1 Dar acum ei râd de mine,
ei, cei mai tineri decât mine,
pe ai căror părinți i‑am considerat nevrednici
să‑i pun alături de câinii turmei mele.
2 Dar la ce mi‑ar fi folositputerea mâinilor lor,
de vreme ce rămăseseră fără vigoare?
3 Epuizați de sărăcie și de foame,
cutreierau pustia,
noaptea, prin locuri părăsite și pustii,
4 smulgeau nalbă dintre arbuști,
mâncau chiar șirădăcini de verigel.
5 Erau alungați din mijlocul oamenilor;
strigalumeadupă ei ca după niște hoți.
6 Ei locuiau în râpele uedurilor,
între stânci și‑n gropile pământului.
7 Urlau printre tufișuri,
se îngrămădeau în mărăcini.
8 Fii ai nebunilor și fii ai celor fără nume,
au fost izgoniți din țară.
9 Dar acum am devenit cântecul lor;
am devenit o parodie pentru ei.
10 Mă urăsc, se îndepărtează de mine,
nu se sfiesc să mă scuipe în față.
11 Pentru că El mi‑a slăbit coarda arculuiși m‑a smerit,
ei nu mai au frâu față de mine.
12 La dreapta mea se ridică o gloată.
Ei întind curse picioarelor mele
și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
13 Îmi nimicesc cărarea,
îmi măresc necazul
și nimeni nu‑i oprește.
14 Ajung la mineca printr‑o spărtură largă.
Se rostogolesc printre dărâmături.
15 Spaimele mă copleșesc,
demnitatea mi‑e smulsă ca de vânt,
bunăstarea mea se risipește ca un nor.
16 Sufletul mi‑e vărsat din mine,
m‑au cuprins zilele suferinței.
17 Noaptea îmi străpunge oasele,
iardurerilecare mă rod n‑au odihnă.
18 Cu o mare putereDumnezeuîmi smulge haina,
mă strânge ca gulerul de la tunică.
19 El m‑a aruncat în noroi
și‑am ajuns ca țărâna și cenușa.
20 Strig către Tine după ajutor, dar Tu nu răspunzi;
stau în picioare, dar Tu stai și te uiți la mine.
21 Ai devenit crud cu mine;
mă lovești cu tăria mâinii Tale.
22 Tu mă ridici, mă faci să călăresc pe vânt
și mă arunci în furia furtunii
23 Știu că mă duci la moarte,
în locul hotărât pentru toți cei vii.
24 Da, nimeni nu‑și întinde mâna spre o ruină,
când strigă după ajutor în necazul său.
25 N‑am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?
N‑a fost întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?
26 Dar când nădăjduiam după bine, a venit răul
și când așteptam lumina, a venit întunericul.
27 Măruntaiele îmi fierb fără încetare,
zilele suferinței vin peste mine.
28 Umblu înnegrit, dar nu de soare.
Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
29 Am ajuns frate cu șacalii
și prieten cu struții.
30 Pielea mi se înnegrește și cade,
iar oasele îmi ard de febră.
31 Lira mea este pentru bocet,
iar fluierul meu este pentru glasul celor ce plâng.
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/30-94ec29a34f3c6e7c7847ddc55562f0de.mp3?version_id=126—