Month: February 2020

Visele lui Faraon

1 După doi ani, Faraon a avut un vis. Se făcea că stătea lângă Nil

2 și iată că din Nil au ieșit șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup, care pășteau între trestii.

3 Dar iată că după ele au ieșit din Nil alte șapte vaci urâte la înfățișare și cu trupul slab, care s‑au așezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului.

4 Vacile urâte la înfățișare și cu trupul slab le‑au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup. Atunci Faraon s‑a trezit.

5 Apoi a adormit și a visat a doua oară: se făcea că șapte spice de grâne, grase și bune, creșteau pe același pai.

6 Dar iată că după ele au răsărit șapte spice slabe și arse de vântul de răsărit.

7 Spicele slabe le‑au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Atunci Faraon s‑a trezit și iată că eradoarun vis.

8 Dimineața, duhul îi era tulburat. El a trimis să‑i cheme pe toți magicieniiEgiptului și pe toți înțelepții lui. Faraon le‑a istorisit visul, dar nimeni n‑a putut să i‑l interpreteze.

9 Atunci căpetenia paharnicilor i‑a vorbit lui Faraon, zicând: „Mi‑aduc aminte astăzi de păcatele mele.

10 Faraon s‑a mâniat pe slujitorii săi și ne‑a pus sub pază, în casa comandantului gărzii, pe mine și pe căpetenia brutarilor.

11 El și cu mine am avut în aceeași noapte câte un vis, fiecare vis cu semnificația lui.

12 Împreună cu noi, se afla acolo și un tânăr evreu, rob al comandantului gărzii. I‑am istorisitacestuia visele noastre, iar el ni le‑a interpretat, dând fiecărui vis semnificația lui.

13 Și s‑a întâmplat exact așa cum ni le‑a interpretat el: pe mine Faraon m‑a reașezat în slujbă, iar pe brutar l‑a atârnat de un copac.“

14 Atunci Faraon a trimis să‑l cheme pe Iosif, iar el a fost scos repede din temniță.Iosifs‑a ras, și‑a schimbat hainele și s‑a dus la Faraon.

15 Faraon i‑a zis lui Iosif:

– Am avut un vis, dar nu este nimeni care să‑l poată interpreta. Am auzit că tu poți interpreta un vis imediat ce‑l auzi.

16 Iosif i‑a răspuns lui Faraon, zicând:

– Nu eu! Dumnezeu îi va răspunde favorabil lui Faraon.

17 Atunci Faraon i‑a zis lui Iosif:

– În visul meu, se făcea că stăteam pe malul Nilului

18 și iată că din Nil au ieșit șapte vaci grase la trup și frumoase la chip, care pășteau între trestii.

19 Dar iată că după ele au ieșit alte șapte vaci, care erau slăbănoage, foarte urâte la chip și cu trupul slab, atât de urâte cum n‑am mai văzut niciodată în toată țara Egiptului.

20 Vacile slabe și urâte le‑au devorat pe primele șapte vaci grase,

21 dar după ce le‑au mâncat, nimeni nu și‑ar fi dat seama că au făcut acest lucru, deoarece erau la fel de slăbănoage ca și înainte. Apoi m‑am trezit.

22 Am mai văzut în visul meu că șapte spice de grâne, pline și bune, creșteau pe același pai.

23 Dar iată că după ele au răsărit șapte spice uscate, slabe și arse de vântul de răsărit.

24 Spicele slabe le‑au înghițit pe cele șapte spice bune. Le‑am spus magicieniloraceste lucruri, dar niciunul nu mi le‑a putut explica.

25 Atunci Iosif i‑a zis lui Faraon:

– Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu i‑a descoperit ce urmează să facă.

26 Cele șapte vaci bune înseamnă șapte ani, iar cele șapte spice bune înseamnă tot șapte ani; este un singur vis.

27 Cele șapte vaci slabe și urâte, care au ieșit după primele, înseamnă șapte ani, ca și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit. Ele înseamnă șapte ani de foamete.

28 Se va întâmpla exact așa cum i‑am spus lui Faraon. Dumnezeu i‑a arătat lui Faraon ce urmează să facă.

29 Iată, vor veni șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului.

30 După ei vor veni șapte ani de foamete, astfel încât tot belșugul din țara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii țara.

31 Belșugul nu va mai fi cunoscut în țară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte mare.

32 Visul i‑a fost arătat lui Faraon în douăfeluri, pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu Se va grăbi să‑l împlinească.

33 De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput și înțelept și să îi dea autoritate peste țara Egiptului.

34 Faraon să pună responsabili peste țara Egiptului și să ia o cincime din rodul țării în timpul celor șapte ani de belșug.

35 Ei să strângă toată hrana din acești ani buni care vin, să pună grânele pentru hrana celor din cetăți sub stăpânirea lui Faraon și să le păzească.

36 Hrana aceea va fi o rezervă pentru țară în cei șapte ani de foamete care vor veni peste țara Egiptului, astfel încât țara să nu piară întimpulfoametei.

Înălțarea lui Iosif

37 Sfatul acesta a plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor săi.

38 Faraon le‑a zis slujitorilor săi: „Vom putea găsi noi un om ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu?“

39 Faraon i‑a zis lui Iosif:

– Pentru că Dumnezeu ți‑a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput și de înțelept ca tine.

40 Tu vei fimai marelecasei mele și tot poporul meu se va supune poruncii tale. Doar în ce privește tronul, eu voi fi mai mare decât tine.

41 Apoi Faraon i‑a zis lui Iosif:

– Uite, te‑am pus peste toată țara Egiptului.

42 Faraon și‑a scos inelul cu sigiliu de pe deget și l‑a pus pe degetul lui Iosif. L‑a îmbrăcat în haine de in subțire și i‑a pus un lanț de aur la gât.

43 Apoi l‑a pus în cel de‑al doilea car al săuși strigau înaintea lui: „Plecați genunchiul!“Astfel,Faraoni‑a dat lui Iosifautoritatepeste toată țara Egiptului.

44 Faraon i‑a zis lui Iosif:

– Eu sunt Faraon, dar fără tine nimeni nu va ridica nici mâna, nici piciorul în toată țara Egiptului.

45 Faraon i‑a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneahși i‑a dat‑o de soție pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On. Iosif a ieșit prin țara Egiptului.

46 El avea treizeci de ani când a intrat în slujba regelui Egiptului. Iosif a ieșit de la Faraon și a călătorit prin tot Egiptul.

47 În timpul celor șapte ani de belșug, pământul a dat roade din plin.

48 În timpul acestor șapte ani de belșug din țara Egiptului,Iosifa adunat toată hrana și a depozitat‑o în cetăți. În fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur.

49 Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.

50 Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On, i‑a născut lui Iosif doi fii.

51 Iosif i‑a pus întâiului său născut numele Manase,zicând: „Aceastapentru că Dumnezeu m‑a făcut să uit toate necazurile mele și toată familia tatălui meu.“

52 Celui de‑al doilea fiu i‑a pus numele Efraim,zicând: „Aceastapentru că Dumnezeu m‑a făcut roditor în țara suferinței mele.“

53 Cei șapte ani de belșug din țara Egiptului s‑au sfârșit

54 și au început șapte ani de foamete, așa cum a zis Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine.

55 Când toată țara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după hrană. Faraon le‑a zis tuturor egiptenilor: „Mergeți la Iosif și faceți ce vă va spune el!“

56 Foametea era pe toată fața pământului. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și le‑a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era mare în țara Egiptului.

57 Oameni de petot pământul veneau în Egipt la Iosif ca să cumpere grâne, căci foametea era mare pe tot pământul.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/41-c4fd5dc10ff5391db181c99047305a83.mp3?version_id=126—

Prima călătorie a fraților lui Iosif în Egipt

1 Când Iacov a aflatcă în Egipt se găsesc grâne, le‑a zis fiilor săi: „De ce vă uitați unii la alții?“

2 Și a zis: „Iată, am auzit că în Egipt se găsesc grâne. Coborâțiîn Egiptși cumpărați‑ne de acolo grâne, pentru ca să trăim și să nu murim.“

3 Zece dintre frații lui Iosif au coborât să cumpere grâne din Egipt.

4 Dar Iacov nu l‑a trimis și pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu frații săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire.

5 Astfel, pentru că era foamete și în țara Canaan, fiii lui Israel s‑au dus să cumpere grânedin Egiptîmpreună cualți oamenicare mergeauîntr-acolo.

6 Iosif era stăpânul țării, cel care vindea grâne întregului popor al țării. Când frații lui Iosif au ajunsla el, s‑au plecat cu fața la pământ înaintea lui.

7 De îndată ce și‑a văzut frații, Iosif i‑a recunoscut, dar s‑a prefăcut că nu‑i cunoaște și le‑a vorbit cu asprime.

El i‑a întrebat:

– De unde veniți?

Ei au răspuns:

– Din țara Canaan, ca să cumpărăm mâncare.

8 Iosif i‑a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l‑au recunoscut.

9 Iosif și‑a amintit visele pe care le‑a avut despre ei și le‑a zis:

– Voi sunteți cercetași și ați venit să vedeți părțile vulnerabile ale țării!

10 Ei au răspuns:

– Nu, stăpâne, robii tăi au venit să cumpere mâncare.

11 Toți suntem fiii aceluiași om. Suntemoamenicinstiți. Robii tăi nu sunt cercetași.

12 Dar el le‑a zis:

– Nu‑i adevărat, ci voi ați venit să vedeți părțile vulnerabile ale țării!

13 Ei au răspuns:

– Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fiii aceluiași om din țara Canaan. Iată, cel mai mic este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.

14 Dar Iosif le‑a zis:

– Sunteți cercetași, așa cum v‑am spus!

15 Iată cum veți fi testați: pe viața lui Faraon că nu veți ieși din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic!

16 Trimiteți‑l pe unul dintre voi să‑l aducă pe fratele vostru, iar ceilalți dintre voi veți fi închiși, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercareși să se vadădacă spuneți adevărul. Dacă nu, pe viața lui Faraon, sigur sunteți cercetași!

17 Și i‑a pus sub pază pentru trei zile.

18 A treia zi, Iosif le‑a zis:

– Faceți acest lucru și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu.

19 Dacă suntețioamenicinstiți, unul dintre voi să rămână sub pază, iar ceilalți mergeți, duceți grâne familiilor voastre înfometate

20 și aduceți‑l la mine pe fratele vostru mai mic. Așa vor fi adeverite cuvintele voastre și nu veți muri.

Ei au făcut întocmai.

21 Atunci și‑au zis unul altuia:

– Cu siguranță suntem vinovați pentru ceea ce i‑am făcut fratelui nostru, căci am văzut tulburarea sufletului său când căuta bunăvoința noastră, dar nu l‑am ascultat. De aceea a venit peste noi tulburarea acesta.

22 Ruben le‑a răspuns, zicând:

– Nu v‑am spus eu: „Să nu păcătuiți împotriva băiatului!“? Dar n‑ați ascultat. Iată, trebuie să dăm socoteală pentru sângele lui.

23 Ei nu știau că Iosif îi înțelege, pentru că vorbea cu ei printr‑un traducător.

24 Iosifa plecat de lângă ei și a plâns. Apoi s‑a întors și le‑a vorbitdin nou. L‑a luat pe Simeon și l‑a legat înaintea ochilor lor.

25 Apoi a poruncit să li se umple sacii cu grâne, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac și să li se dea provizii pentru călătorie. După ce li s‑au făcut aceste lucruri,

26 ei au încărcat grânele pe măgari și au plecat de acolo.

27 Când unul dintre ei și‑a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului său, în locul în care au înnoptat, și‑a văzut argintul. Iată, acesta era la gura sacului său.

28 El le‑a zis fraților săi: „Argintul mi‑a fost dat înapoi. Iată‑l chiar în sacul meu!“ Atunci li s‑au înmuiat inimile și și‑au zis unul altuia tremurând: „Ce ne‑a făcut Dumnezeu?“

29 Când au ajuns la tatăl lor, Iacov, în țara Canaan, i‑au istorisit tot ce li se întâmplase, zicând:

30 – Acel om, stăpânul țării, ne‑a vorbit aspru și ne‑a luat drept cercetași ai țării.

31 Dar noi i‑am zis: „Suntemoamenicinstiți, nu suntem cercetași.

32 Suntem doisprezece frați, fiii aceluiași tată. Unul dintre noi nu mai este, iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în țara Canaan.“

33 Atunci, omulacela, stăpânul țării, ne‑a zis: „Iată cum voi ști dacă suntețioamenicinstiți: lăsați‑l pe unul dintre frații voștri, luați grâne pentru familiile voastre înfometate și plecați.

34 Dar aduceți‑mi‑l pe fratele vostru mai mic și voi ști că nu sunteți cercetași, cioamenicinstiți. Apoi vi‑l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea face negoț în țară.“

35 În timp ce‑și goleau sacii, iată că punga cu argint a fiecăruia era în sacul lui. Văzând pungile cu argint, ei și tatăl lor s‑au temut.

36 Tatăl lor, Iacov, le‑a zis:

– Voi m‑ați lăsat fără copii. Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, și vreți să‑l luați și pe Beniamin. Toate acestea sunt împotriva mea!

37 Atunci Ruben i‑a vorbit tatălui său, zicând:

– Să‑i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ți‑l voi aduceînapoipe Beniamin. Lasă‑l în grija mea și ți‑l voi aduce înapoi.

38 Dar el a răspuns:

– Fiul meu nu va coborî cu voi, pentru că fratele său este mort și doar el a mai rămas. Dacă i se va întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, în durere îmi veți coborî capul încărunțit în Locuința Morților.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/42-b46c319cf20b757ed3631fc79ac4f326.mp3?version_id=126—

A doua călătorie a fraților lui Iosif în Egipt

1 Foametea era mare în țară.

2 Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le‑a zis:

– Duceți‑vă din nou și cumpărați‑ne puțină mâncare.

3 Dar Iuda i‑a răspuns:

– Omulacelane‑a avertizat clar, zicând: „Nu‑mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi.“

4 Dacă‑l vei trimite pe fratele nostru cu noi, vom coborî și‑ți vom cumpăra mâncare.

5 Dar dacă nu‑l vei trimite, nu vom coborî, pentru căacelom ne‑a zis: „Nu‑mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi.“

6 Atunci Israel a zis:

– De ce v‑ați purtat așa de rău cu mine și i‑ați spus acelui om că mai aveți un frate?

7 Ei au răspuns:

– Omulacelaa întrebat direct despre noi și despre familia noastră, zicând: „Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?“ Iar noi i‑am răspuns la aceste întrebări. De unde era să știm că ne va zice: „Aduceți‑l pe fratele nostru“?

8 Atunci Iuda i‑a zis tatălui său, Israel:

– Trimite băiatul cu mine. Ne vom ridica și vom pleca, pentru ca noi, tu și copiii noștri să trăim și să nu murim.

9 Euînsumivoi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ți‑l voi aduce înapoi și dacă nu‑l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta pentru totdeauna.

10 Căci dacă n‑am fi zăbovit, ne‑am fi întors de două ori până acum.

11 Atunci Israel, tatăl lor, le‑a zis:

– Dacă așa trebuie, atunci așa să faceți. Luați în vasele voastre câteva dintre cele mai alese produse ale țării și duceți‑i acelui om un dar: puțin balsam, puțină miere, condimente, smirnă, fistic și migdale.

12 Luați cu voi de două ori mai mult argint și duceți înapoi, în mâinile voastre, argintul care a fost pus la gura sacilor voștri. Poate a fost o greșeală.

13 Luați‑l și pe fratele vostru, ridicați‑vă și întoarceți‑vă la omul acela.

14 Dumnezeul cel Atotputernicsă vă arate milă înaintea acelui om, pentru ca el să‑i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.

15 Astfel, oamenii au luat darul acela și au luat cu ei de două ori mai mult argint, precum și pe Beniamin. Ei s‑au ridicat, au coborât în Egipt și s‑au înfățișat înaintea lui Iosif.

16 Când l‑a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i‑a zis administratorului casei sale: „Adu‑i pe oamenii aceștia în casă, taie un animal și pregătește‑l, căci vor mânca împreună cu mine la amiază.“

17 Bărbatul a făcut așa cum i‑a spus Iosif și i‑a adus pe oameni în casa lui Iosif.

18 Dar oamenii aceștia s‑au temut, pentru că fuseseră aduși în casa lui Iosif, și au zis: „Am fost aduși înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noștri prima dată, pentru ca să se năpustească asupra noastră, să ne ia ca robi și să ne ia măgarii.“

19 Ei s‑au apropiat de administratorul casei lui Iosif și au vorbit cu el la intrarea în casă.

20 Ei i‑au zis:

– Stăpâne, noi ne‑am mai coborât odată aici ca să cumpărăm mâncare,

21 dar când am ajuns la locul unde am înnoptat și ne‑am deschis sacii, iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui. Așa că l‑am adus înapoi.

22 Am mai adus cu noi și alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu știm cine ne‑a pus argintulînapoiîn saci.

23 El le‑a răspuns:

– Fiți pe pace, nu vă temeți. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v‑a pus o comoară în saci. Eu am primit argintul vostru.

Apoi l‑a adus la ei și pe Simeon.

24 Administratorul i‑a adus pe oameni în casa lui Iosif și le‑a dat apă ca să‑și spele picioarele și nutreț pentru măgari.

25 Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la amiază, pentru că au auzit că vor mânca acolo.

26 Când Iosif a venit acasă, ei i‑au oferit darul pe care‑l aduseseră în casă și s‑au plecat până la pământ înaintea lui.

27 El i‑a întrebat de sănătate și le‑a zis:

– Este sănătos bătrânul vostru tată despre caremi‑ați vorbit? Mai trăiește?

28 Ei i‑au răspuns:

–Da, robul tău, tatăl nostru, este sănătos. Mai trăiește.

Apoi s‑au plecat și s‑au prosternat înaintea lui.

29 CândIosifși‑a ridicat ochii și l‑a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi‑ați vorbit?“ Apoi a zis: „Dumnezeu să‑Și arate bunăvoința față de tine, fiule!“

30 Fiind cuprins de milă lavedereafratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într‑o cameră și a plâns acolo.

31 După ce și‑a spălat fața, a ieșit și, stăpânindu‑se, a poruncit: „Aduceți de mâncare!“

32 Pe el l‑au servit separat, pe frații săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că ei nu puteau mânca împreună cu evreii, aceasta fiind o urâciune pentru egipteni.

33 Frații săis‑au așezat în fața lui, aranjațide laîntâiul născut, potrivit cu dreptul lui de întâi născut,până lacel mai tânăr, potrivit cu vârsta lui, și se uitau unii la alții cu mirare.

34 Iosifle‑a oferit din porțiile care erau în fața lui, dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s‑au umplut de vin împreună cu el.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/43-7984d9dd4fa45abfcd006362e0d6ead6.mp3?version_id=126—

1 După aceea, Iosif i‑a poruncit administratorului casei sale, zicând: „Umple saciiacestoroameni cu mâncare, atât cât pot duce și pune argintul fiecăruia la gura sacului său.

2 Pune cupa mea, cupa de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne.“ El a făcut așa cum i‑a zis Iosif.

3 Dimineață, când s‑a luminat, oamenii au fost trimișispre casăcu măgarii lor.

4 Ei au ieșit din cetate, dar nici nu s‑au depărtat bine că Iosif i‑a spus administratorului casei sale: „Ridică‑te, urmărește‑i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă‑i: «De ce ați răsplătit binele cu rău?

5 Nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu și pe care o folosește el pentru ghicire? Rău lucru ați făcut.»“

6 Când i‑a ajuns, le‑a spus aceste cuvinte.

7 Ei i‑au răspuns:

– De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? Nici gând ca robii tăi să fi făcut acest lucru!

8 Iată, noi ți‑am adus înapoi din țara Canaan argintul pe care‑l găsisem la gura sacilor noștri. Cum să fi furat argint sau aur din casa stăpânului tău?

9 Fie ca acela dintre robii tăi, la care va fi găsită cupa, să moară, iar noi să devenim robii stăpânului nostru.

10 El le‑a zis:

– Fie așa cum ați spus. Cel la care va fi găsită cupa va fi robul meu, dar voi ceilalți veți fi nevinovați.

11 Fiecare și‑a dat repede jos sacul și l‑a deschis.

12 El a căutat cupa începând cu cel mai mare și terminând cu cel mai mic, iar aceasta a fost găsită în sacul lui Beniamin.

13 Atunci ei și‑au sfâșiat hainele, fiecare și‑a încărcat măgarul și s‑au întors în cetate.

14 Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif, pe când acesta era încă acolo, și s‑au plecat la pământ înaintea lui.

15 Iosif le‑a zis:

– Ce înseamnă fapta acesta pe care ați făcut‑o? Nu știți că un om ca mine poate ghici?

16 Iuda i‑a răspuns:

– Ce putem să‑i spunem stăpânului nostru? Ce putem zice? Cum să ne dezvinovățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tăi. Iată‑ne robi ai stăpânului nostru, noi și cel la care a fost găsită cupa.

17 Dar el a zis:

– Nici gând să fac acest lucru! Cel la care a fost găsită cupa va fi robul meu, iar voi suiți‑vă în pace la tatăl vostru.

18 Atunci Iuda s‑a apropiat de el și a zis:

– Ah, stăpâne, te rog, dă‑i voie robului tău să‑i spună ceva stăpânului meu și să nu te mânii pe robul tău, pentru că tu ești ca Faraon.

19 Stăpânul meu i‑a întrebat pe robii săi, zicând: „Aveți un tată sau un frate?“

20 Noi i‑am răspuns stăpânului nostru: „Avem un tată bătrân, și mai este un băiat tânăr, născut la bătrânețea lui. Fratele acestuia este mort. Doar el i‑a mai rămas mamei sale, iar tatăl său îl iubește.“

21 Atunci tu le‑ai cerut robilor tăi: „Aduceți‑l la mine ca să‑l văd cu ochii mei.“

22 Noi i‑am spus stăpânului nostru: „Băiatul nu‑l poate părăsi pe tatăl său. Dacă l‑ar părăsi pe tatăl său, acesta ar muri.“

23 Dar tu le‑ai zis robilor tăi: „Dacă fratele vostru mai mic nu va coborî cu voi, nu‑mi veți mai vedea fața.“

24 Când ne‑am suit la robul tău, tatăl meu, i‑am spus cuvintele stăpânului nostru.

25 Când tatăl nostru ne‑a zis: „Duceți‑vă înapoișicumpărați‑ne puțină mâncare“,

26 noi i‑am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi și fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem fața acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi.“

27 Atunci robul tău, tatăl meu, ne‑a zis: „Voi știți că soția mea a născut doi fii.

28 Unul a plecat de la mine și am zis: «Sigur a fost sfâșiat de fiare.» Și nu l‑am mai văzut până acum.

29 Dacă mi‑l luați și pe acesta și i se întâmplă vreo nenorocire, în suferință îmi veți coborî capul încărunțit în Locuința Morților.“

30 De aceea, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, pentru că sufletul lui este nedezlipit de sufletul acestuia,

31 el va muri când va vedea că băiatul nu este. Iar robii tăi vor coborî în durere capul încărunțit al robului tău, tatăl nostru, în Locuința Morților.

32 Căci robul tău s‑a pus garant la tatăl meu pentru băiat, zicând: „Dacă nu‑l voi aduce înapoi la tine, voi fi vinovat înaintea ta, tatăl meu, pentru totdeauna.“

33 Așadar,dă‑i voie, te rog, robului tău să rămână ca rob al stăpânului meu în locul băiatului șidă‑i voiebăiatului să se suie împreună cu frații săi.

34 Cum să mă suiînapoila tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/44-6fb56e1ab358b29265815b772a3c0e3e.mp3?version_id=126—

Iosif li se face cunoscut fraților săi

1 Atunci Iosif nu s‑a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce stăteau lângă el și a strigat: „Să iasă toată lumea afară!“ Astfel, niciunul n‑a rămas cu el atunci când Iosif s‑a făcut cunoscut fraților săi.

2 ȘiIosifa izbucnit în plâns. Atât egiptenii, cât și cei de la curtea lui Faraon au auzit despre lucrul acesta.

3 Iosif le‑a zis fraților săi: „Eu sunt! Iosif! Mai trăiește tatăl meu?“ Dar frații săi nu i‑au putut răspunde, pentru că au rămas înmărmuriți înaintea sa.

4 Atunci Iosif le‑a zis fraților săi: „Apropiați‑vă de mine, vă rog!“ Ei s‑au apropiat de el, iar el a zis: „Eu sunt, fratele vostru Iosif, cel pe care l‑ați vândut în Egipt!

5 Acum, să nu vă întristați și să nu vă mâniați pe voi înșivă pentru că m‑ați vândut aici, căci Dumnezeu m‑a trimis înaintea voastră pentru avăpăstra în viață.

6 Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ și vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara și nu se va secera,

7 Dumnezeu m‑a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămășiță pe pământ și pentru a vă salva viețile printr‑o mare eliberare.

8 Așadar, nu voi m‑ați trimis aici, ci Dumnezeu. El m‑a făcut tată pentru Faraon, stăpân în toată casa lui și domnitor peste toată țara Egiptului.

9 Suiți‑vă repede la tatăl meu și spuneți‑i: «Așa vorbește fiul tău Iosif: ‘Dumnezeu m‑a făcut stăpân peste tot Egiptul. Vino la mine fără întârziere.

10 Vei locui în ținutul Goșenși vei fi aproape de mine, tu, copiii tăi, nepoții tăi, turmele tale, cirezile tale și tot ceea ce este al tău.

11 Acolo îți voi asigura hrana, căci mai sunt încă cinci ani de foamete, pentru ca să nu sărăcești tu, familia ta și tot ce este al tău.’»

12 Iată, ochii voștri și ochii fratelui meu Beniamin văd că sunt chiar eu cel care vă vorbește.

13 Să‑i spuneți tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt și despre tot ce ați văzut. Grăbiți‑vă și coborâți aici cu tatăl meu.“

14 Apoi l‑a îmbrățișat pe fratele său Beniamin și a plâns, în timp ce Beniamin plângea și el pe umărul lui.

15 Iosifi‑a sărutat pe toți frații săi și a plâns pe umerii lor. După aceea frații săi au vorbit cu el.

16 S‑a auzit vestea, în palatul lui Faraon, că au venit frații lui Iosif. Lucrul acesta i‑a plăcut lui Faraon și slujitorilor săi.

17 Faraon i‑a zis lui Iosif: „Spune‑le fraților tăi: «Să faceți astfel: încărcați‑vă animalele și plecați. Duceți‑vă în țara Canaan,

18 luați‑vă tatăl și familiile și veniți la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mânca grăsimea țării.»

19 Ți se poruncește să le mai spui: «Faceți astfel: luați din țara Egiptului niște care pentru copiii și soțiile voastre, luați‑l pe tatăl vostru și veniți.

20 Să nu vă pară rău de bunurile voastre, pentru că tot ce este mai bun în Egipt va fi al vostru.»“

21 Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le‑a dat care, după porunca lui Faraon, și provizii pentru călătorie.

22 Fiecăruia i‑a dat câte un rând de haine, dar lui Beniamin i‑a dat trei sute deșecheli deargintși cinci rânduri de haine.

23 Tatălui său i‑a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt și zece măgărițe încărcate cu grâne, pâine și provizii pentru călătorie.

24 Iosifi‑a trimis pe frații săi și la plecare le‑a zis: „Să nu vă certațipe drum!“

25 Ei s‑au suitînapoidin Egipt, au ajuns în țara Canaan la Iacov, tatăl lor,

26 și l‑au înștiințat, zicând: „Iosif trăiește! Chiar el este domnitor peste toată țara Egiptului!“ Însă inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu‑i credea.

27 Dar când i‑au istorisit tot ceea ce le spusese Iosif și când a văzut carele pe care le trimisese Iosif să‑l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s‑a înviorat.

28 Israel a zis: „Destul! Iosif, fiul meu, este încă viu! Voi merge să‑l văd înainte de a muri.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/45-24fb4b6081db6ede5b114ffef996ae1e.mp3?version_id=126—

Iacov și familia sa merg în Egipt

1 Israel a pornitîn călătoriecu tot ce avea, iar când a ajuns la Beer-Șeba, a adus jertfe Dumnezeului tatălui său Isaac.

2 Dumnezeu i‑a vorbit lui Israel în vedenii de noapte și i‑a zis:

– Iacov, Iacov!

El a răspuns:

– Iată‑mă!

3 Dumnezeua zis:

– Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo te voi face un neam mare.

4 Eu Însumi Mă voi coborî cu tine în Egipt și tot Eu te voi aduce cu siguranță înapoi, iar Iosif îți va închide ochii.

5 Apoi Iacov a plecat din Beer-Șeba. Fiii lui Israel i‑au dus pe tatăl lor, Iacov, pe copiii și pe soțiile lor în carele pe care Faraon le trimisese să‑i aducă.

6 Iacov și toată sămânța lui și‑au luat turmele și bunurile, pe care le strânseseră în țara Canaan, și au venit în Egipt.

7 El i‑a adus cu el în Egipt pe fiii săi, pe nepoții săi, pe fiicele sale și pe nepoatele sale,adicătoată sămânța sa.

8 Acestea sunt numele fiilor lui Israel (Iacov și urmașii săi) care au venit în Egipt:

Ruben, întâiul născut al lui Iacov,

9 și fiii lui Ruben:

Hanoh, Palu, Hețron și Carmi.

10 Fiii lui Simeon:

Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Țohar și Saul, fiul unei canaanite.

11 Fiii lui Levi:

Gherșon, Chehat și Merari.

12 Fiii lui Iuda:

Er, Onan, Șela, Pereț și Zerah; dar Er și Onan au murit în țara Canaan.

Fiii lui Pereț au fost Hețron și Hamul.

13 Fiii lui Isahar:

Tola, Puva , Iov și Șimron.

14 Fiii lui Zabulon:

Sered, Elon și Iahleel.

15 Aceștia au fost fiii Leei, pe care ea i‑a născut lui Iacov în Padan-Aram.Ea îi mai născuse și ofiică, pe nume Dina. Toți fiii și fiicele sale au fost în număr de treizeci și trei.

16 Fiii lui Gad:

Țifion , Haghi, Șuni, Ețbon, Eri, Arodi și Areli.

17 Fiii lui Așer:

Imna, Ișva, Ișvi și Beria.

Sora lor a fost Serah.

Fiii lui Beria:

Heber și Malchiel.

18 Aceștia au fost copiii Zilpei, pe care Laban i‑a dat‑o fiicei sale Lea. Pe aceștia i‑a născut ea lui Iacov, fiind în total șaisprezece suflete.

19 Fiii Rahelei, soția lui Iacov:

Iosif și Beniamin.

20 În țara Egiptului, lui Iosif i s‑au născut Manase și Efraim pe care i i‑a născut Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On.

21 Fiii lui Beniamin:

Bela, Becher, Așbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roș, Mupim, Hupim și Ard.

22 Aceștia au fost fiii Rahelei, care i s‑au născut lui Iacov, fiind în total paisprezece persoane.

23 Fiul lui Dan:

Hușim.

24 Fiii lui Neftali:

Iahțeel, Guni, Iețer și Șilem.

25 Aceștia au fost copiii Bilhei, pe care Laban i‑a dat‑o fiicei sale Rahela; pe aceștia i‑a născut ea lui Iacov, fiind în total șapte persoane.

26 Toți cei care au mers cu Iacov în Egipt, care ieșiseră din coapsele lui, în afară de soțiile fiilor săi, erau în total șaizeci și șase de persoane.

27 Lui Iosif i s‑au născut doi fii în Egipt. Astfel, toți cei din familia lui Iacov, care au venit în Egipt, erau șaptezeci.

Iacov se așază în Goșen

28 Iacovl‑a trimis pe Iuda înainte la Iosif pentru a afla drumul spre Goșen. Când au ajuns în ținutul Goșen,

29 Iosif și‑a pregătit carul și s‑a suit să‑l întâlnească pe Israel, tatăl său, în Goșen. Când a ajuns la el, l‑a îmbrățișat și a plâns pe umărul lui multă vreme.

30 Apoi Israel i‑a zis lui Iosif: „Acum, după ce ți‑am văzut fața, pot să mor, căci ești încă în viață.“

31 Iosif le‑a zis fraților săi și familiei tatălui său: „Mă voi sui la Faraon și‑i voi istorisi: «Frații mei și familia tatălui meu, care erau în țara Canaan, au venit la mine.

32 Oamenii aceștia sunt păstori, deoarece cresc vite. Ei și‑au adus turmele, cirezile și tot ceea ce au.»

33 Când Faraon vă va chema și vă va întreba: «Ce ocupație aveți?»,

34 voi să‑i răspundeți: «Robii tăi sunt crescători de vite, din tinerețea noastră și până acum, atât noi, cât și părinții noștri.» Astfel, veți putea locui în ținutul Goșen, căci oricine paște turmele este o urâciune înaintea egiptenilor.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/46-8077c6b8a28f5ff08c7342017b4c0499.mp3?version_id=126—

1 Iosif s‑a dus și l‑a înștiințat pe Faraon, zicând: „Tatăl meu și frații mei au venit din țara Canaan cu turmele, cirezile și cu tot ce au. Iată, sunt în ținutul Goșen.“

2 Iosifi‑a luat pe cinci dintre frații săi și i‑a adus înaintea lui Faraon.

3 Faraon i‑a întrebat pe frații acestuia:

– Ce ocupație aveți?

Ei i‑au răspuns lui Faraon:

– Robii tăi pasc turmele, așa cum făceau și părinții noștri.

4 Apoi i‑au zis lui Faraon:

– Noi am venit să locuim ca străini în țară, pentru că foametea este mare în țara Canaan și nu mai este pășune pentru turmele robilor tăi. Acum deci, te rugăm, dă‑le voie robilor tăi să locuiască în ținutul Goșen.

5 Atunci Faraon i‑a vorbit lui Iosif, zicând:

– Tatăl tău și frații tăi au venit la tine.

6 Țara Egiptului este înaintea ta. Așază‑i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul Goșen. Iar dacă tu știi că între ei sunt oameni destoinici, pune‑i responsabili peste turmele mele.

7 Iosif l‑a adus pe tatăl său, Iacov, l‑a înfățișat înaintea lui Faraon, iar Iacov l‑a binecuvântatpe Faraon.

8 Faraon l‑a întrebat pe Iacov:

– Câți ani ai?

9 Iacov i‑a răspuns lui Faraon:

– Anii pribegiei mele sunt o sută treizeci. Zilele anilor vieții mele au fost puține și grele. Ele n‑au ajuns zilele anilor vieții părinților mei în timpul pribegiei lor.

10 Apoi Iacov l‑a binecuvântat pe Faraon și a plecat dinaintea lui Faraon.

11 Iosif i‑a așezat pe tatăl său și pe frații săi în țara Egiptului și le‑a dat o moșie în cea mai bună parte a țării, în ținutul Ramses, așa cum poruncise Faraon.

12 Iosif a asigurat hrana tatălui său, a fraților săi și a întregii familii a tatălui său, după numărul copiilor lor.

Iosif și foametea din Egipt

13 În toată țara nu mai era hrană, pentru că foametea era foarte mare. Țara Egiptului și țara Canaan lâncezeau din cauza foametei.

14 Iosif a adunat tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaan, ca plată pentru grânele cumpărate de oameni, și l‑a adus în palatul lui Faraon.

15 Când s‑a terminat argintul din țara Egiptului și din țara Canaan, toți egiptenii au venit la Iosif, zicând:

– Dă‑ne hrană! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint?

16 Iosif a răspuns:

– Dați‑mi vitele voastre, iar eu vă voi dahranăîn schimbul vitelor voastre, dacă vi s‑a terminat argintul.

17 Ei și‑au adus vitele la Iosif, iar Iosif le‑a dat hrană în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite și măgarilor. În acel an s‑a îngrijit de hrana lor în schimbul tuturor vitelor lor.

18 După ce s‑a terminat acel an, au venit la el în anul următor și i‑au zis: „Nu putem ascunde stăpânului nostru că nu mai avem argint și că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne‑a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile și pământurile noastre.

19 De ce să pierim înaintea ochilor tăi, atât noi, cât și pământurile noastre? Cumpără‑ne pe noi și pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi, cu tot cu pământurile noastre, vom deveni robi ai lui Faraon. Dă‑ne sămânță ca să trăim și să nu murim, iar țara să nu rămână pustie.“

20 Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toți egiptenii și‑au vândut pământurile, deoarece foametea era prea mare pentru ei. Și țara a ajuns a lui Faraon.

21 După aceea, a mutat în cetăți poporul de la o margine a Egiptului până la cealaltă.

22 Totuși, el n‑a cumpărat pământurile preoților, pentru că preoții aveau venit dat de Faraon și trăiau din venitul pe care li‑l dădea Faraon. De aceea ei nu și‑au vândut pământurile.

23 Apoi Iosif a zis poporului:

– Iată, v‑am cumpărat astăzi împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, iar acum vă dau sămânță să semănați pământul.

24 La vremea roadelor îi veți da lui Faraon a cincea parte. Celelalte patru părți vor fi ale voastre ca sămânță pentru ogor și ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre și pentru copiii voștri.

25 Ei au răspuns:

– Tu ne‑ai ținut în viață. Să găsim bunăvoință înainteastăpânului nostru și vom fi robi ai lui Faraon.

26 Astfel, Iosif a făcut din aceasta o hotărâre cu privire la pământul Egiptului, care a rămas până în ziua aceasta: a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământul preoților n‑a devenit a lui Faraon.

Ultimele zile ale lui Iacov

27 Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Goșen. Ei au dobândit proprietăți acolo, au fost roditori și s‑au înmulțit foarte mult.

28 Iacov a trăit în țara Egiptului șaptesprezece ani; anii vieții sale au fost o sută patruzeci și șapte.

29 Cu puțin înainte să moară, Iacov l‑a chemat pe fiul său Iosif și i‑a zis:

– Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, te rog, pune‑ți mâna sub coapsa mea și poartă‑te cu mine cu îndurare și credincioșie. Te rog să nu mă înmormântezi în Egipt,

30 ci, atunci când mă voi culca alături de părinții mei, să mă iei din Egipt și să mă înmormântezi în mormântul lor.

El a răspuns:

– Voi face așa cum ai spus.

31 Iacovi‑a zis:

– Jură‑mi!

Iosif i‑a jurat. Apoi Israel s‑a închinatpe căpătâiul patului său.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/47-aab35beb64835f4b3337e5ed0c6e20f3.mp3?version_id=126—

Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif

1 După toate acestea, i s‑a zis lui Iosif: „Iată, tatăl tău este bolnav.“ Atunci acesta i‑a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase și pe Efraim.

2 Când i s‑a spus lui Iacov: „Iată, fiul tău Iosif a venit la tine“, Israel și‑a adunat puterile și s‑a ridicat în șezut, pe pat.

3 Iacov i‑a zis lui Iosif:

– Dumnezeul cel Atotputernicmi S‑a arătat la Luz, în țara Canaan, m‑a binecuvântat

4 și mi‑a zis: „Iată, te voi face roditor și te voi înmulți. Te voi face o mulțime de popoare și voi da țara aceasta seminței tale după tine, ca pe o proprietate veșnică.“

5 Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s‑au născut în țara Egiptului, vor fi ai mei. Efraim și Manase vor fi ai mei așa cum sunt Ruben și Simeon.

6 Dar urmașii care ți s‑au născut după ei vor fi ai tăi. Ei vor fi numiți după numele fraților lor înteritoriulmoștenirii lor.

7 După ce m‑am întors din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine,în țara Canaan, înainte de a ajunge la Efrata. Am îngropat‑o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.

8 Când Israel i‑a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat:

– Cine sunt aceștia?

9 Iosif i‑a zis tatălui său:

– Sunt fiii mei, pe care mi i‑a dat Dumnezeu aici.

Israel a zis:

– Adu‑i, te rog, la mine ca să‑i binecuvântez.

10 Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe; nu mai putea să vadăbine. Iosif i‑a apropiat de Israel pe cei doi fii ai săi, iar acesta i‑a sărutat și i‑a îmbrățișat.

11 Apoi Israel i‑a zis lui Iosif:

– Nu mi‑am închipuit c‑o să‑ți mai văd fața, dar iată că Dumnezeu m‑a ajutat să‑ți văd și sămânța.

12 Iosif i‑a îndepărtat de lângă genunchii tatălui săuși s‑a plecat cu fața la pământ.

13 Apoi Iosif i‑a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa și la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa și la dreapta lui Israel și i‑a apropiat de el.

14 Dar Israel, încrucișându‑și mâinile, și‑a întins mâna dreaptă și a pus‑o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, iar mâna stângă a pus‑o pe capul lui Manase, deși el era întâiul născut.

15 El l‑a binecuvântat pe Iosif și a zis:

– Dumnezeul înaintea Căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac,

Dumnezeul Care a fost Păstorul vieții mele până astăzi,

16 Îngerul Care m‑a răscumpărat din orice rău,

să‑i binecuvânteze peaceștibăieți.

Ei să fie numiți după numele meu

și după numele părinților mei, Avraam și Isaac,

și să se înmulțească foarte mult pe pământ.

17 Lui Iosif nu i‑a plăcut când a văzut că tatăl său și‑a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, și a apucat mâna tatălui său ca s‑o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.

18 Iosif i‑a zis tatălui său:

– Nu așa, tată! Acesta este întâiul născut. Pe capul lui pune‑ți mâna dreaptă.

19 Dar tatăl său a refuzat și a zis:

– Știu, fiule, știu! Și el va ajunge un popor, și el va fi mare. Totuși, fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar sămânța lui va ajunge o mulțime de neamuri.

20 Israeli‑a binecuvântat în ziua aceea, zicând:

– Înnumeletău va binecuvânta Israel și va zice:

„Dumnezeu să te facă precum Efraim și Manase.“

Astfel, el l‑a pus pe Efraim înaintea lui Manase.

21 Apoi Israel i‑a zis lui Iosif:

– Iată, eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri.

22 Ție, care ești deasupra fraților tăi, îți dau Șehemul pe care l‑am luat cu sabia și cu arcul meu din mâna amoriților.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/48-52c2c119b6a32f4531aadb509419c203.mp3?version_id=126—

Iacov își binecuvântează fiii

1 Iacov i‑a chemat pe fiii săi și a zis: „Adunați‑vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele de pe urmă.

2 Adunați‑vă și ascultați, fiii lui Iacov!

Ascultați‑l pe tatăl vostru, Israel!

3 Ruben, tu ești întâiul meu născut,

puterea și primul rod al vigorii mele,

deosebit în demnitate și deosebit în putere.

4 Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea,

pentru că te‑ai suit în patul tatălui tău

și, suindu‑te în el, l‑ai pângărit.

5 Simeon și Levi sunt frați;

săbiilelor sunt arme ale violenței.

6 Să nu intre sufletul meu la sfatul lor,

să nu se unească gloriamea cu adunarea lor,

pentru că în mânia lor au ucis oameni

și în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.

7 Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă

și furia lor, pentru că este nemiloasă.

Îi voi risipi în Iacov

și îi voi împrăștia în Israel.

8 Iuda, frații tăi te vor lăuda.

Mâna ta va fi pe ceafa dușmanilor tăi,

iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.

9 Iuda este un pui de leu.

Tu te‑ai întors de la pradă, fiule.

El se apleacă, se întinde ca un leu,

ca o leoaică – cine‑l va trezi?

10 Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda,

nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale,

până va veni Șilo;

de El vor asculta popoarele.

11 El își leagă măgarul de viță

și mânzul măgăriței lui de cea mai aleasă viță.

Își spală hainele în vin

și îmbrăcămintea în sângele strugurilor.

12 Ochii îi sunt roșii de vin,

iar dinții îi sunt albi de lapte.

13 Zabulon va locui pe coasta mării,

va fi un liman pentru corăbii,

iar hotarul lui se va întinde până la Sidon.

14 Isahar este un măgar puternic,

care se culcă între două staule.

15 Când va vedea că locul de odihnă este bun

și că țara este frumoasă,

își va pleca umărul să ducă povara

și va ajunge rob la muncă de corvoadă.

16 Danîl va judeca pe poporul său,

ca una dintre semințiile lui Israel.

17 Dan va fi un șarpe pe drum,

o viperă pe cărare,

mușcând caii de călcâie,

făcând călărețul să cadă pe spate.

18 În izbăvirea Ta nădăjduiesc,Doamne!

19 Pe Gadîl va ataca o ceată jefuitoare,

darșiel o va ataca la călcâie.

20 Hrana lui Așer va fi bogată

și el va oferi delicatese împărătești.

21 Neftali este o cerboaică lăsată liberă,

care spune cuvinte frumoase.

22 Iosif este o viță roditoare,

o viță roditoare lângă un izvor,

ale cărei ramuri se înalță peste zid.

23 Arcașii l‑au atacat fioros,

au tras spre el și l‑au urât.

24 Totuși, arcul lui a rămas tare,

iar brațele mâinilor sale au fost întărite

de mâinile Puternicului lui Iacov,

de Păstorul, Stânca lui Israel,

25 de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta,

de Cel Atotputernic, Care te va binecuvânta

cu binecuvântările cerurilor de sus,

cu binecuvântările adâncului de jos,

cu binecuvântările sânilor și ale pântecului.

26 Binecuvântările tatălui tău sunt mai presus

decât binecuvântările celor ce m‑au procreat,

decât darurile dealurilor veșnice.

Acestea să fie pe capul lui Iosif,

pe creștetul capului celui deosebit de frații săi.

27 Beniamin este un lup care sfâșie;

dimineața el își devorează vânatul,

iar seara împarte prada.“

Moartea și îngroparea lui Iacov

28 Toate acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și acestea suntcuvintelepe care li le‑a spus tatăl lor când i‑a binecuvântat. I‑a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare potrivită.

29 Apoi le‑a poruncit și le‑a zis: „Eu voi fi adăugat la poporul meu. Înmormântați‑mă alături de părinții mei, în peștera care se află în ogorul hititului Efron,

30 ogorul Mahpela, aproape de Mamre, în țara Canaan. Avraam a cumpărat‑o împreună cu ogorul de la hititul Efron, ca teren pentru înmormântare.

31 Acolo au fost înmormântați Avraam și Sara, soția sa, acolo au fost înmormântați Isaac și Rebeca, soția sa, și acolo am înmormântat‑o eu pe Lea.

32 Ogorul și peștera care se află pe el au fost cumpărate de la fiii lui Het.“

33 Când a terminat de dat porunci fiilor săi, Iacov și‑a tras picioarele în pat, și‑a dat suflarea și a fost astfel adăugat la poporul său.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/49-a213719f22dcc43f16315dbe8c564bac.mp3?version_id=126—

1 Atunci Iosif s‑a aruncat pe fața tatălui său, a plâns și i‑a dat sărutare.

2 Apoi Iosif le‑a poruncit slujitorilor săi doctori să‑l îmbălsămeze pe tatăl său, și doctorii l‑au îmbălsămat pe Israel.

3 După ce s‑au împlinit patruzeci de zile – căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare – egiptenii l‑au jelit șaptezeci de zile.

4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif le‑a vorbit celor de la curtea lui Faraon, zicând: „Dacă am găsit bunăvoință înaintea voastră, vă rog să‑i vorbiți lui Faraon astfel:

5 «Tatăl meu m‑a pus să jur, zicând: ‘Iată, eu sunt pe moarte. Să mă înmormântezi în mormântul meu, pe care mi l‑am săpat în țara Canaan’. De aceea dă‑mi voie, te rog, să mă sui acolo ca să‑l înmormântez pe tatăl meu, iar apoi mă voi întoarce.»“

6 Faraon a zis: „Suie‑te și înmormântează‑l pe tatăl tău, așa cum te‑a pus să juri.“

7 Iosif s‑a suit să‑și înmormânteze tatăl și împreună cu el s‑au suit toți slujitorii lui Faraon, bătrânii palatului lui și toți bătrânii țării Egiptului,

8 toată familia lui Iosif, frații săi și familia tatălui său. Au lăsat în ținutul Goșen doar copiii, turmele și cirezile lor.

9 Împreună cu el s‑au suit care și călăreți, astfel încât convoiul era foarte mare.

10 Când au ajuns la Aria lui Atad, care se află dincolo de Iordan, au jelit acolo mult și amarnic.Iosifa ținuto perioadă debocet de șapte zile pentru tatăl său.

11 Când locuitorii țării, canaaniții, au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet pentru Egipt.“ De aceea acelui loc i s‑a pus numele Abel-Mițrayim. El se află dincolo de Iordan.

12 Astfel, fiii luiIacovau făcut pentru el așa cum le‑a poruncit acesta.

13 Fiii săi l‑au dus în țara Canaan și l‑au înmormântat în peștera din ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, pe care Avraam a cumpărat‑o de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare.

14 După ce l‑a înmormântat pe tatăl său, Iosif s‑a întors în Egipt, împreună cu frații săi și cu toți cei ce se suiseră cu el ca să‑și înmormânteze tatăl.

Bunătatea lui Iosif față de frații săi

15 Când frații lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, au zis: „Dacă cumva Iosif ne va dușmăni și ne va întoarce pe deplin tot răul pe care i l‑am făcut?“

16 De aceea au trimis să‑i spună lui Iosif: „Tatăl tău a poruncit înainte de moarte, zicând:

17 «Așa să‑i spuneți lui Iosif: ‘Oh, iartă, te rog, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor, căci ți‑au făcut rău!’» Acum, iartă, te rugăm, fărădelegea robilor Dumnezeului tatălui tău!“ Iosif a plâns când i‑au spus aceste cuvinte.

18 Frații lui au venit, s‑au plecat înaintea lui și au zis:

– Iată, suntem robii tăi.

19 Iosif le‑a răspuns:

– Nu vă temeți, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?

20 Voi ați plănuit împotriva mea ce este rău, dar Dumnezeu a plănuit aceasta spre bine, ca să țină în viață un popor numeros, așa cum face astăzi.

21 Așadar, să nu vă temeți! Eu însumi vă voi asigura hrana, vouă și copiilor voștri.

Apoi i‑a mângâiat și le‑a vorbit peplaculinimii lor.

Moartea lui Iosif

22 Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său. El a trăit o sută zece ani.

23 Iosif i‑a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generație, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuți pe genunchii săi.

24 Apoi Iosif le‑a zis fraților săi: „Eu voi muri, dar Dumnezeu va veni sigur la voi și vă va duce din această țară în țara pe care le‑a jurat‑o lui Avraam, Isaac și Iacov.“

25 Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci oasele mele de aici.“

26 Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l‑au îmbălsămat, l‑au pus într‑un sicriu, în Egipt.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/GEN/50-b39eb0d0aacfbaf2a210332d0b9537da.mp3?version_id=126—