Ziua răzbunării Domnului și a răscumpărării
1 – Cine este Acesta, Care vine din Edom,
Care vine cu hainele roșii din Boțra?!
Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos,
pășind atât de plin de putere?!
– Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate
și Care am putere să izbăvesc!
2 – De ce‑Ți sunt hainele roșii
și veșmintele ca ale unuia care calcă în teasc?
3 – Eu singur am călcat în teasc,
iar dintre popoare n‑a fost nimeni cu Mine.
Le‑am călcat în mânia Mea,
le‑am călcat în picioare în furia Mea.
Sângele lor Mi‑a stropit hainele,
astfel că pe toate Mi le‑am pătat.
4 Căci ziua răzbunării era în inima Mea
și anul răscumpărării Mele sosise.
5 M‑am uitat și nu era nimeni săMăajute;
am fost uimit căci nu era nimeni săMăsprijine;
prin urmare, brațul Meu Mi‑a adus victorie
și mânia Mea M‑a sprijinit.
6 Am călcat în picioare popoare în mânia Mea,
le‑am îmbătat în furia Mea
și le‑am vărsat sângele pe pământ.
Laudă și mărturisire
7 Voi vesti îndurărileDomnului
și isprăvileDomnului,
potrivit cu tot ceea ce a făcutDomnulpentru noi.
Voi vesti mareaLuibunătate
față de Casa lui Israel,
pe care i‑a arătat‑o potrivit milei Sale
și potrivit bogăției îndurării Lui.
8 El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu,
fiii care nu vor trăda“;
și astfel El a devenit Mântuitorul lor.
9 Orice necaz de‑al lor l‑a considerat necazul Său,
iar Îngerul Prezenței Sale i‑a izbăvit.
În dragostea și în mila Sa El i‑a răscumpărat;
i‑a ridicat și i‑a purtat în toate zilele din vechime.
10 Dar ei s‑au răzvrătit
și L‑au întristat pe Duhul Său cel Sfânt.
De aceea El S‑a făcut dușmanul lor
și a luptat El Însuși împotriva lor.
11 Atunci ei și‑au adus amintede zilele străvechi,
cândMoise Îiconduceapoporul.
Unde este Acela Care i‑a scos din mare
împreună cu păstorul turmei Sale?
Unde este Acela Care a pus printre ei
Duhul Său cel Sfânt,
12 Acela Care Și‑a pus să meargă brațul Său măreț
la dreapta lui Moise,
Acela Care a despărțit apele înaintea lor
pentru a‑Și face un renume veșnic,
13 Acela Care i‑a condus prin adâncuri?
Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie,
ei nu s‑au împiedicat
14 și asemenea unor vite care coboară în vale,
așa i‑a condus DuhulDomnuluila odihnă.
În felul acesta Ți‑ai călăuzit Tu poporul,
pentru a‑Ți face un Nume măreț.
15 Privește din ceruri și vezi,
din Locuința Ta sfântă și măreață!
Unde‑Ți sunt râvna și puterea?
Fiorul Tău lăuntric și mila Ta
s‑au retras de la mine.
16 Totuși, Tu ești Tatăl nostru,
chiar dacă Avraam nu ne cunoaște,
chiar dacă Israel nu ne recunoaște;
Tu,Doamne, ești Tatăl nostru,
din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“!
17 De ce,Doamne, ne‑ai făcut să rătăcim de la căile Tale?
De cene‑ai împietrit inimile,
ca să nu mai avem teamă de Tine?
Întoarce‑Te, de dragul robilor Tăi,
de dragul semințiilor ce‑Ți sunt moștenire!
18 Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale;
vrăjmașii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș.
19 Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai,
ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ISA/63-cb38c73e88194c582322dd84bb991238.mp3?version_id=126—