Îndreptățirea prin credință – exemplul lui Avraam
1 Atunci, ce vom spune că a găsit Avraam, strămoșul nostru după trup?
2 Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu!
3 Căci ce spune Scriptura? „Avraam a crezut în Dumnezeu, șiaceastai‑a fost considerată dreptate.“
4 Dar plata celui ce lucrează nu este considerată un har, ci o datorie,
5 însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care‑l îndreptățește pe cel neevlavios, credința îi este considerată dreptate.
6 Tot așa vorbește și David despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi ia în considerare, fără fapte, dreptatea:
7 „Fericiți sunt cei ale căror fărădelegi sunt iertate
și ale căror păcate sunt acoperite!
8 Fericit este omul căruia Domnul nu‑i ia în considerare păcatul!“
9 Așadar, este această fericire pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem: „Lui Avraam credința i‑a fost considerată dreptate.“
10 Dar cum i‑a fost considerată: era el circumcis sau era necircumcis? Nu era circumcis, ci era necircumcis.
11 Apoi a primit semnul circumciziei ca pe un sigiliu al dreptățiiprimite princredință, pe când era necircumcis, astfel încât să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumciși, pentru ca să li se ia în considerare și lor dreptateaaceasta,
12 cât și tatăl celor circumciși, care nu doar că sunt circumciși, dar și pășesc pe urmele credinței pe care a avut‑o tatăl nostru Avraam înainte de a fi circumcis.
13 Căci nu prin Lege i‑a fost făcută lui Avraam sau seminței lui promisiunea că va fi moștenitor al lumii, ci prin dreptateacare vine princredință.
14 Căci dacă moștenitori sunt cei ce sunt sub Lege, atunci credința este fără folos, iar promisiunea este desființată.
15 Fiindcă Legea lucrează mânie, dar unde nu este Lege, nu este nici încălcarea Legii.
16 De aceea promisiuneaesteprin credință: ca să fie potrivit harului, așa încât aceasta să fie sigură pentru toată sămânța, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci și pentru cei ce au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor,
17 așa cum este scris: „Te‑am făcut tatăl multor neamuri.“El este tatăl nostruînaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morții și Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi.
18 În pofida lipsei oricărei speranțe, el a crezut cu speranță că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i‑a fost spus: „Așa va fi sămânța ta!“
19 El n‑a slăbit în credință când a văzutcă propriul său trup era deja bătrân, – avea aproape o sută de ani –, și că pântecul Sarei era bătrân.
20 El nu s‑a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu
21 și fiind pe deplin convins căDumnezeueste în stare să și facă ceea ce a promis.
22 De aceeacredințai‑a fost considerată dreptate.
23 Acum,cuvintele„i‑a fost considerată“ n‑au fost scrise doar pentru el,
24 ci și pentru noi, căroracredințaurmează să ne fie consideratădreptate,nouă,celor ce credem în Cel Ce L‑a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru,
25 Care a fost dat pentru nelegiuirilenoastre și Care a fost înviat pentru îndreptățirea noastră.
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/4-901eeb681d253dd001b52d9fc96740e2.mp3?version_id=126—