Criza spirituală a iudeilor repatriați și rugăciunea lui Ezra
1 După ce s‑au încheiat toate acestea, căpeteniile s‑au apropiat de mine, zicând: „Poporul lui Israel, inclusiv preoții și leviții, nu s‑au separat de popoarele țărilordin jur, ci s‑au dedat la urâciunile canaaniților, hitiților, periziților, iebusiților, amoniților, moabiților, egiptenilor și amoriților.
2 Ei și‑au luatsoțiidintre fetele acestora, atât pentru ei, cât și pentru fiii lor. Sămânța cea sfântă s‑a amestecat astfel cu popoarele acestor țări, iar cei dintâi care au fost necredincioși au fost chiar căpeteniile și dregătorii.“
3 Când am auzit vestea aceasta, mi‑am sfâșiat hainele și mantaua. Mi‑am smuls păr din cap și din barbă și m‑am lăsat jos înmărmurit.
4 S‑au strâns la mine toți aceia care tremurau de fricăla auzulcuvintelor Dumnezeului lui Israel cu privire la necredincioșia celor ce fuseseră în captivitate. Am rămas așa înmărmurit până la jertfa de seară.
5 Apoi, la jertfa de seară, m‑am ridicat din starea mea smerită, cu hainele și cu mantaua sfâșiate, m‑am plecat pe genunchi și, întinzând mâinile spreDomnul, Dumnezeul meu,
6 am zis:
„Dumnezeul meu, sunt umilit și mi‑e rușine, Dumnezeul meu, să‑mi ridic fața spre Tine! Căci nelegiuirile noastre au ajuns deasupra capetelor noastre și vina noastră a crescut până la ceruri.
7 Din zilele părinților noștri și până în ziua aceasta am fost foarte vinovați și, din cauza nelegiuirilor noastre, noi, regii noștri și preoții noștri am fost dați pe mâna împăraților străini, a sabiei, a captivității, a jafului și a rușinii, așa cumse vedeși astăzi.
8 Acum, pentru puțină vreme, am avut iarăși parte de bunăvoințaDomnului, Dumnezeul nostru, Care ne‑a lăsat o rămășiță și ne‑a dat un adăpost în Locul Său cel Sfânt, pentru ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne aducă puțină înviorare în robia noastră.
9 Deși suntem robi, Dumnezeul nostru nu ne‑a părăsit în robia noastră, ci Și‑a arătat îndurarea față de noi înaintea împăraților Persiei și astfel ei ne‑au dat putere de viață ca să înălțăm Casa Dumnezeului nostru, să o ridicăm din ruine și să avem astfel un zidde apărareîn Iuda și în Ierusalim.
10 Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după toate cele întâmplate? Căci am părăsit poruncile Tale,
11 pe care le‑ai poruncit prin robii Tăi, profeții, zicând: «Țara în care veți intra ca să o luați în stăpânire este o țară stricată din cauza depravării popoarelor care o locuiesc. Prin urâciunile lor au umplut țara de la un capăt la celălalt de necurățiile lor!
12 Să nu vă dați fetele fiilor lor și nici să nu le luați fetele pentru fiii voștri! Să nu umblați niciodată după fericirea sau bunăstarea lor, ca astfel să vă întăriți și să ajungeți să mâncați bunătățile țării și să le lăsați de moștenire pentru totdeauna fiilor voștri!»
13 După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele și a marii noastre vinovății, cu toate că Tu, Dumnezeul nostru, ne‑ai pedepsit mai puțin decâtam fi meritat în urmanelegiuirilor noastre și ne‑ai lăsat rămășița aceasta,
14 să încălcăm iarăși poruncile Tale și să ne înrudim cu popoarele carese ocupă cuastfel de urâciuni? Nu Te‑ai mânia iarăși pe noi, până acolo încât ne‑ai mistui fără să ne mai lași vreo rămășiță sau vreun supraviețuitor?
15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept, căci totuși ne‑ai scăpat o rămășiță, așa cumse vedeastăzi. Iată‑neacum stândvinovați înaintea Ta, deși știm că din această cauză nu suntemvrednicisă stăm înaintea Ta.“
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EZR/9-30bb70805f966cfecd70065e4e992a94.mp3?version_id=126—