Month: February 2020

Pilda nunții fiului de împărat

1 Isus, răspunzând din nou, le‑a vorbit în pilde și a zis:

2 – Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care i‑a făcut nuntă fiului său.

3 El și‑a trimis sclavii să‑i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n‑au vrut să vină.

4 A trimis din nou alți sclavi, zicând: „Spuneți‑le celor invitați: «Iată, am pregătit masa! Boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! Veniți deci la nuntă!»“

5 Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la afacerea lui.

6 Ceilalți i‑au înșfăcat pe sclavi, i‑au chinuit și i‑au omorât.

7 Atunci împăratul s‑a mâniat și, trimițându‑și armatele, i‑a nimicit pe ucigașii aceia și le‑a ars cetatea.

8 Apoi le‑a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitați n‑au fost vrednicide ea.

9 Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați‑i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!“

10 Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i‑au adunat pe toți aceia pe care i‑au găsit, și răi, și buni, așa căsala denuntă s‑a umplut de oaspeți.

11 Când împăratul a venit să‑și vadă oaspeții, a observat acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă

12 și l‑a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?“ Acesta a amuțit.

13 Atunci împăratul le‑a zis slujitorilor: „Legați‑l de mâini și de picioare și alungați‑l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“

14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.

Tributul datorat Cezarului

15 Atunci fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă în cursă cu vorba.

16 I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I‑au zis:

– Învățătorule, știm că ești adevăratși‑i învețipe oamenicalea lui Dumnezeu în adevăr și că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor.

17 Așadar, spune‑ne ce crezi: se cuvine să‑i plătim tribut Cezaruluisau nu?

18 Isus însă, cunoscând răutatea lor, le‑a zis:

– De ce Mă puneți la încercare, ipocriților?

19 Arătați‑Mi moneda pentru tribut!

Ei I‑au adus un denar.

20 El le‑a zis:

– Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?

21 Ei I‑au zis:

– Ale Cezarului.

Atunci El le‑a zis:

– Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

22 Ei au rămas uimiți când au auzitaceste cuvinte. Și astfel, L‑au lăsat și au plecat.

Despre înviere

23 În aceeași zi, s‑au apropiat de El saducheii, care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat,

24 zicând:

– Învățătorule, Moise a zis: „Dacă cineva moare fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva și să‑i ridice un urmaș fratelui său.“

25 Erau deci printre noi șapte frați. Primul, după ce s‑a căsătorit, a murit. Și, neavând niciun urmaș, i‑a lăsat‑o pe soția sa fratelui său.

26 Așa s‑a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, până la al șaptelea.

27 La urmă,după eitoți, a murit și femeia.

28 Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut‑ode soție!

29 Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30 Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din cer.

31 Iar cu privire la învierea celor morți, n‑ați citit ce v‑a spus Dumnezeu, când zice:

32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“?El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii!

33 Auzindaceste lucruri, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.

Cea mai mare poruncă

34 Când fariseii au auzit că Isus le închisese gura saducheilor, s‑au strâns la un loc.

35 Unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să‑L pună la încercare, a întrebat:

36 – Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?

37 Isusi‑a spus:

– „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată minteata“.

38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.

39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“.

40 Toată Legea și Profețiiatârnă deaceste două porunci.

Al cui fiu este Cristos?

41 În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus i‑a întrebat:

42 – Ce credeți voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?

Ei I‑au răspuns:

– Al lui David.

43 El le‑a zis:

– Cum atunci David, prinDuhul, Îl numește „Domn“, când spune:

44 „Domnul I‑a zis Domnului meu:

«Șezi la dreapta Mea,

până‑i voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!»“?

45 Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui?

46 Nimeni n‑a putut să‑I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n‑a mai îndrăznit să‑L întrebenimic.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/22-9b7efe31afde7dea553c7d7cabb78f48.mp3?version_id=126—

Modul de viață ipocrit al cărturarilor și fariseilor

1 Atunci Isus a vorbit mulțimilor și ucenicilor Săi,

2 zicând: „Cărturarii și fariseii stau pe scaunul lui Moise.

3 Deci să faceți și să păziți toate lucrurile pe care vi le spun ei, dar să nu faceți după faptele lor, pentru că ei zic, dar nu fac.

4 Ei leagă poveri grele și dificil de purtat și le așază pe umerii oamenilor, dar ei înșiși nici măcar cu degetul nu vor să le miște.

5 Toate faptele lor sunt făcute pentru a fi văzuți de oameni. Astfel, își fac filacterelelargi și ciucurii lungi,

6 iubesc locul de onoare la mese, scaunele de onoare în sinagogi

7 și saluturile în piețe șile placesă fie numiți de oameni: «Rabbi».

8 Dar voi să nu vă numiți «Rabbi», căci Unul singur este Învățătorul vostru, iar voi toți sunteți frați.

9 Și «tată» să nu numiți pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, și anume cel ceresc.

10 Nici să nu vă numiți «învățători», căci Unul singur este Învățătorul vostru, și anume Cristos.

11 Cel mai mare dintre voi va fi slujitorul vostru.

12 Oricine se înalță pe sine, va fi smerit, și oricine se smerește, va fi înălțat.

Isus îi acuză pe liderii religioși

13 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor. Nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu‑i lăsați să intre!

14 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi devorați casele văduvelor și faceți rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veți primi o condamnare mult mai mare.

15 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când ajunge astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheeneidecât sunteți voi!

16 Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceți: «Dacă cineva jură pe Templu,acest lucrunu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este datorsă‑și țină jurământul!»

17 Nesăbuiți și orbi! Căci cine este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul?

18 Voimaiziceți: «Dacă cineva jură pe altar,acest lucrunu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este datorsă‑și țină jurământul!»

19 Nesăbuiți și orbi! Căci cine este mai mare: darul sau altarul, care sfințește darul?

20 Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el și pe tot ce este pe el,

21 iar cel ce jură pe Templu, jură pe el și pe Cel Ce locuiește în el.

22 De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel Ce stă pe el.

23 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi dați zeciuială din mentă, din mărar și din chimion, dar neglijați cele mai importante lucruri din Lege: judecata, mila și credincioșia.Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați.

24 Călăuze oarbe, care strecurați țânțarul, dar înghițiți cămila!

25 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi curățați pe din afară paharul și farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf și de necumpătare!

26 Fariseu orb! Curăță mai întâi paharul și farfuria pe dinăuntru, ca să fie curate și pe din afară!

27 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi vă asemănați cu mormintele văruite, care pe din afară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morți și de orice fel de necurăție!

28 Tot așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de ipocrizie și de fărădelege.

29 Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi zidiți mormintele profeților și împodobiți mormintele celor drepți

30 și spuneți: «Dacă noi am fi trăit în zilele strămoșilornoștri, n‑am fi fost părtași cu ei lavărsareasângelui profeților!»

31 Astfel, voi înșivă mărturisiți că sunteți fii ai celor ce i‑au ucis pe profeți!

32 Umpleți deci măsura strămoșilor voștri!

33 Șerpilor! Pui de vipere! Cum veți scăpa de judecata Gheenei?!

34 De aceea, iată, vă trimit profeți, înțelepți și cărturari! Pe unii dintre ei îi veți omorî și îi veți răstigni, iar pe alții îi veți biciui în sinagogile voastre și îi veți persecuta din cetate în cetate,

35 ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l‑ați ucis între Templu și altar!

36 Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste generația aceasta.

Plângere asupra Ierusalimului

37 Ierusalime, Ierusalime, care omori profeții și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să‑ți adun copiii, așa cum își adună cloșca puii sub aripi, dar n‑ați vrut!

38 Iată, casa vă este lăsată pustie!

39 Căci vă spun că, de acumîncolo, nicidecum nu Mă veți mai vedea până când nu veți zice: «Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/23-d73c03ccf021833999706e652b8d934a.mp3?version_id=126—

Semne ale sfârșitului

1 În timp ce Isus ieșea din Templu și pleca, ucenicii Lui s‑au apropiat de El ca să‑I arate clădirile Templului.

2 DarIsus, răspunzând, le‑a zis:

– Vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.

3 Apoi S‑a așezat pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii au venit la El, deoparte, și L‑au întrebat:

– Spune‑ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?

4 Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Vedeți să nu vă ducă în rătăcire cineva!

5 Căci vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Cristosul!“, și‑i vor duce în rătăcire pe mulți.

6 Veți auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă neliniștiți, căci acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul.

7 Un neam se va ridica împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății. Și vor fi foamete, molime și cutremure în diverse locuri.

8 Dar toate acestea vor fidoarînceputul durerilor nașterii.

9 Atunci vă vor da să fiți chinuiți, vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile din cauza Numelui Meu.

10 Atunci mulți se vor poticni, se vor trăda unii pe alții și se vor urî unii pe alții.

11 Se vor ridica mulți profeți falși și‑i vor duce în rătăcire pe mulți.

12 Și din cauza înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mulți se va răci.

13 Dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit.

14 Această Evanghelie a Împărăției va fi proclamată întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate neamurile. Și atunci va veni sfârșitul.

15 De aceea, când veți vedea „urâciunea pustiirii“, despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt, – cel ce citește, să înțeleagă! –,

16 atunci cei din Iudeea să fugă în munți!

17 Cel ce va fi pe acoperișul casei, să nu coboare să‑și ia lucrurile din casă,

18 iar cel ce va fi la câmp, să nu se întoarcă să‑și ia haina.

19 Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea!

20 Rugați‑vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într‑o zi de Sabat.

21 Căci atunci va fi un necaz așa de mare, cum n‑a mai fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi!

22 Și dacănumărulacelor zile n‑ar fi scurtat, niciun om n‑ar scăpa. Dar, de dragul celor aleși,numărulacelor zile va fi scurtat.

Isus vorbește despre revenirea Sa

23 Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Aici este!“, să nu‑lcredeți!

24 Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne mari și minuni, pentru a‑i duce în rătăcire, dacă este posibil, chiar și pe cei aleși.

25 Iată că v‑am spus mai dinainte!

26 Așadar, dacă vă vor spune: „Iată, este în pustie!“, să nu vă duceți; sau: „Iată‑L în odăițe!“, să nu credeți!

27 Căci așa cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, tot așa va fi venirea Fiului Omului.

28 Oriunde va fi cadavrul, acolo se vor aduna și vulturii.

29 Imediat după necazul acelor zile,

„soarele se va întuneca,

luna nu‑și va mai da lumina,

stelele vor cădea din cer

și puterile cerurilor vor fi clătinate.“

30 Și atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului. Atunci toate semințiile pământului se vor jeli și‑L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii ceruluicu putere și mare slavă.

31 El Își va trimite îngerii cu trâmbița cea răsunătoare, iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

32 Învățați de la smochin pildalui: când mlădița lui devine deja fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape.

33 Tot așa și voi, când vedeți toate aceste lucruri, să știți căEleste aproape,estechiar la uși.

34 Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.

35 Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!

Îndemn la veghere

36 Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, ci numai Tatăl.

37 Fiindcă așa cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului.

38 Căci, așa cum era în zilele de dinaintea potopului, cândoameniimâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă,

39 și nu au știut nimic până când nu a venit potopul și i‑a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului.

40 Atunci, doibărbațivor fi la câmp – unul va fi luat, iar altul va fi lăsat.

41 Douăfemeivor măcina la moară – una va fi luată, iar alta va fi lăsată.

42 Vegheați deci, pentru că nu știți în ce zi vine Domnul vostru!

43 Să știți lucrul acesta: dacă stăpânul casei ar ști în ce strajă din noapte vine hoțul, ar veghea și n‑ar lăsa să i se spargă casa.

44 De aceea, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.

Robul credincios și înțelept

45 Cine este deci robul credincios și înțelept, pe care stăpânul l‑a pus responsabil peste ceilalți robi ai săi, ca să le dea hrana la timp?

46 Fericit este robul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa!

47 Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale!

48 Dar, dacă robul acela rău zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie!“

49 și începe să‑i bată pe confrații lui și să mănânce și să bea cu bețivii,

50 stăpânul acelui rob va veni într‑o zi în care el nu se așteaptă și la o oră pe care n‑o știe.

51 El îl va tăia în douăși‑i va hotărî partea la un loc cu ipocriții. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/24-af15ffb114744db3eb4bf939ac468afe.mp3?version_id=126—

Pilda celor zece fecioare

1 Atunci, Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare care și‑au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui.

2 Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înțelepte.

3 Cele nesăbuite nu au luat cu ele și ulei atunci când și‑au luat candelele,

4 dar cele înțelepte, alături de candele, au luat cu ele și ulei în vase.

5 Mirele întârzia, astfel că ele au ațipit toate și au adormit.

6 La miezul nopții a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieșiți‑i în întâmpinare!“

7 Atunci toate fecioarele acelea s‑au sculat și și‑au pregătit candelele.

8 Cele nesăbuite le‑au zis celor înțelepte: „Dați‑ne și nouă din uleiul vostru, pentru că ni se sting candelele!“

9 Dar cele înțelepte au răspuns, zicând: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă! Duceți‑vă, mai degrabă, la cei ce vânduleiși cumpărați‑vă!“

10 În timp ce se duceau să cumpereulei, a venit mirele. Cele ce erau pregătite au intrat la nuntă împreună cu el, iar ușa a fost închisă.

11 Mai târziu au venit și celelalte fecioare și au zis: „Doamne, Doamne, deschide‑ne!“

12 Dar el, răspunzând, a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc.“

13 Prin urmare, vegheați! Căci nu știți nici ziua, nici ora când vine Fiul Omului.

Pilda talanților

14 Căci va fi ca atunci când un om, urmând să plece într‑o călătorie, și‑a chemat sclavii și le‑a încredințat averile lui.

15 Unuia i‑a dat cinci talanți, altuia – doi, iar altuia – unul, fiecăruia după puterea lui; apoi a plecat. Imediat,

16 cel ce primise cinci talanți s‑a dus și a făcut negustorie cu ei și a câștigat alți cinci.

17 Tot așa, cel ceprimisedoi a câștigat și el alți doi.

18 Dar cel ce primise unul s‑a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascunsacoloargintul stăpânului său.

19 După mult timp, stăpânul acelor sclavi a venit și a început să‑și încheie socotelile cu ei.

20 Cel ce primise cinci talanți s‑a apropiat și a adus încă cinci talanți, zicând: „Stăpâne, mi‑ai încredințat cinci talanți. Iată, am mai câștigat încă cinci!“

21 Stăpânul lui i‑a zis: „Bine, sclav bun și credincios! Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!“

22 S‑a apropiat apoi și cel ceprimisedoi talanți și a zis: „Stăpâne, mi‑ai încredințat doi talanți. Iată, am mai câștigat doi!“

23 Stăpânul lui i‑a zis: „Bine, sclav bun și credincios! Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune responsabil peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!“

24 S‑a apropiat și cel ce primise un talant și a zis: „Stăpâne, am știut că ești un om aspru, care seceri de unde n‑ai semănat și aduni de unde n‑ai împrăștiat,

25 așa că mi‑a fost teamă și m‑am dus să‑ți ascund talantul în pământ. Iată aicitalantultău!“

26 Stăpânul lui, răspunzând, i‑a zis: „Sclav rău și leneș! Ai știut că secer de unde n‑am semănat și că adun de unde n‑am împrăștiat?

27 Atunci trebuia ca tu să‑mi fi pus arginții la zarafi, pentru ca, la întoarcere, să primesc cu dobândă ceea ce era al meu.

28 Așadar, luați‑i talantul și dați‑i‑l celui ce are zece talanți.

29 Căci celui ce are, i se va da mai mult și va avea din belșug, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are.

30 Iar pe sclavul acela nefolositor, alungați‑l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“

Judecata finală

31 Când Fiul Omului va veni în slava Sa, împreună cu toți îngerii, atunci El Se va așeza pe tronul slavei Sale

32 și toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții, așa cum păstorul desparte oile de capre

33 și va pune oile să stea la dreapta Lui, iar caprele, la stânga.

34 Apoi Împăratul le va zice celor din dreapta Lui: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu! Moșteniți Împărăția care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii!

35 Căci Mi‑a fost foame și Mi‑ați dat să mănânc, Mi‑a fost sete și Mi‑ați dat să beau, am fost străin și M‑ați primit între voi,

36 am fost gol și M‑ați îmbrăcat, am fost bolnav și M‑ați vizitat, am fost în închisoare și ați venit la Mine.“

37 Atunci cei drepți Îi vor răspunde, zicând: „Doamne, când Te‑am văzut noi flămând și Ți‑am dat să mănânci, sau însetat și Ți‑am dat să bei?

38 Când Te‑am văzut noi străin și Te‑am primit între noi, sau gol și Te‑am îmbrăcat?

39 Și când Te‑am văzut noi bolnav sau în închisoare și am venit la Tine?!“

40 Iar Împăratul, răspunzând, le va zice: „Adevărat vă spun că, întrucât ați făcut așa unuia dintre acești frați ai Mei cei mai neînsemnați, Mie Mi‑ați făcut!“

41 Apoi le va zice celor din stânga: „Plecați de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit pentru diavolul și pentru îngerii lui!

42 Căci Mi‑a fost foame și nu Mi‑ați dat să mănânc, Mi‑a fost sete și nu Mi‑ați dat să beau,

43 am fost străin și nu M‑ați primit între voi, am fost gol și nu M‑ați îmbrăcat, am fost bolnav și în închisoare și nu m‑ați vizitat!“

44 Atunci și ei vor răspunde, zicând: „Doamne, când Te‑am văzut noi flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în închisoare și nu Ți‑am slujit?!“

45 Atunci El le va răspunde, zicând: „Adevărat vă spun că, întrucât n‑ați făcut așa unuia dintre cei mai neînsemnați dintre aceștia, Mie nu Mi‑ați făcut!“

46 Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei drepți vor merge în viața veșnică.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/25-699ddf916c43612c08dd8edcb924ec33.mp3?version_id=126—

Uneltire împotriva lui Isus

1 După ce a terminatde spustoate aceste cuvinte, Isus le‑a zis ucenicilor Săi:

2 „Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi predat ca să fie răstignit.“

3 Atunci conducătorii preoților și bătrânii poporului s‑au adunat în curtea marelui preot, numit Caiafa,

4 și au plănuit să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‑L omoare.

5 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“

Ungerea lui Isus la Betania

6 În timp ce Isus Se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul,

7 s‑a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum foarte scump. Ea a turnatparfumulpe capul Lui, în timp ce El stătea la masă.

8 Dar ucenicii, văzândlucrul acesta, s‑au indignat, zicând: „Pentru ce risipa aceasta?

9 Căci parfumul s‑ar fi putut vinde scump, iarbaniisă fi fost dați săracilor.“

10 Știind aceasta, Isus le‑a zis: „De ce o necăjiți pe femeie? Căci ea a făcut o faptă bună față de Mine!

11 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.

12 Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta ca să Mă pregătească pentru înmormântare.

13 Adevărat vă spun că, oriunde va fi proclamată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut aceastăfemeie, în amintirea ei.“

Trădarea lui Iuda

14 Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s‑a dus la conducătorii preoților.

15 El a zis: „Ce vreți să‑mi dați ca să‑L dau pe mâna voastră?“ Ei i‑au oferit treizeci de arginți.

16 De atunci încolo el căuta un prilej potrivit ca să‑L dea pe mâna lor.

Masa pascală

17 În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și L‑au întrebat:

– Unde vrei să‑Ți pregătim să mănâncijertfade Paște?

18 El a răspuns:

– Duceți‑vă în cetate la un anumit om și spuneți‑i: „Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape. Voi sărbători Paștele la tine, împreună cu ucenicii Mei.»“

19 Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.

Descoperirea trădătorului

20 Când s‑a înserat,Isusședea la masă împreună cu cei doisprezece.

21 În timp ce mâncau,Isusle‑a zis:

– Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

22 Ei s‑au întristat foarte tare și fiecare dintre ei au început să‑L întrebe:

– Nu cumva sunt eu, Doamne?

23 DarIsus, răspunzând, a zis:

– Cel ce‑și pune mâna în vas împreună cu Mine, acela Mă va trăda!

24 Într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s‑ar fi născut!

25 Iuda, cel ce Îl trădase, a răspuns, zicând:

– Nu cumva sunt eu,Rabbi?

Isusi‑a zis:

– Tu ai spus‑o!

Cina Domnului

26 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați! Acesta este trupul Meu.“

27 Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, l‑a dat ucenicilor, zicând: „Beți toți din el,

28 căci acesta este sângele Meu,sângelenoului legământ, care este vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor.

29 Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.“

30 După ce au cântat un imn, au ieșitîndreptându‑sespre Muntele Măslinilor.

Isus prezice lepădarea lui Petru

31 Atunci Isus le‑a zis:

– În noaptea aceasta toți vă veți poticni în Mine, pentru că este scris:

„Voi lovi păstorul,

iar oile turmei vor fi risipite!“

32 Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.

33 Petru, răspunzând, I‑a zis:

– Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni!

34 Isus i‑a zis:

– Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.

35 Petru I‑a răspuns:

– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!

Și toți ucenicii au spus la fel.

Ghetsimani

36 Atunci Isus S‑a dus cu ei într‑un loc numit Ghetsimani și le‑a zis ucenicilor:

– Stați jos aici, până Mă voi duce acolo să Mă rog!

37 I‑a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se tulbure.

38 Atunci le‑a zis:

– Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!

39 Și, mergând puțin mai înainte, S‑a aruncat cu fațala pământ, rugându‑Se și zicând: „Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharulacesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“

40 Apoi a venit la ucenici, dar i‑a găsit dormind.

El i‑a zis lui Petru:

– Așadar, n‑ați putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră?

41 Vegheați și rugați‑vă, ca să nu cădețiîn ispită! Duhul într-adevăr este dornic, dar carnea este neputincioasă.

42 S‑a îndepărtat a doua oară și S‑a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă acest pahar nu poate fi îndepărtat de la Mine fără să‑l beau, facă‑se voia Ta!“

43 A venit iarășila uceniciși i‑a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochiide somn.

44 I‑a lăsat iarăși, S‑a îndepărtat și S‑a rugat pentru a treia oară, zicând aceleași cuvinte.

45 Atunci a venit la ucenici și le‑a zis:

– Încă mai dormiți și vă odihniți?Iată, s‑a apropiat ceasul! Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor.

46 Sculați‑vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!

Arestarea lui Isus

47 În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mare mulțimede oamenicu săbii și ciomege,trimișide conducătorii preoților și de bătrânii poporului.

48 Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care‑L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El!“

49 El s‑a apropiat imediat de Isus și a zis:

– Plecăciune,Rabbi!

Și L‑a sărutat.

50 Isus i‑a zis:

– Prietene,fă potrivitcu ceea ce ești aicisă faci!

Atunci ei s‑au apropiat, au pus mâna pe Isus și L‑au prins.

51 Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‑a scos sabia și l‑a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea.

52 Însă Isus i‑a zis: „Pune‑ți sabia înapoi la locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri!

53 Sau crezi că n‑aș putea să‑L rog pe Tatăl Meusă Mă ajuteși El Mi‑ar pune alături chiar acum mai mult de douăsprezece legiunide îngeri?

54 Dar cum s‑ar mai împlini atunci Scripturile care spun că așa trebuie să se întâmple?“

55 În ceasul acela, Isus a zis mulțimilor: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat? În fiecare zi Mă așezam în Templu și dădeam învățătură, dar n‑ați pus mâna pe Mine!

56 Însă toate acestea s‑au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeților.“

Atunci toți ucenicii L‑au părăsit și au fugit.

Isus înaintea Sinedriului

57 Atunci, cei ce au pus mâna pe Isus L‑au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați cărturarii și bătrânii.

58 Petru L‑a urmat de departe până la curtea marelui preot. Apoi a intrat înăuntru și s‑a așezat împreună cu gărzile, ca să vadăcare va fisfârșitul.

59 Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să‑L poată condamna la moarte,

60 dar n‑au găsit niciuna, deși veniseră mulți martori mincinoși. La urmă, au venit doi

61 care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să‑l reconstruiesc în trei zile.»“

62 Marele preot s‑a ridicat și L‑a întrebat:

– Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?

63 Dar Isus tăcea.

Marele preot i‑a zis:

– Te pun sub jurământ înaintea Dumnezeului cel Viu să ne spui dacă Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!

64 Isus i‑a răspuns:

– Tu ai spus‑o! Dar vă spun mai multdecât atâtcă,

de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului

șezând la dreapta Puterii

și venind pe norii cerului!

65 Atunci marele preot și‑a sfâșiat hainele, zicând:

– A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori?! Iată, acum ați auzit blasfemia!

66 Ce părere aveți?

Ei au răspuns, zicând:

– Este vrednic de moarte!

67 Atunci L‑au scuipat în față și L‑au lovit. Unii L‑au pălmuit,

68 zicând: „Profețește‑ne, Cristoase, cine este cel ce Te‑a lovit?“

Lepădarea lui Petru

69 Petru însă stătea afară, în curte.

O slujnică s‑a apropiat de el, zicând:

– Și tu erai cu Isus galileeanul!

70 Dar el a negat înaintea tuturor, zicând:

– Nu știu despre ce vorbești!

71 În timp ce ieșea pe poartă, l‑a văzut o altăslujnică, care le‑a zis celor de acolo:

– Acesta era cu Isus nazarineanul.

72 Dar el a negat din nou cu jurământ:

– Nu‑L cunosc pe Omul Acesta!

73 După puțintimpînsă, cei ce stăteauacolos‑au apropiat și i‑au zis lui Petru:

– Cu siguranță și tu eștiunuldintre ei, căci te dă de gol vorbirea!

74 Atunci el a început să blesteme și să jure,zicând:

– Nu‑L cunosc pe Omul Acesta!

Și imediat a cântat cocoșul.

75 Atunci Petru și‑a amintit cuvântul pe care i‑l spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Și ieșind afară, a plâns cu amar.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/26-6c1d3eefa69c4360c04dba6405cd3f7e.mp3?version_id=126—

Liderii religioși decid să‑L condamne pe Isus

1 Când s‑a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să‑L condamne la moarte.

2 Apoi, după ce L‑au legat, L‑au dus și L‑au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul.

Iuda se spânzură

3 Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut căIsusa fost condamnat, i‑a părut rău și a dus înapoi cei treizeci de argințila conducătorii preoților și la bătrâni,

4 zicând:

– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!

Ei i‑au răspuns:

– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

5 Iudaa aruncat arginții în Templu și a plecat. Apoi s‑a dus și s‑a spânzurat.

6 Conducătorii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să fie puși în vistierie, pentru că sunt preț de sânge.“

7 Și după ce s‑au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului ca loc de înmormântare pentru străini.

8 Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de azi.

9 Atunci s‑a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice:

„Auluat cei treizeci de arginți,

prețul Celui prețuit,

la care l‑au prețuit unii dintre fiii lui Israel,

10 și i‑audat pe Ogorul Olarului,

după cum mi‑a poruncit Domnul“.

Isus înaintea lui Pilat

11 Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului.

Guvernatorul L‑a întrebat, zicând:

– Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus a zis:

– Tu o spui!

12 Dar când a fost acuzat de conducătorii preoților și de bătrâni, n‑a răspuns nimic.

13 Atunci Pilat I‑a zis:

– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

14 DarIsusnu i‑a răspuns la niciun cuvânt, astfel că guvernatorul era foarte uimit.

Condamnarea lui Isus

15 Guvernatorul obișnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze mulțimii un prizonier pe care‑l voiau ei.

16 La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit IsusBarabba.

17 Așadar, după ce s‑a adunat mulțimea, Pilat i‑a întrebat:

– Pe cine vreți să vi‑l eliberez, pe Isus Barabba sau pe Isus, Cel numit Cristos?

18 Căci știa că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

19 În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să‑i spună: „Să n‑ai nimic de‑a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“

20 Dar conducătorii preoților și bătrânii au convins mulțimile să‑l ceară pe Barabba, iar Isus să fie omorât.

21 Guvernatorul a răspuns, zicându‑le:

– Pe care dintre aceștia doi vreți să vi‑l eliberez?

Ei au zis:

– Pe Barabba!

22 Pilat a zis:

– Și atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?

Ei au răspuns cu toții:

– Să fie răstignit!

23 El i‑a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau și mai tare:

– Să fie răstignit!

24 Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face tulburare, a luat apă și s‑a spălat pe mâini înaintea mulțimii, zicând:

– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!

25 Și tot poporul, răspunzând, i‑a zis:

– Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri!

26 Atunci le‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască, L‑a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

27 Atunci soldații guvernatorului L‑au adus pe Isus în pretoriuși au adunat în jurul Lui toată cohorta.

28 L‑au dezbrăcat și au pus pe El o mantie cărămizie,

29 au împletit o coroană de spini, I‑au așezat‑o pe cap,I‑au puso trestie în mâna dreaptă și apoi au îngenuncheat înaintea Lui și și‑au bătut joc de El, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“

30 Ei Îl scuipau, Îi luau trestia și‑L loveau peste cap.

31 După ce și‑au bătut joc de El astfel, L‑au dezbrăcat de mantie, L‑au îmbrăcat cu hainele Lui și L‑au dus să‑L răstignească.

Răstignirea

32 Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l‑au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus.

33 Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“,

34 I‑au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l‑a gustat, n‑a vrut să‑l bea.

35 După ce L‑au răstignit, și‑au împărțit hainele Lui între ei, aruncând sorții, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profet: „Și‑au împărțit hainele Mele între ei și au aruncat sorții pentru cămașa Mea.“

36 Apoi s‑au așezat jos și Îl păzeau acolo.

37 Îi puseseră deasupra capului acuzația pe care era scris: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.“

38 Tot atunci au fost răstigniți împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta și unul la stângaLui.

39 Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap

40 și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și‑l reconstruiești în trei zile, salvează‑Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu,dă‑Te jos de pe cruce!“

41 Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl batjocoreau, zicând:

42 „Pe alții i‑a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El!

43 S‑a încrezut în Dumnezeu; să‑L scape acum Dumnezeu, dacă vrea!Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“

44 La fel Îl insultau și răsculații care erau răstigniți împreună cu El.

Moartea lui Isus

45 De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouăleas‑a făcut întuneric peste toată țara.

46 Cam pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lema sabactani?“, care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?“

47 Unii dintre cei ce stăteau acolo L‑au auzit și au zis: „AcestOmîl strigă pe Ilie!“

48 Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l‑a umplut cu oțet de vin, l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să‑l bea.

49 Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să‑L salveze!“

50 Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și‑a dat duhul.

51 Și iată că draperiaTemplului s‑a rupt în două, de sus până jos; pământul s‑a cutremurat, stâncile s‑au despicat,

52 mormintele s‑au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au fost înviate.

53 Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s‑au arătat multora.

54 Centurionulși cei ce‑L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s‑au înspăimântat foarte tare și au zis: „Într-adevăr Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

55 Acolo mai erau și multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea și Îi slujiseră.

56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif – și mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus

57 Când s‑a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el ucenic al lui Isus.

58 Acesta s‑a dus la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să‑i fie dat.

59 Iosif a luat trupul, L‑a înfășurat într‑o pânză de in curată

60 și L‑a pus în propriul său mormânt nou, pe care‑l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat.

61 Maria Magdalena și cealaltă Maria erau și ele acolo, șezând înaintea mormântului.

Mormântul este păzit

62 A doua zi, cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s‑au adunat la Pilat

63 și i‑au zis:

– Stăpâne, ne‑am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“

64 Așadar, poruncește ca mormântul să fie întărit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să‑L fure, iar apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“ Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

65 Pilat le‑a răspuns:

– Aveți o gardă.Duceți‑vă și întăriți‑L cum știți!

66 Ei s‑au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/27-bdbc3372490504e1e4f8c3d44b39ae54.mp3?version_id=126—

Învierea lui Isus

1 După ziua de Sabat, în zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena și cealaltă Maria au venit să se uite la mormânt.

2 Și iată că a avut loc un mare cutremur, căci un înger al Domnului a coborât din cer, s‑a dus și a rostogolit piatra de la intrarea mormântului și s‑a așezat pe ea.

3 Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada.

4 De frica lui, gardienii s‑au cutremurat și au rămas ca morți.

5 Îngerul le‑a zisfemeilor: „Nu vă temeți! Știu că Îl căutați pe Isus Care a fost răstignit.

6 Nu este aici, pentru că a fost înviat, așa cum a spus! Veniți și vedeți locul unde fusese pus!

7 Apoi duceți‑vă repede și spuneți‑le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morți! Iată că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea.» Iată, v‑am spusaceasta!“

8 Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să‑i anunțe pe ucenicii Lui.

9 Dar iată că le‑a ieșit înainte Isus, zicând: „Salutare!“ Ele s‑au apropiat, I‑au cuprins picioarele și I s‑au închinat.

10 Atunci Isus le‑a zis: „Nu vă temeți! Duceți‑vă și anunțați‑i pe frații Mei să meargă în Galileea! Acolo Mă vor vedea.“

Darea de seamă a gărzii și înșelătoria conducătorilor

11 În timp ce plecau ele, iată că unii dintre gardieni s‑au dus în cetate și i‑au anunțat pe conducătorii preoților cu privire la tot ce se întâmplase.

12 Aceștia s‑au adunat împreună cu bătrânii, au ținut sfat și le‑au dat soldaților mulți arginți,

13 zicându‑le: „Să spuneți așa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, în timp ce noi dormeam, și L‑au furat.»

14 Iar dacă va ajunge lucrul acesta la auzul guvernatorului, îl vom convinge noi și vă vom scăpa de grijă.“

15 Ei au luat arginții și au făcut așa cum fuseseră învățați. Și vorba aceasta a fost răspândită printre iudei până în ziua de azi.

Marea Trimitere

16 Cei unsprezece ucenici s‑au dus în Galileea, la muntele unde le indicase Isussă meargă.

17 Când L‑au văzut, I s‑au închinat, dar unii s‑au îndoit.

18 Isus S‑a apropiat de ei și le‑a vorbit, zicând: „Toată autoritatea Mi‑a fost dată în cer și pe pământ.

19 Prin urmare, duceți‑vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându‑i în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt

20 și învățându‑i să păzească tot ce v‑am poruncit! Și iată că Eu sunt cu voiîn toate zilele, până la sfârșitul veacului!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MAT/28-3dc1e088962c770093d76750a0cdcf99.mp3?version_id=126—