Month: February 2020

1 Strigă! Îți va răspunde cineva?

Spre care dintre cei sfinți te vei întoarce?

2 Mânia îl omoară pe nebun,

iar aprinderea îl ucide pe cel nesăbuit.

3 L‑am văzut pe cel nebun prinzând rădăcini

și imediat i‑am blestemat locuința.

4 Copiii săi sunt departe de a fi în siguranță,

sunt zdrobiți la poartă

și nu este nimeni să‑i scape.

5 Cel flămând îi mănâncă secerișul,

adunându‑l chiar dintre spini,

iar cel însetat râvnește bogăția lui.

6 Pentru că nenorocirea nu iese din țărână

și necazul nu răsare din pământ.

7 Totuși, omul este născut pentru necaz,

după cum scânteiaeste născutăpentru zbor.

8 În ce mă privește, eu Îl voi căuta pe Dumnezeu

și lui Dumnezeu Îi voi spune cauza mea.

9 El face lucruri mari și nepătrunse,

minuni fără număr.

10 El dă ploaie pe fața pământului

și trimite ape pe câmpie.

11 Îi înalță pe cei smeriți

și celor în necaz le dă siguranță.

12 El strică planurile celor vicleni

și astfel mâinile lor nu au succes.

13 El îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor,

iar planurile celor înșelători sunt zădărnicite.

14 Ziua sunt în întuneric,

iar la amiază bâjbâie ca în timpul nopții.

15 Îl scapă pe nevoiaș de sabia gurii lor

și din mâna celui puternic.

16 Astfel, cel sărac are speranță,

iar nedreptății i se închide gura.

17 Iată, ferice de omul pe care‑l mustră Dumnezeu!

Prin urmare, nu disprețui disciplinarea Celui Atotputernic!

18 El rănește, însă tot El leagă rana,

El zdrobește, însă tot mâna Sa vindecă.

19 Din șase necazuri te va scăpa

și nici în al șaptelea nu te va atinge niciun rău.

20 Te va scăpa de la moarte în timp de foamete

și de lovitura sabiei în timp de război.

21 Vei fi adăpostit de biciul limbii

și nu te vei teme când va veni nenorocirea.

22 Vei râde înaintea nenorocirii și a foametei

și nu te vei teme de vietățile pământului.

23 Pentru că vei face legământ cu pietrele câmpului,

și vietățile câmpului vor fi în pace cu tine.

24 Îți vei ști cortul în siguranță

și, când îți vei căuta lucrurile, nu vei găsi nimic lipsă.

25 Vei ști că sămânța ta va fi numeroasă,

și odraslele tale vor fi ca iarba pământului.

26 Vei intra în mormânt încă în putere,

ca un snop de grâu treierat la vremea lui.

27 Iată că noi am cercetat aceasta și așa este!

Ascultă și să știi aceasta pentru tine însuți!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/5-b03ce5d459b0d1950c148bf372879eb5.mp3?version_id=126—

Răspunsul lui Iov

1 Iov a zis:

2 „O, dacă mi s‑ar putea cântări durerea

și dacă mi‑ar fi pusă în talere întreaga nenorocire!

3 Ar fi mai grele decât nisipul mării;

de aceea mi‑au fost atât de nesăbuite cuvintele.

4 Căci săgețile Celui Atotputernic m‑au străpuns,

iar duhul meu le bea otrava.

Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.

5 Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă

sau mugește boul când are nutreț?

6 Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?

Are vreun gust albușul de ou?

7 Refuz să mă ating de așa ceva;

ele sunt ca o mâncare stricată.

8 Cine îmi va îndeplini cererea?

O, de mi‑ar împlini Dumnezeu speranța!

9 De‑ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,

să‑Și întindă mâna și să mă nimicească!

10 Atunci mi‑ar rămânemăcar aceastămângâiere

și această bucurie în durerea care nu se mai termină:

că n‑am încălcat cuvintele Celui Sfânt.

11 Ce putere mai am ca să mai aștept?

Care mi‑e sfârșitul ca să mai am răbdare?

12 Am eu puterea pietrei?

Este oare de bronz carnea mea?

13 N‑am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine

și n‑a fost alungată orice înțelepciune de la mine?

14 Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său,

părăsește teama de Cel Atotputernic.

15 Frații mei au lucrat cu necredincioșie ca un ued,

ca șuvoaiele uedurilor care ies din matcă,

16 care sunt tulburi din cauza gheții

în care stă ascunsă zăpada.

17 Când se‑ncălzeștevremea, pâraieleseacă,

când este cald, li se usucă albia.

18 Caravanele se întorc din drumul lor;

înaintează în pustietate și pier.

19 Caravanele din Tema se uită cu atenție;

călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare.

20 Sunt rușinați însă pentru că s‑au încrezutîn ele;

ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.

21 Ca ele sunteți și voipentru mine:

îmivedeți spaima și vă temeți.

22 Am zis eu vreodată: «Faceți‑mi un dar!»

sau: «Dați mită pentru mine din bogăția voastră!»

23 sau: «Scăpați‑mă din mâna vreunui vrăjmaș!»

sau: «Răscumpărați‑mă din mâna vreunui om groaznic!»

24 Învățați‑mă și voi tăcea,

arătați‑mi unde am greșit.

25 Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!

Dar ce dovedește mustrarea voastră?

26 Vreți sămămustrațipentrucuvintele mele

și să luați drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?

27 Voi vă jucați chiar și cuviațaorfanilor,

vă vindeți chiar și prietenul!

28 Dar acum uitați‑vă la mine, vă rog!

Oare vă voi minți în față?

29 Întoarceți‑vă, nu fiți nedrepți!

Întoarceți‑vă, este vorba de dreptatea mea!

30 Este vreo nedreptate pe limba mea?

Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/6-152e4d7c9d8e5685c581318b3e7851da.mp3?version_id=126—

1 Oare nu are omul o viață plină de trudăpe pământ?

Oare nu sunt zilele lui ca ale unui zilier?

2 Ca un rob care tânjește după umbră

sau ca un zilier care își așteaptă plata,

3 așa am avut și eu parte de luni de deșertăciune

și nopți de necaz mi s‑au dat.

4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?»

Dar noaptea e așa de lungă și mă frământ până în zori.

5 Carnea îmi este acoperită de viermi și de coji pământii;

pielea îmi crapă și supurează.

6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului

și se sfârșesc fără speranță.

7 Adu‑Ți aminte,Dumnezeule, că viața mi‑e doar o suflare!

Ochii mei nu vor mai vedea binele.

8 Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea;

ochii Tăi vor fi asupra mea, dar eu nu voi mai fi.

9 Ca norul care se risipește și trece,

tot așa cel ce se coboară în Locuința Morțilornu se va mai ridica.

10 Nu se va mai întoarce la casa lui

și nu‑și va mai cunoaște locul.

11 De aceea eu nu voi tăcea,

ci, în necazul duhului meu, voi vorbi,

în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

12 Sunt eu Marea sau un monstru al mării,

de ai pus o strajă în jurul meu?

13 Când zic: «Patul meu mă va mângâia

și așternutul îmi va alina plângerea!»,

14 atunci Tu mă înspăimânți cu vise

și mă îngrozești cu vedenii.

15 Așa că aș alege mai bine sugrumarea,

mai bine moartea, decât aceste oase.

16 Ledisprețuiesc…! Nu voi trăi în veci!

Lasă‑mă, căci doar o suflare îmi sunt zilele!

17 Ce este omul, ca să‑l apreciezi

și să‑ți îndrepți inima spre el,

18 să‑l cercetezi în fiecare dimineață

și să‑l încerci în orice clipă?

19 Nu vei înceta oare să te mai uiți la mine

și să mă lași astfel singur, măcar până‑mi înghit saliva?

20 Dacă am păcătuit, ce Ți‑am făcut Ție,

Veghetor al oamenilor?

De ce m‑ai luat drept țintă?

Am devenit o povară pentru Tine?

21 De ce nu‑mi ierți fărădelegea

și nu‑mi dai la o parte nelegiuirea?

Căci acum mă voi culca în țărână,

mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/7-01cadc0e217ccdc0c209ede581816daf.mp3?version_id=126—

Primul discurs al lui Bildad

1 Atunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:

2 „Până când vei mai vorbi aceste lucruri

șipână când vor ficuvintele tale ca un vânt măreț?

3 Oare va perverti Dumnezeu judecata?

Va perverti Cel Atotputernic dreptatea?

4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,

El i‑a pedepsit pentru fărădelegea lor.

5 Dacă Îl cauți pe Dumnezeu,

dacă tu cauți bunăvoința Celui Atotputernic,

6 dacă ești curat și drept,

cu siguranță, El Însuși te va apăra

și‑ți va da înapoi locuința dreptății tale.

7 Deși începutul tău a fost neînsemnat,

zilele tale de pe urmă vor fi prospere.

8 Întreabă, te rog, generația dinainte

și află căutările părinților lor,

9 pentru că noi suntem doar de ieri și nu știmnimic,

iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.

10 Oare nu te vor învăța ei, și nu‑ți vor spune

și nu vor scoate ei cuvinte din inima lor?

11 Crește papirusul unde nu este mlaștină?

Crește trestia unde nu este apă?

12 Pe când este încă verde și netăiată,

se usucă mai repede ca iarba.

13 Așa sunt căile tuturor celor ce uită pe Dumnezeu;

așa piere speranța celui lipsit de evlavie.

14 Încrederea lui este ca un fir subțire

și sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.

15 Se bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare,

se prinde de ea, dar ea nu ține.

16 El esteca o plantăplină de sevă în fața soarelui,

care își întinde ramurile peste grădina sa.

17 Își țese rădăcinile printre pietre,

cautăun locîntre stânci.

18 Dar când este smulsă din locul ei,

acesta se leapădă de ea,zicând: «Nu te‑am văzut niciodată!»

19 Iată, aceasta este bucuria căii ei;

iar din pământ vor răsări altele.

20 Iată că Dumnezeu nu‑l va respinge pe cel integru,

nici nu va întări mâinile răufăcătorilor.

21 El va umple din nou cu râsete gura ta,

șiva așezastrigăte de bucurie pe buzele tale.

22 Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați în rușine,

iar cortul celor răi nu va mai fi.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/8-338c7a22b7fcd9df9f868c6492240030.mp3?version_id=126—

Răspunsul lui Iov

1 Iov a răspuns și a zis:

2 „Da, știu că așa este,

dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

3 Dacă s‑ar certa cineva cu El,

din o miede întrebări, nu I‑ar putea răspundenici măcarla una.

4 El are o inimă înțeleaptă și o putere mare.

Cine I s‑a împotrivit și a rămas teafăr?

5 El mută munții fără ca aceștia să știe,

când îi răstoarnă în mânia Sa.

6 El face să se cutremure pământul din locul lui,

și stâlpii lui tremură.

7 El vorbește soarelui, iar acesta nu mai răsare;

El pecetluieșteluminastelelor.

8 El singur întinde cerurile

și calcă pe valurile mării.

9 El a făcut Ursul și Orionul,

Pleiadele și constelațiile sudului.

10 El face lucruri mari și nepătrunse,

minuni fără număr.

11 Iată, El trece pe lângă mine și nu‑Lpot vedea,

trece și nu‑mi dau seama.

12 Iată, când El apucăceva, cine‑L poate opri?

Cine‑I poate spune: «Ce faci?»

13 Dumnezeu nu‑Și întoarce mânia;

chiar și ajutoarele lui RahabÎi sunt supuse.

14 Deci cum pot eu să‑I răspund,

cum pot să‑mi caut cuvintele înaintea Lui?

15 Chiar dacă aș fi drept, nu I‑aș putea răspunde,

nu pot decât să caut bunăvoință la Judecătorul meu.

16 Dacă L‑aș chema la judecată și mi‑ar răspunde,

n‑aș crede că mi‑a ascultat glasul.

17 El mă zdrobește printr‑o furtună

și‑mi înmulțește rănile fără motiv.

18 Nu mă lasă să‑mi trag suflarea,

ci mă satură cu lucruri amare.

19 Dacă este vorba de putere, iată, El este puternic.

Dacă este vorba de judecată, cine mă va convoca?

20 Chiar dacă aș fi drept, gura mea mă va condamna;

oricât de integru aș fi, El mă va dovedi vinovat.

21 Sunt integru. Nu‑mi pasă de mine.

Îmi disprețuiesc viața.

22 Mi‑e totuna. De aceea zic:

«El îl nimicește și pe cel integru și pe cel rău.»

23 Și măcar de‑ar aduce biciul imediat moartea…;

dar El Își bate joc de durerea celui nevinovat.

24 Când o țară este dată pe mâna celui rău,

El acoperă ochii judecătorilor ei.

Dacă nu El, atunci cine?

25 Zilele mele sunt mai iuți decât alergătorul;

zboară fără să fi văzut binele.

26 Trec ca o luntre de papiruspe apă,

ca un vultur care se repede asupra prăzii.

27 Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,

îmi voi schimba înfățișarea și voi fi voios»,

28 atuncimă cuprinde spaima de toate durerile mele,

pentru că știu că nu mă vei găsi nevinovat.

29 Dacă tot voi fi condamnat,

de ce să mă mai trudesc degeaba?

30 Chiar dacă m‑aș spăla cu apa zăpezii

și mi‑aș curăța mâinile cu leșie,

31 Tu tot m‑ai cufunda în mocirlă,

de s‑ar scârbi și hainele de mine.

32 Căci El nu este un om ca mine, ca să‑I răspund,

ca să mergem împreună la judecată.

33 Și nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,

care să‑și pună mâinile peste noi amândoi,

34 ca astfel El să‑Și dea la o parte nuiaua

și să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

35 Atunci aș vorbi fără să mă mai tem de El,

însă nu așa mi se întâmplă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/9-1f8e22c0478c3a511825fbb9a2f2e052.mp3?version_id=126—

1 Sunt dezgustat de viața mea.

De aceea voi da frâu liber plângerii mele,

voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna!

Fă‑mă să știu de ce te cerți cu mine!

3 Îți place să asuprești,

să disprețuiești lucrarea mâinilor Tale,

în timp ce faci să strălucească sfaturile celor răi?

4 Ai Tu ochi de carne?

Vezi Tu așa cum vede un om?

5 Sunt zilele Tale ca zilele omului

sau anii Tăi ca anii lui,

6 ca să‑mi cauți nelegiuirea

și să‑mi cercetezi păcatul,

7 deși Tu știi că sunt nevinovat

și că nimeni nu poate scăpa din mâna Ta?

8 Mâinile Tale m‑au modelat și m‑au făcut,

iar acum te întorci să mă distrugi?

9 Adu‑Ți aminte, Te rog, că m‑ai făcut ca pe lut!

Vreiacumsă mă faci din nou țărână?

10 N‑ai făcutTusă fiu vărsat ca laptele

și închegat ca brânza?

11 M‑ai îmbrăcat cu piele și cu carne

și m‑ai împletit cu oase și cu tendoane.

12 Mi‑ai datviață și mi‑ai arătat îndurare,

iar purtarea Ta de grijă mi‑a păzit duhul.

13 Iată totuși ce ai ascuns în inima Ta

și ce știu că aveai de gând:

14 ca, dacă păcătuiesc, să mă urmărești

și să nu‑mi ierți nelegiuirea.

15 Dacă sunt rău, vai de mine!

Dacă sunt drept, nu‑mi pot înălța capul,

pentru că sunt plin de rușine și înecat înnecaz.

16 Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu

și iarăși Îți arăți marea Ta putere împotriva mea.

17 Aduci mai mulți martori împotriva mea,

mânia Ta crește față de mine

și mă lovești cu o mulțime de necazuri.

18 De ce m‑ai scos din pântec?

O, de‑aș fi murit înainte să mă vadă cineva!

19 Aș fi ca și cum n‑aș fi fost,

purtat din pântec drept în mormânt.

20 Oare nu‑mi sunt puține zilele?

Oprește‑te și lasă‑mă singur, să pot afla puțină mângâiere

21 înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere,

în țara întunericului și a umbrei morții,

22 în țara nopții întunecate,

a umbrei morții și a dezordinii,

unde chiar și lumina este precum întunericul!»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/10-ad7c8705184cab66ba53dfc53b3e8910.mp3?version_id=126—

Primul discurs al lui Țofar

1 Atunci Țofar naamatitul a răspuns și a zis:

2 „Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns

șitoate acestevorbe multe să fieo dovadăa dreptății?

3 Crezi că flecăreala ta va închide gura altora

și că‑ți vei bate joc de alții fără să te mustre nimeni?

4 Tu zici: «Învățătura mea este curată

și sunt fără pată în ochii Tăi!»

5 Însă cine n‑ar da ca Dumnezeu să vorbească,

să‑Și deschidă gura împotriva ta

6 și să‑ți arăte tainele înțelepciunii!?

Căci înțelepciunea are două fețe.

Atunci ai ști că Dumnezeu ți‑a iertat câte ceva din nelegiuirea ta.

7 Poți tu să descoperi misterul lui Dumnezeu?

Poți tu să descoperi limita Celui Atotputernic?

8 Ea este cât înălțimile cerurilor – ce poți face?

Ea este mai adâncă decât Locuința Morților – ce poți ști?

9 Întinderea lor este mai lungă decât pământul

și mai largă decât marea.

10 Dacă El trece și întemnițează

și cheamă la judecată, cine‑L poate opri?

11 Căci El îi cunoaște pe oamenii înșelători,

iar când vede nelegiuirea, oare nu va lua seamă?

12 Dar omul nătâng va deveni înțelept,

când se va naște om mânzul măgarului sălbatic.

13 Dacă îți vei îndrepta inima

și îți vei ridica mâinile spre El,

14 dacă vei înlătura nelegiuirea din mâna ta

și nu vei lăsa nedreptatea să locuiască în corturile tale,

15 atunci îți vei putea ridica fața fără pată,

vei fi tare și nu te vei teme.

16 Îți vei uita necazul

și‑ți vei aminti de el ca de apele care au trecut.

17 Viața va fi mai strălucitoare ca amiaza;

deși este întuneric, acesta va fi ca dimineața.

18 Vei fi încrezător pentru că va fi speranță,

vei fi păzit și te vei odihni în siguranță.

19 Te vei culca și nimeni nu te va mai înspăimânta;

mulți vor căuta bunăvoința ta.

20 Dar ochii celor răi se vor închide,

orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei

și speranța lor este să‑și dea ultima suflare.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/11-35fddd15cbc1a693e1599afdbf2d763b.mp3?version_id=126—

Răspunsul lui Iov

1 Iov a zis:

2 „Cu siguranță, voi sunteți glasul celor mulți

și înțelepciunea va muri odată cu voi.

3 Dar ca și voi am și eu minte,

nu sunt mai prejos decât voi.

Cine nu știe toate aceste lucruri?

4 Am ajuns de râsul prietenilor mei,

eu, care L‑am chemat pe Dumnezeu și mi‑a răspuns;

am ajuns de râs,eu, cel dreptșifără pată.

5 O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine,

este pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.

6 Corturile tâlharilor sunt în pace

și cei ce‑L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranță,

purtându‑și zeul în mâini.

7 Dar întreabă animalele, și te vor învăța,

și păsările cerului, iar ele îți vor spune;

8 sau plânge‑te pământului, și el te va învăța,

și peștilor mării, iar ei îți vor istorisi.

9 Care dintre toate acestea nu știe

că mânaDomnuluile‑a făcut?

10 În mâna Sa se află sufletul a tot ce este viu

și suflarea oricărui trup omenesc.

11 Oare nu distinge urechea cuvintele,

iar gustă cerul gurii mâncarea?

12 Înțelepciunea este la cei în vârstă,

iar priceperea, în lungimea zilelor.

13 LaDumnezeuse află înțelepciunea și puterea;

sfatul și priceperea sunt ale Lui.

14 Iată, ce dărâmă El, nu poate fi rezidit.

Când El închide un om, acesta nu poate fi eliberat.

15 Iată, El oprește apele șitotulse usucă;

când El le dă drumul, acestea devastează țara.

16 Ale Lui sunt tăria și înțelepciunea;

cel înșelat și cel ce înșală suntsub stăpânireaLui.

17 El îi duce pe sfetnici desculți

și îi face nebuni pe judecători.

18 El desface cingătorile împăraților

și le leagă coapsele cu o frânghie.

19 El îi duce pe preoți desculți

și îi răstoarnă pe cei demult statornici.

20 El închide gura celor demni de încredere

și le ia discernământul celor bătrâni.

21 El revarsă dispreț asupra nobililor

și îl dezarmează pe cel puternic.

22 El descoperă adâncimile întunericului

și aduce la lumină umbra morții.

23 El înalță neamurile și tot El le distruge,

El le face să crească și tot El le împrăștie.

24 El ia mintea conducătorilor pământului

și‑i face să rătăcească printr‑o pustietate fără drum.

25 Bâjbâie în întuneric fără lumină,

se clatină ca un om beat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/12-18d811ee43ecc9958ecbbc3c8ea579da.mp3?version_id=126—

1 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,

urechea mea a auzit și a înțeles.

2 Ce știți voi știu și eu;

nu sunt mai prejos decât voi.

3 Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,

vreau să‑mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!

4 Dar voi sunteți niște făuritori de minciuni;

sunteți cu toții niște doctori de nimic.

5 Mai bine ați fi tăcut!

Așa ați fi arătat înțelepciune.

6 Ascultați apărarea mea

și luați aminte la argumentele buzelor mele!

7 Veți vorbi cu nedreptate pentru Dumnezeu

și veți vorbi cu înșelăciune pentru El?

8 Îi veți ține partea?

Doar nu Îi veți lua apărarea lui Dumnezeu?

9 Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?

Îl puteți oare înșela așa cum înșală un om pe un altul?

10 Cu siguranță vă va mustra

dacă, pe ascuns, Îi țineți partea.

11 Oare nu vă va înspăimânta măreția Lui?

Nu va cădea peste voi groaza Lui?

12 Cugetările voastre sunt proverbe de cenușă;

apărările voastre sunt apărări de lut.

13 Tăceți și vă voi vorbi;

apoi fie cu mine ce‑o fi!

14 Pentru ce să‑mi iau carnea în dinți

și să‑mi pun viața în propriile mâini?

15 Iată, chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El.

Da, îmi voi apăra căile în fața Lui.

16 Mai mult, aceasta va fi spre izbăvirea mea,

căci cel lipsit de evlavie nu poate veni înaintea Lui.

17 Ascultați cu atenție cuvintele mele

șiaplecați‑văurechile la cuvântarea mea!

18 Iată că mi‑am pregătit apărarea;

știu că am dreptate.

19 Cine poate să mă acuze?

Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea și voi muri.

20 Dumnezeule, dă‑mi doar două lucruri

și nu mă voi ascunde de fața Ta:

21 ridică‑Ți mâna de pe mine

și nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.

22 Apoi cheamă‑mă, iar eu voi răspunde;

sau lasă‑mă să vorbesc, și răspunde‑mi Tu.

23 Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele?

Arată‑mi fărădelegile și păcatul meu!

24 De ce‑Ți ascunzi fața

și mă consideri un dușman?

25 Vrei să îngrozești o frunză suflată de vânt

și să urmărești un pai uscat?

26 Căci scrii lucruri amare împotriva mea

și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.

27 Îmi pui picioarele în butuci,

îmi urmărești toate căile

și însemnezi tălpile picioarelor mele.

28 În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,

ca o haină mâncată de molii.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/13-46802de6bd87097db65067d24f8e9e86.mp3?version_id=126—

1 Omul născut din femeie

are zile puține,

dar pline de necaz.

2 Răsare ca o floare și se usucă;

fuge ca o umbră și nu rămâne.

3 Ai Tu ochii ațintiți asupra unui astfel de om?

Mă chemi Tu la judecată cu Tine?

4 Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat?

Nimeni!

5 Zilele omului sunt hotărâte.

Tu cunoști numărul lunilor lui

și i‑ai pus hotare pe care nu le poate trece.

6 Așa că întoarce‑Ți privirea de la el și lasă‑l,

în timp ce se bucură ca un zilier de ziua lui.

7 Căci, pentru un copac, mai este speranță:

dacă este tăiat, el continuă să se schimbe,

și lăstarii lui nu înceteazăsă crească.

8 Deși rădăcina îi îmbătrânește în pământ

și‑i piere trunchiul în țărână,

9 la mireasma apei va înmuguri

și va da ramuri ca o plantă.

10 Ființa umană însă, când moare, își pierde toată vlaga;

omul, după ce își dă ultima suflare, nu mai este.

11 Așa cum apele se evaporă din mare,

iar râul seacă și se usucă,

12 tot așa omul se culcă și nu se mai ridică;

cât vor fi cerurile nu se mai trezește,

nici nu se mai scoală din somnul lui.

13 O, de m‑ai ascunde în Locuința Morților,

de m‑ai acoperi până Îți trece mânia

și de mi‑ai hotărî o vreme când să‑Ți amintești de mine!

14 Dacă un om moare, oare va mai trăi?

În toate zilele trudei mele,

aș aștepta până va veni schimbareatrupuluimeu.

15 Atunci mă vei chema, și‑Ți voi răspunde;

vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.

16 Atunci îmi vei număra pașii

și nu‑mi vei mai ține în seamă păcatul;

17 vei pecetlui fărădelegea mea într‑un sac

și‑mi vei acoperi nelegiuirea.

18 Dar așa cum munții cad și se surpă,

iar stânca este mutată din locul ei

19 și așa cum apa sapă în piatră,

iar torenții spală pământul,

tot așa distrugi Tu speranța omului.

20 Îl învingi pentru totdeauna și el se duce;

îi schimbi înfățișarea și apoi îl izgonești.

21 Dacă fiii lui sunt onorați, el nu știe,

dacă sunt înjosiți, el nu vede.

22 El simte doar durerea trupului său

și bocește doar pentru sine.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOB/14-f29b3e9574ea3b70f8aaebce1961acfa.mp3?version_id=126—