viziunea cerească,

20 ci le‑am vestit – mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim și din întreaga regiune a Iudeei, iar apoi neamurilor – să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând fapte vrednice de pocăință.

21 Din cauza acestor lucruri m‑au prins iudeii în Templu și au încercat să mă omoare!

22 Însă până în ziua de azi am primit ajutor de la Dumnezeu și stauaici, depunând mărturie atât înaintea celor mici, cât și înaintea celor mari, fără să spun nimic în afară de ceea ce Profeții și Moiseau zis că urmează să se întâmple,

23 și anume că El, Cristosul, va trebui să sufere și, prin faptul că va fi primul înviat dintre cei morți, va vesti lumină atât poporuluiSău, cât și neamurilor.

24 În timp ce Pavel se apăra astfel, Festus a zis cu glas tare:

– Ți‑ai ieșit din minți, Pavel! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie!

25 Însă Pavel a răspuns:

– Nu mi‑am ieșit din minți, preaalesule Festus, ci rostesc cuvinte care țin de adevăr și de o judecată sănătoasă.

26 Deoarece regele cunoaște aceste lucruri, eu pot să‑i vorbesc cu îndrăzneală, întrucât sunt convins că nimic din acestea n‑a putut trece neobservat de el, deoarece nu s‑au întâmplat într‑un colț.

27 Crezi tu în Profeți, rege Agrippa? Știu că tu crezi!

28 Însă Agrippa i‑a zis lui Pavel:

– În curând, mă vei convinge să mă fac creștin!

29 Pavel i‑a răspuns:

– Fie în curând, fie mai târziu, mă rog lui Dumnezeu ca nu doar tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să devină așa cum sunt eu, în afară de lanțurile acestea.

30 Regele, guvernatorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei s‑au ridicat

31 și, în timp ce plecau, își spuneau unii altora: „Omul acesta nu face nimic vrednic de moarte sau de lanțuri.“

32 Agrippa i‑a zis lui Festus:

– Omul acesta ar fi putut fi eliberat dacă n‑ar fi făcut apel la Cezar.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/26-ca5c3bc29ba9c42046b769b5cdf1fd11.mp3?version_id=126—

Călătoria spre Roma

1 Când s‑a hotărât să plecăm pe mare spre Italia, l‑au predat atât pe Pavel, cât și pe alți prizonieri unui centurion pe nume Iulius,centurional regimentului imperial.

2 Ne‑am îmbarcat pe o corabie din Adramita, care urma să plece spre câteva locuri din Asia. Cu noi era și Aristarhus, un macedonean din Tesalonic.

3 În ziua următoare am debarcat în Sidon. Iulius s‑a purtat cu bunăvoință față de Pavel și i‑a dat voie să meargă pe la prietenii săi, ca să primească îngrijire.

4 Apoi am plecat de acolo și am navigat la adăpostul insulei Cipru, din cauză că vânturile erau neprielnice.

5 Am navigat în largul mării – pe lângă Cilicia și Pamfilia – și ne‑am coborât la Myra, în Lycia.

6 Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care pleca în Italia, și ne‑a îmbarcat pe ea.

7 Timp de mai multe zile am navigat încet și am ajuns cu greu lângă Cnidus. Fiindcă vântul nu ne lăsa să înaintăm, am navigat la adăpostul Cretei,trecândpe lângăCapulSalmone.

8 După ce am trecut de el cu greu, am ajuns într‑un loc numit „Limanuri bune“, care era aproape de cetatea Lasea.

9 Trecuse destul de mult timp și călătoria devenea deja periculoasă, pentru că trecuse chiar șiperioadapostului. Prin urmare, Pavel i‑a sfătuit

10 și le‑a zis: „Oamenilor, văd căaceastăcălătorie urmează să se facă cu mare pagubă și cu mare pierdere, nu doar pentru încărcătură și corabie, ci și pentru viețile noastre.“

11 Dar centurionul era mai convins de cuvintele căpitanului și ale proprietarului corabiei decât de cuvintele lui Pavel.

12 Întrucât portul era nepotrivit pentru a petrece iarna acolo, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo pe mare, ca să poată ajunge cumva în Fenix – un port din Creta, îndreptat spre sud‑vest și nord-vest – și să ierneze acolo.

Furtună pe mare

13 Vântul de sud sufla ușor, astfel încât, crezând că‑și vor putea atinge scopul, au ridicat ancora, pornind de‑a lungul coastei Cretei, câtse puteade aproape.

14 Curând însă a început să sufle dinspre insulă un vânt năprasnic numit Euraquilo.

15 Corabia a fost luată de vânt, fără să i se poată împotrivi, și astfel ne‑am lăsat duși de el.

16 Am navigat la adăpostul unei insule mici, numite Cauda, și cu greu am putut să aducem sub control barca de salvarea corabiei.

17 Au ridicat‑ola bordși apoi s‑au folosit de niște frânghii ca să cuprindă corabia de jur împrejur. De teamă să nu naufragieze în Sirta, au lăsat pânzeleîn jos, lăsându‑se astfel dușide vânt.

18 Fiindcă eram prinși într‑o furtună foarte puternică, în ziua următoare au început să arunce încărcăturacorabiei,

19 iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor peste bord și echipamentul corabiei.

20 Timp de mai multe zile nu s‑au văzut nici soarele, nici stelele, iar furtuna n‑a slăbit deloc. În cele din urmă, ni se dusese orice speranță că vom fi salvați.

21 După ce a trecut mult timp în care ei nu mai mâncaseră, Pavel s‑a ridicat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați și să nu fi plecat din Creta, ca să fi scăpat de această pagubă și de această pierdere.

22 Acum însă vă sfătuiesc să prindeți curaj, pentru că niciunul dintre voi nu‑și va pierde viața, ci se va pierde doar corabia.

23 Căci noaptea trecută a stat lângă mine un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparțin și Căruia Îi slujesc

24 și mi‑a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ți i‑a dăruit pe toți cei ce navighează împreună cu tine!»

25 De aceea, prindeți curaj, oamenilor, pentru că eu am credință în Dumnezeu că va fi așa cum mi s‑a spus!

26 Acum însă trebuie să naufragiem pe o insulă oarecare.“

27 Cam în a paisprezecea noapte de când eram purtați pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, marinarii au bănuit că se apropiau de uscat.

28 Au măsurat adâncimea apei și au găsit‑o de douăzeci de stânjeni. Au înaintat încă puțin, au măsurat din nou adâncimea apei și au găsit‑o de cincisprezece stânjeni.

29 De teamă că vom naufragia undeva în locurile stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă și așteptau cu nerăbdare să se facă ziuă.

30 Dar fiindcă marinarii încercau să fugă de pe corabie și lăsaseră barca de salvare jos, în mare, sub pretextul că urmează să coboare niște ancore de la proră,

31 Pavel le‑a zis centurionului și soldaților: „Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați!“

32 Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii de salvare și au lăsat‑o să se depărteze.

33 Chiar înainte de a se face ziuă, Pavel i‑a îndemnat pe toți să mănânce, zicând: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați în așteptare și,în tot acest timpați rămas flămânzi și n‑ați mâncat nimic.

34 De aceea vă îndemn să mâncați ceva, fiindcă lucrul acesta este spre salvarea voastră; căci niciun fir de păr din capul vostru nu se va pierde!“

35 Și zicând acestea, a luat pâine, I‑a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt‑o și a început să mănânce.

36 Toți au prins curaj și au mâncat și ei câte ceva.

37 În corabie eram, în total, două sute șaptezeci și șase de suflete.

38 După ce și‑au potolit foamea, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.

Naufragiul

39 Când s‑a făcut ziuă, n‑au recunoscut țărmul, dar au observat un golf care avea plajă și s‑au hotărât să acosteze corabiaacolo, dacă vor putea.

40 Au tăiat ancorele și le‑au lăsat în mare, dezlegând în același timp frânghiilecare țineaucârmele. Apoi au ridicat în vânt vela cea mică și s‑au îndreptat spre plajă.

41 S‑au lovit însă de un banc de nisip și corabia a eșuat; prora s‑a înfiptîn nisip, rămânând împotmolită, în timp ce pupa era distrusă de forțavalurilor.

42 Planul soldaților era să‑i omoare pe prizonieri, ca nu cumva vreunul să scape înotând.

43 Dar centurionul, dorind să‑l salveze pe Pavel, i‑a împiedicat să‑și îndeplinească planul. El le‑a poruncit celor ce știau să înoate să sară primii peste bord și să ajungă la țărm,

44 iar ceilalțisă‑i urmeze ținându‑sede scânduri sau de bucăți din corabie. Și așa s‑a făcut că au ajuns cu toții teferi la țărm.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/27-0a996ab69a0b6596cc17dace68d45f16.mp3?version_id=126—

Pavel în Malta

1 După ce am fost salvațidin primejdie, am aflat că insula se numea Malta.

2 Barbariine‑au arătat o bunăvoință neobișnuită, căci au aprins un foc și ne‑au primit bine pe toți, din cauză că începuse ploaia și din cauza frigului.

3 Pavel a adunat o grămadă de vreascuri și, în timp ce le punea pe foc, a ieșit o viperă din cauza căldurii și i s‑a prins de mână.

4 Când barbarii au văzut șarpele atârnând de mâna lui, și‑au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un ucigaș,căciDreptateanu‑l lasă să trăiască!“

5 Pavelînsă a scuturat șarpele în foc, fără să sufere niciun rău.

6 Ei se așteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic neobișnuit, și‑au schimbat părerea și au zis că este un zeu.

7 Aproape de locul acela se aflau niște pământuri ale fruntașuluiinsulei, al cărui nume era Publius. El ne‑a primit și ne‑a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile.

8 Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri și dizenterie. Pavel s‑a dus la el, s‑a rugat punându‑și mâinile peste el și l‑a vindecat.

9 După ce s‑a întâmplat aceasta, ceilalți de pe insulă care aveau boli, au venit și ei și au fost vindecați.

10 Ei ne‑au cinstit în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne‑au pus la dispoziție lucrurile de care aveam nevoie.

Pavel sosește în Roma

11 După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă și care avea emblema Dioscurilor.

12 Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile,

13 iar de acolo am plecat mai departe și am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli,

14 unde am găsit frați și am fost rugați să rămânem cu ei șapte zile. Și așa am ajuns în Roma.

15 Când frații de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius și până la „Trei taverne“. Văzându‑i, Pavel I‑a mulțumit lui Dumnezeu și a fost încurajat.

16 Când am intrat în Roma, centurionul i‑a predat pe prizonieri căpitanului gărzilor, iar lui Pavel i s‑a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat.

Pavel predică în Roma

17 După trei zile, Pavel i‑a chemat la el pe fruntașii iudeilor, iar când aceștia s‑au adunat, le‑a zis:

– Bărbați, fraților, deși n‑am făcut nimic împotriva poporuluinostrusau împotriva obiceiurilor părinților noștri, totuși am fost luat prizonier în Ierusalim și dat în mâinile romanilor.

18 Aceștia, după ce m‑au cercetat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine niciun motiv de condamnare la moarte.

19 Dar, pentru că iudeii s‑au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deși nu aveam de adus nicio acuzație împotriva neamului meu.

20 Din acest motiv v‑am chemat să vă văd și să vă vorbesc. Căci din cauza speranței lui Israel port eu acest lanț!

21 Ei i‑au răspuns:

– Noi n‑am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tineșiniciunul dintre frații care au venitaicin‑a anunțat sau n‑a vorbit ceva rău despre tine.

22 Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândești, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbește împotriva acestei partide.

23 Așadar, ei i‑au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulți în locul unde era găzduit, iar el, de dimineață până seara, le‑a explicat lucrurile, depunând mărturie despre Împărăția lui Dumnezeu și încercând să‑i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât și din Profeți.

24 Unii erau convinși de cele spuse de el, dar alții erau necredincioși.

25 Fiindcă începuseră să plece acasă în dezacord unii cu alții, Pavel le‑a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt strămoșilorvoștri prin profetul Isaia,

26 când a zis:

«Du‑te la poporul acesta și spune:

Veți auzi cu auzul,dar nicidecum nu veți înțelege,

și veți privi cu privirea,dar nicidecum nu veți pricepe.

27 Căci inima acestui popor s‑a împietrit.

Urechile lor aud greu, iar ochii li s‑au închis,

ca nu cumva să vadă cu ochii,

să audă cu urechile,

să înțeleagă cu inima,

să se întoarcă și să‑i vindec!»

28 Să știți deci că mântuirea aceastadată deDumnezeu a fost trimisă neamurilor, și ele o vor asculta!“

29 Când Pavel a rostit aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.

30 Pavela rămasacolodoi ani întregi, într‑un loc pe care și‑l închiriase. Și‑i primea pe toți cei ce veneau la el,

31 proclamând Împărăția lui Dumnezeu și dând învățătură despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ACT/28-ab6d833baf93c6772eed415987f5a2f9.mp3?version_id=126—