Focul Domnului
1 Poporul a început să murmure în auzulDomnuluică‑i merge rău. CândDomnula auzit, S‑a aprins de mânie. FoculDomnuluis‑a aprins împotriva lor și a mistuit o parte din marginea taberei.
2 Atunci poporul a strigat către Moise. Moise s‑a rugatDomnuluiși focul s‑a stins.
3 Acelui loc i s‑a pus numele Tabera, pentru că foculDomnuluis‑a aprins împotriva lor.
Poporul se plânge de mană
4 După aceea, adunătura de oamenicare era în mijlocul lor a poftit cu nesaț, astfel că și fiii lui Israel s‑au plâns din nou și au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm?
5 Ne aducem aminte de peștele pe care‑l mâncam fără plată în Egipt, de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi.
6 Acum însă ni s‑a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noștri, decât mana aceasta!“
7 Mana era ca sămânța de coriandru, iar înfățișarea sa era ca înfățișarea bedeliumului.
8 Poporul umbla prin împrejurimi și o aduna, o măcina în râșniță sau o pisa într‑o piuă mică, apoi o fierbea în oale și făcea turte din ea. La gust era ca o turtă coaptă cu untdelemn.
9 Când roua cădea noaptea peste tabără, cădea și mana împreună cu ea.
10 Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui și la intrarea cortului său. Atunci mâniaDomnuluis‑a aprins foarte tare. Moise a înțeles căceea ce făceau eiera un lucru rău.
11 Moise i‑a zisDomnului:
– De ce te‑ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n‑am găsit bunăvoință înaintea Tași ai lăsat asupra mea povara acestui popor?
12 Oare eu am conceput poporul acesta? I‑am născut eu ca să‑mi spui: „Poartă‑i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre țara pe care ai jurat părinților lorcă le‑o vei da?
13 De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin și plâng înaintea mea, zicând: „Dă‑ne carne să mâncăm!“
14 Nu pot duce singur acest popor, căci esteo povarăprea grea pentru mine.
15 Dacă așa Te porți cu mine, Te rog, mai bine omoară‑mă! Omoară‑mă, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, și nu mă mai lăsa să‑mi văd nenorocirea!
16 Domnuli‑a zis lui Moise:
– Adună la Mine șaptezeci de bărbați dintre bătrâniilui Israel, despre care știi că sunt bătrâni ai poporului și supraveghetorii săi. Să‑i aduci la Cortul Întâlnirii și să stea în picioare acolo împreună cu tine.
17 Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo. Voi lua din Duhul Care este peste tine și‑L voi pune peste ei. Ei vor purta povara poporului împreună cu tine și astfel n‑o vei mai purta singur.
18 Să spui poporului: „Sfințiți‑vă pentru ziua de mâine. Veți mânca și carne, pentru că v‑ați plâns în auzulDomnului, zicând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceeaDomnulvă va da carne și veți mânca.
19 Veți mânca nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,
20 ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că L‑ați respins peDomnul, Care este în mijlocul vostru, și ați plâns înaintea Lui, zicând: «De ce am ieșit oare din Egipt?»“
21 Dar Moise I‑a zis:
– Poporul care este cu mine este de șase sute de mii de oameni care merg pe jos, și Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“
22 Sunt destule turme și cirezi să tăiem? Sunt destui pești în mare să prindem?
23 Domnuli‑a răspuns lui Moise:
– Este oare mânaDomnuluiprea scurtă? Vei vedea acum dacă se va împlini sau nu Cuvântul Meu.
Duhul și cei șaptezeci de bătrâni
24 Moise a ieșit și a spus poporului cuvinteleDomnului. A adunat șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i‑a pus să stea de jur împrejurul Cortului.
25 ApoiDomnulS‑a coborât în nor, i‑a vorbitlui Moise, a luat din Duhul Care era peste el și L‑a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Când Duhul S‑a așezat peste ei, au profețit. Dardupă aceean‑au maiprofețit.
26 În tabără rămăseseră doi oameni: unul se numea Eldad, iar celălalt Medad. Duhul S‑a așezat și peste ei. Aceștia erau dintre cei scriși, dar nu ieșiseră la Cort, așa că au profețit în tabără.
27 Un tânăr a alergat și i‑a spus lui Moise:
– Eldad și Medad profețesc în tabără.
28 Iosua, fiul lui Nun, care‑i slujea lui Moise încă din tinerețe, a răspuns și a zis:
– Moise, stăpânul meu, oprește‑i!
29 Dar Moise i‑a răspuns:
– Ești gelos pentru mine? Cine n‑ar da ca tot poporulDomnuluisă fie alcătuit din profeți șiDomnulsă‑Și pună Duhul Său peste ei!
30 Apoi Moise s‑a întors în tabără împreună cu bătrânii lui Israel.
Prepelițele
31 A venit un vânt de laDomnulcare a adus prepelițe dinspre mare și le‑afăcut săzboarepe lângă tabără, cale de o zi, de o parte și de alta a taberei, la o înălțime de doi coțide la pământ.
32 Toată ziua aceea și toată noaptea și apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepelițe; cel care adunase cel mai puțin avea zece homeri. Ei și le‑au întins în jurul taberei.
33 Dar în timp ce carnea le era încă între dinți, înainte să o mestece, mâniaDomnuluis‑a aprins împotriva poporului șiDomnula lovit poporul cu o mare urgie.
34 Acelui loc i s‑a pus numele Chibrot-Hataavapentru că acolo i‑au îngropat pe cei care au poftit.
35 De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Hațerot și s‑a oprit acolo.
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/11-2e958802c39cd22606ee1a0ac3a50b9b.mp3?version_id=126—