Categories
Psalmii

Psalmii 142

Un

maschil

al lui David,

compus pe vremea când

se ascundea în peșteră. O rugăciune.

1 Cu glasul meu eu strig cătreDomnul,

cu glasul meu caut bunăvoință laDomnul.

2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui;

îmi istorisesc necazul înaintea Lui.

3 Când duhul îmi este mâhnit,

Tu‑mi cunoști cărarea.

Pe calea pe care merg,

ei mi‑au ascuns curse.

4 Privește la dreapta mea și ia aminte;

nimeni nu mă mai cunoaște!

Am rămas fără adăpost;

nimănui nu‑i pasă de viața mea!

5 Te chem,Doamne,

zicând: „Tu ești adăpostul meu,

moștenirea mea pe pământul celor vii!“

6 Ascultă‑mi strigătul,

căci sunt foarte nenorocit!

Scapă‑mă de prigonitorii mei,

căci sunt mai tari decât mine!

7 Scoate‑mă din temniță,

pentru ca sufletul meu să aducă mulțumiri Numelui Tău!

Cei drepți se vor aduna împrejurul meu

când îmi vei face bine.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/PSA/142-45bf79f697b6de3ddcddbb7c600b2a42.mp3?version_id=126—

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *