Chivotul este așezat în Casa Domnului
1 Atunci Solomon i‑a strâns laolaltă pe bătrânii lui Israel, pe toate căpeteniile semințiilor și pe conducătorii de familie ai fiilor lui Israel.Ei au venitla regele Solomon, în Ierusalim, ca să mute Chivotul LegământuluiDomnuluidin Cetatea lui David, adică din Sion.
2 Toți bărbații lui Israel s‑au adunat la regele Solomon cu prilejul sărbătorii din luna Etanim, adică luna a șaptea.
3 Când au venit toți bătrânii lui Israel, preoții au ridicat Chivotul.
4 Preoții și leviții au mutat ChivotulDomnului, Cortul Întâlnirii și toate obiectele sfinte care erau în Cort.
5 Regele Solomon și toată comunitatea lui Israel, care se adunase înaintea lui, erau împreună înaintea Chivotului, jertfind oi și vite, care n‑au putut fi numărate și nici calculate, din cauza mulțimii lor.
6 Preoții au adus Chivotul LegământuluiDomnuluila locul lui, în sanctuarul interioral Casei, adică în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor.
7 Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde se afla Chivotul, astfel că heruvimii acopereau atât Chivotul, cât și drugii acestuia.
8 Drugii erau alungiți, astfel încât capetele drugilor să se vadă din Locul Sfânt, care era în fața sanctuarului interior, dar să nu se vadă de afară; ei au rămas acolo până în ziua aceasta.
9 În Chivot nu semaiaflau decât cele două table de piatră puse de Moise la Horeb, atunci cândDomnula încheiat legământ cu fiii lui Israel, după ce aceștia au ieșit din țara Egiptului.
10 Când preoții au ieșit din Locul Sfânt, norul a acoperit CasaDomnului.
11 Preoții nu au mai putut rămâne să slujească din cauza norului, căci slavaDomnuluiumpluse CasaDomnului.
12 Atunci Solomon a zis: „Domnula spus că va locui în negură deasă.
13 Eu am zidit pentru Tine o Casă măreață, un loc al șederii Tale pe vecie.“
14 Apoi regele s‑a întors cu fața spre întreaga adunare a lui Israel și a binecuvântat‑o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare.
15 El a zis:
„Binecuvântat să fieDomnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i‑a promis tatălui meu, David, zicând:
16 «Din ziua în care Mi‑am scos poporul Israel din Egipt, nu am ales nicio cetate din toate semințiile lui Israel ca să‑Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu, ci l‑am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.»
17 Tatăl meu, David, avea pe inimă să zidească o Casă pentru NumeleDomnului, Dumnezeul lui Israel.
18 DarDomnuli‑a zis tatălui meu, David: «Tu te‑ai gândit să zidești o Casă Numelui Meu și este bine că te‑ai gândit în felul acesta!
19 Totuși, nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău. Cel ieșit din coapsele tale, el va zidi o Casă Numelui Meu.»
20 Domnula împlinit ceea ce a promis. Eu m‑am ridicat în locul tatălui meu, David, m‑am așezat pe tronul lui Israel, așa cum a promisDomnul, și am zidit Casa pentru NumeleDomnului, Dumnezeul lui Israel.
21 Am pregătit acolo un loc pentru Chivotul în care se află LegământulDomnului, pe care l‑a încheiat cu părinții noștri când i‑a scos din țara Egiptului.“
Rugăciunea lui Solomon
22 După aceea, Solomon s‑a așezat înaintea altaruluiDomnului, în prezența întregii adunări a lui Israel, și‑a întins mâinile spre ceruri
23 și a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este niciun dumnezeu asemenea Ție, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ. Tu păstrezi legământul și îndurareafață de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor.
24 Tu Ți‑ai ținut promisiunea față de robul Tău, tatăl meu, David. Ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, după cumse vedeîn ziua aceasta.
25 Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlinește ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor și vor umbla înaintea Mea tot așa cum ai umblat și tu înaintea Mea.»
26 Acum, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească promisiunea pe care ai făcut‑o robului Tău David, tatăl meu!
27 Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ? Iată că nici chiar cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puțin Casa aceasta pe care am zidit‑o eu!
28 Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți‑o face robul Tău astăzi!
29 Fie ca ochii Tăi să vegheze zi și noapte asupra acestei Case, asupra locului despre care ai zis: «Acolo va fi Numele Meu!» Ascultă rugăciunea pe care Ți‑o face robul Tău cu privire la acest loc!
30 Ascultă cererea robului Tău și a poporului Tău Israel, când se va ruga înspre acest loc! Ascultă în locul Locuinței Tale, în ceruri, ascultă și iartă!
31 Când va păcătui cineva împotriva semenului său și va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta,
32 ascultă din ceruri, lucrează și judecă‑i pe robii Tăi, condamnându‑l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului său faptele lui, și îndreptățindu‑l pe cel drept, răsplătindu‑i potrivit cu dreptatea lui!
33 Când poporul Tău Israel, fiind învins de dușman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va aduce mulțumire Numelui Tău, se va ruga și va căuta bunăvoință la Tine, în Casa aceasta,
34 ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și adu‑i înapoi în țara pe care le‑ai dat‑o părinților lor!
35 Când cerul va fi închis și nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor aduce mulțumire Numelui Tău și se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i‑ai pedepsit,
36 ascultă din ceruri și iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel. Învață‑i calea cea bună pe care trebuie să meargă și trimite ploaie peste țara Ta, pe care i‑ai dat‑o ca moștenire poporului Tău!
37 Când vor fi în țară foamete sau molimă, când vor fi filoxeră sau mălură, când vor fi lăcuste sau omizi, când dușmanul lui îi va asedia cetățile în țară, orice urgie sau boală ar veni,
38 dacă cinevadin poporsau dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri, recunoscându‑și fiecare întinarea inimii lui și va întinde mâinile spre Casa aceasta,
39 ascultă din ceruri, locul șederii Tale, și iartă! Lucrează și răsplătește‑i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima tuturor fiilor omului.
40 Astfel, ei se vor teme de Tine în toate zilele cât vor trăi în țara pe care le‑ai dat‑o părinților noștri.
41 De asemenea, când străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr‑o țară îndepărtată datorită Numelui Tău,
42 căci oamenii vor auzi despre Numele Tău cel mare, despre mâna Ta cea tare și despre brațul Tău cel întins, deci când va veni și se va ruga înspre această Casă,
43 ascultă din ceruri, locul șederii Tale, și dă‑i acelui străin tot ceea ce‑Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să‑Ți cunoască Numele, să se teamă de Tine așa cum se teme poporul Tău Israel și să știe că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit‑o eu.
44 Când poporul Tău va ieși la război împotriva dușmanului său, acolo unde îl vei trimite, și se va rugaDomnuluiînspre cetatea pe care ai ales‑o Tu și înspre Casa pe care am zidit‑o pentru Numele Tău,
45 ascultă din ceruri rugăciunea lor și cererea lor și fă‑le dreptate.
46 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și, mâniindu‑Te pe ei, îi vei dape mânadușmanilor lor, care îi vor lua captivi în țara dușmanului, îndepărtată sau apropiată,
47 dacă acolo, în țara în care au fost luați captivi, își vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine și vor căuta bunăvoința Ta în țara celor ce i‑au luat captivi, zicând: «Am păcătuit, am greșit și am săvârșit răul!»,
48 dacă de acolo, din țara dușmanilor lor care i‑au luat captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, dacă Ți se vor rugacu fața îndreptatăspre țara lor, pe care le‑ai dat‑o părinților lor, spre cetatea pe care Tu ai ales‑o și spre Casa pe care am zidit‑o eu pentru Numele Tău,
49 atunci ascultă din ceruri, locul șederii Tale, rugăciunea lor și cererea lor și fă‑le dreptate.
50 Iartă poporul Tău, care a păcătuit împotriva Ta! Iartă toate fărădelegile pe care le‑au săvârșit împotriva Ta și fă să găsească îndurare la cei ce i‑au luat captivi, ca să le arate milă.
51 Căci ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta,poporulpe care l‑ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier!
52 Fie ca ochii Tăi să fie deschiși la cererea robului Tău și la cererea poporului Tău Israel, ca să‑i asculți ori de câte ori Te vor chema,
53 căci Tu i‑ai separat de toate popoarele pământului pentru a fi moștenirea Ta, așa cum ai spus prin robul Tău Moise, când i‑ai scos pe părinții noștri din Egipt, StăpâneDoamne.“
54 Când a terminat Solomon de rostit cătreDomnultoată rugăciunea și cererea aceasta, s‑a ridicat dinaintea altaruluiDomnului, unde stătuse îngenuncheat, cu mâinile întinse spre ceruri
55 și, stând în picioare, a binecuvântat întreaga adunare a lui Israel cu voce tare, zicând:
56 „Binecuvântat să fieDomnulCare a dat odihnă poporului Său Israel, potrivit cu tot ceea ce a promis. Dintre toate promisiunile bune pe care le‑a rostit prin robul Său Moise, niciuna n‑a rămas neîmplinită.
57 Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi așa cum a fost cu părinții noștri. Să nu ne părăsească și să nu ne lase,
58 ci să ne aplece inimile spre El ca să umblăm în toate căile Lui și să păzim poruncile, hotărârile și judecățile Lui, pe care le‑a dat părinților noștri.
59 Fie ca aceste cuvinte ale mele, prin care am căutat bunăvoință înainteaDomnului, să rămână zi și noapte înainteaDomnului, Dumnezeul nostru, pentru a face dreptate robului Său și poporului Său Israel, după nevoile zilnice
60 și pentru ca toate popoarele pământului să știe căDomnuleste Dumnezeu și că nu este altul.
61 Dar inima voastră să fie în întregime aDomnului, Dumnezeul nostru, trăind după hotărârile Lui și păzind poruncile Lui ca și astăzi.“
Dedicarea Casei Domnului
62 Apoi, regele împreună cu tot Israelul au adus jertfe înainteaDomnului.
63 Solomon I‑a adusDomnuluidouăzeci și două de mii de vite și o sută douăzeci de mii de oi ca jertfă de pace. Astfel, regele și toți fiii lui Israel au dedicat CasaDomnului.
64 În aceeași zi, regele a sfințitmijlocul curții, locul din fața CaseiDomnului, întrucât acolo a adus arderile‑de‑tot, darurile de mâncare și grăsimea jertfelor de pace, deoarece altarul de bronz dinainteaDomnuluiera prea mic pentru a cuprinde arderile‑de‑tot, darurile de mâncare și grăsimea jertfelor de pace.
65 Solomon a ținut atunci sărbătoarea împreună cu tot Israelul. O mare adunare venită de la Lebo-Hamatși până dinspre Râul Egiptuluia sărbătoritînainteaDomnului, Dumnezeul nostru, timp de șapte zile și apoi alte șapte zile, adică paisprezece zile.
66 În ziua a optaSolomona trimis poporulacasă. Ei l‑au binecuvântat pe rege și au plecat la corturile lor, bucuroși și cu inimile mulțumite pentru tot binele făcut deDomnulrobului Său David și poporului Său Israel.
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1KI/8-0d005951b31c13553d7027e101b668f0.mp3?version_id=126—