Mana și prepelițele
1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat din Elim și a ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua după ieșirea lor din țara Egiptului.
2 În pustie, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron.
3 Fiii lui Israel le‑au zis: „O, de‑am fi fost omorâți de mânaDomnuluiîn țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne și mâncam pâine din belșug! Căci ne‑ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată adunarea aceasta!“
4 AtunciDomnuli‑a zis lui Moise: „Iată, voi face să plouă pâine din cer pentru voi. În fiecare zi poporul să iasă și să adune pâine pentru ziua aceea. Îi voi pune la încercare ca să văd dacă vor umbla sau nu potrivit cu legeaMea.
5 În ziua a șasea să pregătească ce au adunat, într‑o cantitate dublă față de ce au adunat în fiecare zi.“
6 Moise și Aaron le‑au zis tuturor fiilor lui Israel: „Diseară, veți ști căDomnulv‑a scos din țara Egiptului,
7 iar dimineață veți vedea slavaDomnului, pentru că El aude cârtirile voastre împotriva Lui. Căci ce suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?“
8 Moise a zis: „Veți ști aceastacândDomnulvă va da carne seara, iar dimineața – pâine din belșug, pentru căDomnulv‑a auzit cârtirile pe care le‑ați rostit împotriva Lui. Ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotrivaDomnului.“
9 După aceea, Moise i‑a zis lui Aaron: „Spune întregii comunități a fiilor lui Israel: «Apropiați‑vă deDomnul, căci El a auzit cârtirile voastre.»“
10 În timp ce Aaron vorbea întregii comunități a fiilor lui Israel, ei s‑au uitat înspre pustie și iată că slavaDomnuluis‑a arătat în nor.
11 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:
12 „Am auzit cârtirile fiilor lui Israel. De aceea spune‑le: «Între cele două serio să mâncați carne, iar dimineața – pâine din belșug. Atunci veți ști că Eu suntDomnul, Dumnezeul vostru.»“
13 Seara au venit niște prepelițe care au acoperit tabăra. Dimineața, în jurul taberei, se afla un strat de rouă.
14 Când stratul de rouă s‑a ridicat, iată că pe fața pustiei au rămas niște boabe mici, ca boabele de gheață pe pământ.
15 Când fiii lui Israel le‑au văzut, fiecare i‑a zis fratelui său: „Ce este aceasta?“ Căci nu știau ce este. Moise le‑a zis: „Este pâinea pe careDomnulv‑a dat‑o s‑o mâncați.
16 Domnula poruncit: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie pentru hrană și anume un omerde fiecare persoană, după numărul celordin cortul lui. Să adunați pentru fiecare persoană din cortul vostru.»“
17 Fiii lui Israel au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alții mai puțin.
18 După ce au măsurat‑o cu omerul,au văzut căcelui ce a adunat mai mult nu i‑a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin n‑a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui.
19 Moise le‑a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineața!“
20 Însă ei nu l‑au ascultat pe Moise. Unii au lăsat o parte din ea până dimineața, astfel că aceasta a făcut viermi și s‑a împuțit. Moise s‑a mâniat pe ei.
21 În fiecare dimineață adunau după cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte,pâinease topea.
22 În ziua a șasea ei au adunat de două ori mai multă pâine,și anumedoi omeride fiecare. Când toți conducătorii comunității au venit și l‑au înștiințat pe Moise,
23 acesta le‑a zis: „Iată ce a spusDomnul: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentruDomnul. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și tot ce vă rămâne păstrați până dimineața.»“
24 Ei au păstrat‑o așa cum a poruncit Moise, și ea nu s‑a împuțit și n‑a făcut viermi.
25 Moise a zis: „Mâncați‑o azi, pentru că azi este SabatulDomnului; azi nu veți găsipâinepe câmp.
26 S‑o adunați timp de șase zile, căci în ziua a șaptea,ziua deSabat, ea nu va fi.“
27 În ziua a șaptea însă, unii oameni din popor au ieșit să adunepâine, dar n‑au găsitnimic.
28 Domnuli‑a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile Mele?
29 Vedeți căDomnulv‑a dat Sabatul; de aceea vă dă El în a șasea zi pâine pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Niciunul să nu iasă din locul său în ziua a șaptea.“
30 Șiastfel, în ziua a șaptea poporul s‑a odihnit.
31 Casa lui Israel i‑a pus numele „mană“. Ea era ca sămânța de coriandru. Era albă, iar la gust era ca o turtă cu miere.
32 Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l‑a poruncitDomnul: «Puneți deoparte un omer plin de mană, ca să fie păstrat de‑a lungul generațiilor voastre, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v‑am hrănit în pustie, când v‑am scos din țara Egiptului.»“
33 Moise i‑a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază‑l înainteaDomnuluica să fie păstrat de‑a lungul generațiilor voastre.“
34 Aaron l‑a pus înaintea Mărturiei, ca să fie păstrat acolo, așa cumDomnulîi poruncise lui Moise.
35 Fiii lui Israel au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până când au ajuns într‑o țară locuită. Au mâncat mană până au ajuns la hotarul țării Canaan. (
36 Un omer este a zecea parte dintr‑o efă.)
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EXO/16-11483acdfd4b500897474be320d95aff.mp3?version_id=126—