Categories
Neemia

Neemia 8

Ezra citește Legea înaintea poporului

1 Tot poporul s‑a strâns ca un singur om în piațeta din fața Porții Apelor. Ei i‑au zis cărturaruluiEzra să aducă el Cartea Legii lui Moise, pe careDomnulo poruncise lui Israel.

2 Preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării alcătuite din bărbați, femei și din toți cei care erau în stare să o înțeleagă. Era ziua întâi a lunii a șaptea.

3 Ezraa citit din Lege în piațeta dinaintea Porții Apelor, de la răsăritul soarelui până la amiază, în prezența bărbaților, a femeilor și a celor ce puteau să o înțeleagă. Tot poporul asculta cu atenție la citirea Cărții Legii.

4 Cărturarul Ezra stătea pe o estradă din lemn construită cu acest prilej. Lângă el, la dreapta lui, stăteau Matitia, Șema, Anaia, Uria, Hilchia și Maaseia, iar la stânga lui – Pedaia, Mișael, Malchia, Hașum, Hașbadana, Zaharia și Meșulam.

5 Ezra a deschis Cartea înaintea ochilor întregului popor, căci era așezat mai sus decât poporul. Când a deschis Cartea, tot poporul s‑a ridicat în picioare.

6 Ezra L‑a binecuvântat peDomnul, Dumnezeul cel Mare, și întreg poporul, ridicând mâinile, a răspuns: „Amin! Amin!“ Apoi s‑au plecat și s‑au închinatDomnuluicu fața la pământ.

7 Iosua, Bani, Șerebia, Iamin, Akub, Șabtai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia și leviții ajutau poporul să înțeleagă Legea, iar poporul stătea în picioare.

8 Ei citeau deslușit din Cartea Legii lui Dumnezeu și‑i arătau înțelesul, astfel încâtpoporulsă înțeleagă cele citite.

9 Guvernatorul Neemia, preotul și cărturarul Ezra, precum și leviții care învățau poporul au zis întregului popor: „Această zi este sfântă pentruDomnul, Dumnezeul vostru. Să nu bociți și să nu plângeți!“ Căci tot poporul începuse să plângă la auzirea cuvintelor Legii.

10 Ei le‑au mai zis: „Duceți‑vă și mâncați mâncăruri alese, beți băuturi dulci și trimiteți câte ceva și celor ce n‑au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă întristați, căci bucuriaDomnuluieste tăria voastră!“

11 Leviții domoleau poporul, zicând: „Liniște, căci aceasta este o zi sfântă! Nu vă întristați!“

12 Tot poporul s‑a dus apoi să mănânce, să bea și să trimită câte cevași altora. Au făcut aceasta cu mare bucurie, căci înțeleseseră cuvintele care le fuseseră explicate.

Celebrarea Sărbătorii Corturilor

13 A doua zi, căpeteniile familiilor întregului popor, preoții și leviții s‑au adunat împreună la cărturarul Ezra ca să li se explice cuvintele Legii.

14 Au găsit scris în Legea poruncită deDomnulprin Moise că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi în timpul sărbătorii din luna a șaptea.

15 Totodatăau înțelescă trebuie să proclame și să răspândească în toate cetățile lor și în Ierusalimurmătoarea veste: „Duceți‑vă la munte și aduceți ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de palmier și ramuri de alți copaci stufoși, ca să faceți corturi, după cum este scris.“

16 Poporul a ieșit, a adunat ramuri și și‑a făcut corturi, fiecare pe acoperișulcaseilui, în curtea lui sau în curțile Casei lui Dumnezeu, în piațeta de la Poarta Apelor și în piațeta de la Poarta Efraim.

17 Toată mulțimea întoarsă din captivitate și‑a făcut corturi și a locuit în ele. Din zilele lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mai făcuseră așa ceva. Și a fost o bucurie nespus de mare.

18 Au citit din Cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din prima zi până în ultima zi. Au ținut sărbătoarea timp de șapte zile, iar în ziua a opta au avut o adunare sfântă, așa cum era rânduit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/8-5703a23c091e43b1f32824383b18f9a5.mp3?version_id=126—

Categories
Neemia

Neemia 9

Israeliții își mărturisesc păcatele

1 În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, fiii lui Israel, încinși cu saci și având țărânăpe cap, s‑au strâns laolaltă pentru ținerea unui post.

2 Cei din sămânța lui Israel s‑au separat de toți străinii și, stând în picioare, și‑au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor.

3 S‑au așezat la locurile lor și, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea LegiiDomnului, Dumnezeul lor. Apoi, într‑un alt sfert din zi, și‑au mărturisitpăcateleși s‑au închinatDomnului, Dumnezeul lor.

4 Iosua, Bani, Kadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s‑au urcat pe estrada leviților și au strigat cu glas tare cătreDomnul, Dumnezeul lor.

5 Leviții Iosua, Kadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis:

„Ridicați‑vă și binecuvântați‑L peDomnul, Dumnezeul vostru, Care este din veșnicie în veșnicie!Binecuvântat să‑Ți fie Numele cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare și laudă!

6 Tu eștiDomnulși în afară de Tine nu este un altul! Tu ai făcut cerurile și cerurile cerurilor cu toată oștirea lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele. Tu dai viață tuturor acestora, iar oștirea cerurilor Ți se închină.

7 Tu eștiDomnul, Dumnezeul Care l‑ai ales pe Avram, Care l‑ai scos din Ur, din Caldeea, și i‑ai pus numele Avraam.

8 Tu i‑ai găsit inima credincioasă înaintea Ta și ai încheiat cu el un legământ, potrivit căruia îi vei da semințeilui țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a iebusiților și a ghirgașiților. Ți‑ai ținut promisiunile, căci Tu ești drept.

9 Apoi ai văzut asuprirea părinților noștri în Egipt și le‑ai auzit strigătul la Marea Roșie.

10 Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor săi și împotriva întregului popor din țara sa, căci ai știut cât de arogant s‑au purtat cu aceștia și Ți‑ai făcut un Nume, cumse știeastăzi.

11 Ai despărțit marea înaintea lor, și ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat; pe urmăritorii lor însă i‑ai aruncat în adâncuri ca pe o piatră în ape mari.

12 Apoi i‑ai condus printr‑un stâlp de nor ziua, și printr‑un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care mergeau.

13 Ai coborât pe muntele Sinai și le‑ai vorbit din ceruri. Le‑ai dat reguli drepte, legi adevărate, hotărâri și porunci bune.

14 Le‑ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le‑ai dat porunci, hotărâri și o Lege prin mâna lui Moise, robul Tău.

15 Le‑ai dat pâine din cer, atunci când le era foame, le‑ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete și le‑ai spus să vină să ia în stăpânire țara pe care juraseși că le‑o vei da.

16 Însă ei, părinții noștri, s‑au îngâmfat, și‑au înțepenit ceafa și n‑au ascultat de poruncile Tale.

17 Au refuzat să asculte și nu și‑au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le‑ai înfăptuit printre ei. Și‑au înțepenit ceafa și, în răzvrătirea lor, și‑au numit o căpetenie, ca să se întoarcă la robia lor. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, plin de har și milostiv, încet la mânie și plin de îndurare și nu i‑ai părăsit.

18 Chiar și atunci când și‑au făcut un vițel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău, Care te‑a scos din Egipt!» și s‑au făcut vinovați de multă blasfemie,

19 Tu, în marea Ta îndurare, nu i‑ai părăsit în pustie. Stâlpul de nor n‑a încetat să‑i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n‑aîncetatsă le lumineze noaptea drumul pe care mergeau.

20 Le‑ai dat chiar și Duhul Tău cel bun ca să‑i instruiască. Nu Ți‑ai retras mana de la gura lor și ai continuat să le dai apă ca să‑șipotoleascăsetea.

21 Timp de patruzeci de ani le‑ai asigurat hrana în pustie și n‑au dus lipsă de nimic; hainele nu li s‑au învechit, iar picioarele nu li s‑au umflat.

22 Le‑ai dat regate și popoare și ai împărțit între ei fiecare ținut.Astfel, ei au luat în stăpânire țara lui Sihon, adică țara regelui din Heșbon, și țara lui Og, regele Bașanului.

23 Le‑ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i‑ai adus în țara în care le‑ai zis părinților lor să intre ca s‑o ia în stăpânire.

24 Fiii lor au intrat și au luat în stăpânire țara, iar Tu i‑ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaniți, și ai dat în mâinile lor pe regii acestora și popoarele țării, ca să le faci pe plac.

25 Au cucerit cetăți fortificate, pământuri roditoare, au luat în stăpânire case pline cu tot felul de bunuri, puțuri deja săpate, vii, măslini și o mulțime de pomi fructiferi. Au mâncat, s‑au săturat, s‑au îngrășat și s‑au desfătat datorită bunătății Tale celei mari.

26 Dar apoi s‑au arătat neascultători, s‑au răzvrătit împotriva Ta, au aruncat înapoia lor Legea Ta, i‑au ucis pe profeții Tăi, care mărturiseau împotriva lor pentru a‑i întoarce la Tine, și s‑au făcut astfel vinovați de multă blasfemie.

27 Atunci i‑ai dat pe mâna vrăjmașilor lor, care i‑au asuprit. Totuși, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine, iar Tu i‑ai auzit din ceruri. În marea Ta îndurare le‑ai dat izbăvitori care i‑au izbăvit din mâna vrăjmașilor lor.

28 Când au avut odihnă însă, au săvârșit iarăși ce este rău înaintea Ta. Atunci i‑ai lăsat pe mâna dușmanilor lor, care au domnit peste ei. Dar ei s‑au întors și au strigat către Tine, iar Tu i‑ai auzit din ceruri și, în îndurarea Ta, i‑ai eliberat în numeroase rânduri.

29 I‑ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta, dar ei s‑au îngâmfat, n‑au ascultat de poruncile Tale și au păcătuit împotriva hotărârilor Tale, pe care, dacă omul le face va trăi prin ele. Și‑au întors umărul cu încăpățânare, și‑au înțepenit ceafa și n‑au ascultat.

30 I‑ai îngăduit așa mulți ani, i‑ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeții Tăi, dar ei tot nu au luat aminte, astfel că i‑ai dat pe mâna popoarelor străine.

31 Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i‑ai nimicit, nici nu i‑ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu plin de har și milostiv.

32 Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare, Puternic și Înfricoșător, Cel Care ții legământul și îndurarea, nu privi ca puțin lucru toate greutățile prin care am trecut, atât noi, cât și regii noștri, conducătorii noștri, preoții noștri, profeții noștri și părinții noștri, tot poporul Tău, din zilele împăraților Asiriei și până în ziua aceasta!

33 Cu privire la tot ce a venit peste noi, Tu ai fost drept, căci ai lucrat cu credincioșie, dar noi am făcut ceea ce este rău!

34 Regii, conducătorii, preoții și părinții noștri nu au împlinit Legea Ta. N‑au dat ascultare poruncilor și înștiințărilor Tale prin care i‑ai avertizat.

35 În regatul lor, în mijlocul multor bunătăți primite de la Tine, în țara cea întinsă și bogată pe care le‑o dăduseși, ei nu Ți‑au slujit și nu s‑au întors de la faptele lor cele rele.

36 Și iată‑ne astăzi robi în țara pe care le‑ai dat‑o părinților noștri, ca să‑i mănânce roadele și bunătățile! Iată‑ne robi chiar în ea!

37 Rodul ei îi îmbogățește pe împărații pe care i‑ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre. Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre, iar noi ne aflăm într‑un mare necaz.“

Poporul încheie o înțelegere

38 Cu privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înțelegere de neclintit, pedocumentpunându‑și pecetea conducătorii, leviții și preoții.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/9-fdd8b34cb675e990853aa6a308ff9228.mp3?version_id=126—

Categories
Neemia

Neemia 10

1 Cei care și‑au pus pecetea au fost:

guvernatorul Neemia, fiul lui Hacalia;

Zedechia,

2 Seraia, Azaria, Ieremia,

3 Pașhur, Amaria, Malchia,

4 Hatuș, Șebania, Maluh,

5 Harim, Meremot, Obadia,

6 Daniel, Ghinton, Baruc,

7 Meșulam, Abia, Miyamin,

8 Maazia, Bilgai și Șemaia – aceștia erau preoți.

9 Apoi leviții Iosua, fiul lui Azania, Binui, dintre fiii lui Henadad, Kadmiel

10 și frații lor:

Șebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan,

11 Mica, Rehob, Hașabia,

12 Zacur, Șerebia, Șebania,

13 Hodia, Bani și Beninu.

14 După aceea căpeteniile poporului:

Paroș, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani,

15 Buni, Azgad, Bebai,

16 Adonia, Bigvai, Adin,

17 Ater, Ezechia, Azur,

18 Hodia, Hașum, Bețai,

19 Harif, Anatot, Nebai,

20 Magpiaș, Meșulam, Hezir,

21 Meșezabel, Țadok, Iadua,

22 Pelatia, Hanan, Anaia,

23 Osea, Hanania, Hașub,

24 Haloheș, Pilha, Șobek,

25 Rehum, Hașabna, Maaseia,

26 Ahia, Hanan, Anan,

27 Maluh, Harim și Baana.

28 Restul poporului, preoții, leviții, portarii, cântăreții, slujitorii de la Templu și toți aceia care se separaseră de popoarele străine de dragul Legii lui Dumnezeu, împreună cu soțiile lor, cu fiii și cu fiicele lor și cu toți aceia care aveau cunoștință și pricepere,

29 s‑au alăturat fraților lor, nobilii, și s‑au legat cu jurământ să umble în Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să o păzească și să împlinească toate poruncileDomnului, Stăpânului nostru, precum și judecățile și hotărârile Lui.

30 Am jurat atunci: „Nu ne vom da fetele de soții celor din popoarele din țară și nu le vom mai lua pe fetele lor de soții pentru fiii noștri.

31 Când popoarele țării vor veni în ziua de Sabat să vândă produse și felurite alimente, nu vom cumpăranimicde la ele, nici în ziua de Sabat, nici în vreo altă zi sfântă. În fiecare al șaptelea an vom lăsaogorul nelucratșivom anulaorice datorie.

32 Am hotărât să împlinim porunca de a da o treime dintr‑un șechelpe an, pentru slujba de la Casa Dumnezeului nostru,

33 pentru pâinea prezentării, pentru darul de mâncare continuu, pentru arderea‑de‑tot continuă, pentru jertfele aduse în zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbători, pentru darurile sfinte, pentru jertfele aduse ca ispășire pentru păcatele lui Israel, și pentru toată lucrarea de la Casa Dumnezeului nostru.

34 Noi, – preoții, leviții și oameni din popor, – potrivit familiilor noastre, am aruncat sorții în legătură cu lemnele ce trebuie aduse ca ofrandăîn fiecare an, la vremuri hotărâte, la Casa Dumnezeului nostru, ca să fie arse pe altarulDomnului, Dumnezeul nostru, așa cum este scris în Lege.

35 Vom aduce la CasaDomnului, în fiecare an, primele roade ale pământului nostru și primele roade din toate roadele fiecărui pom.

36 De asemenea, așa cum este scris în Lege, vom aduce la Casa Dumnezeului nostru, la preoții care slujesc în Casa Dumnezeului nostru, pe întâii născuți dintre fiii noștri și dintre vitele noastre, și pe întâii născuți din cirezile noastre și din turmele noastre.

37 Vom aduce preoților, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din aluatul nostru, din contribuțiile noastre, din fructe, din must și din ulei și le vom da leviților zeciuiala din roadele pământurilor noastre. Înșiși leviții vor putea să ia zeciuiala în toate cetățile unde lucrăm.

38 Preotul, fiul lui Aaron, să‑i însoțească pe leviți când vor lua zeciuiala, iar leviții să ducă a zecea parte din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările vistieriei.

39 Căci fiii lui Israel și leviții vor aduce contribuțiile din grâne, din must și din ulei în cămările în care se află obiectele Sfântului Lăcaș, acolo unde slujesc preoții, portarii și cântăreții.

Nu vom mai uita de Casa Dumnezeului nostru!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/10-fcd45ecb65e7e5c3be19d067f7d93107.mp3?version_id=126—

Categories
Neemia

Neemia 11

Noii locuitori ai Ierusalimului

1 Conducătorii poporului au locuit în Ierusalim, iar restul poporului a aruncat sorții, pentru ca unul din zece să locuiască în Ierusalim, sfânta cetate, iar ceilalți nouă să locuiască în cetăți.

2 Poporul i‑a binecuvântat pe toți bărbații care au ales de bunăvoie să locuiască în Ierusalim.

3 Iată care au fost căpeteniile de provincie care s‑au așezat în Ierusalim (în cetățile lui Iuda, fiecare s‑a așezat la moștenirea sa, în cetatea sa, atât israeliți, cât și preoți, leviți, slujitorii de la Templu și urmași ai slujitorilor lui Solomon,

4 iar în Ierusalim s‑au așezat unii dintre urmașii lui Iuda și ai lui Beniamin): dintre urmașii lui Iuda –

Ataia, fiul lui Uzia, fiul lui Zaharia, fiul lui Amaria, fiul lui Șefatia, fiul lui Mahalalel, un urmaș al lui Pereț,

5 și Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col‑Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Șela.

6 Toți urmașii lui Pereț, care s‑au așezat în Ierusalim, au fost în număr de patru sute șaizeci și opt de oameni viteji.

7 Dintre urmașii lui Beniamin –

Salu, fiul lui Meșulam, fiul lui Ioed, fiul lui Pedaia, fiul lui Kolaia, fiul lui Maaseia, fiul lui Itiel, fiul lui Ieșaia,

8 însoțit de Gabai și Salai – în total nouă sute douăzeci și optde oameni.

9 Ioel, fiul lui Zicri, era comandantul acestora, și Iuda, fiul lui Hasnua, era al doilea la conducerea cetății.

10 Dintre preoți –

Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin

11 Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Meșulam, fiul lui Țadok, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, conducătorul Casei lui Dumnezeu,

12 frații lor care făceau lucrarea de la Casă, în număr de opt sute douăzeci și doi, precum și Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pelalia, fiul lui Amți, fiul lui Zaharia, fiul lui Pașhur, fiul lui Malchia,

13 și frații lui, căpetenii de familii, în număr de două sute patruzeci și doi, Amașsai, fiul lui Azarel, fiul lui Ahzai, fiul lui Meșilemot, fiul lui Imer,

14 și frații lor, războinici viteji, în număr de o sută douăzeci și opt, al căror comandant era Zabdiel, fiul lui Haghedolim.

15 Dintre leviți –

Șemaia, fiul lui Hașub, fiul lui Azrikam, fiul lui Hașabia, fiul lui Buni,

16 Șabtai și Iozabad,douădintre căpeteniile leviților responsabile cu lucrarea din afara Casei lui Dumnezeu,

17 Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, căpetenia care începea mulțumirea prin rugăciune, Bakbuchia, al doilea din frații lui, și Abda, fiul lui Șamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.

18 Toți leviții din sfânta cetate erau în număr de două sute optzeci și patru.

19 Dintre portari –

Akub, Talmon și frații lor care păzeau porțile, în număr de o sută șaptezeci și doi.

20 Ceilalți israeliți, preoți și leviți, s‑au așezat în toate cetățile lui Iuda, fiecare la moștenirea lui.

21 Slujitorii de la Templu locuiau în Ofel. Țiha și Ghișpa erau liderii slujitorilor de la Templu.

22 Responsabil peste leviți în Ierusalim era Uzi, fiul lui Bani, fiul lui Hașabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica. Aceștia făceau parte dintre urmașii lui Asaf, cântăreții. Ei erau responsabili cu lucrarea de la Templu,

23 căci exista o poruncă a regelui cu privire la cântăreți, care reglementa activitatea lor zilnică.

24 Petahia, fiul lui Meșezabel, dintre urmașii lui Zerah, fiul lui Iuda, era mânadreaptăa regelui în ce privește toate problemele legate de popor.

25 Cât despre satele și câmpiiledimprejurullor, unii dintre urmașii lui Iuda s‑au așezat în Chiriat-Arba și în sateledimprejurullui, în Dibon și în sateledimprejurullui, în Iekabțeel și în sateledimprejurullui,

26 în Ieșua, în Molada, în Bet‑Pelet,

27 în Hațar-Șual, în Beer-Șeba și în sateledimprejurulei,

28 în Țiklag, în Mecona și în sateledimprejurullui,

29 în En‑Rimon, în Țora și în Iarmut,

30 în Zanoah, Adulam și în sateledimprejurullor, în Lachiș și în câmpiiledimprejurullui, în Azeka și în sateledimprejurullui. Și astfel ei s‑au așezat din Beer-Șeba până în valea Hinom.

31 Urmașii lui Beniamin s‑au așezat începând din Gheva, în Micmaș, în Aia, în Betel și în sateledimprejurul lui,

32 în Anatot, în Nob, în Anania,

33 în Hațor, în Rama, în Ghitaim,

34 în Hadid, în Țeboim, în Nebalat,

35 în Lod, în Ono și în valea Harașim.

36 Unii dintre leviții cetelor lui Iuda s‑au așezat înteritoriullui Beniamin.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/11-a543246fac01a87636bd5f6065cf3dfe.mp3?version_id=126—

Categories
Neemia

Neemia 12

Preoții și leviții repatriați

1 Aceștia au fost preoții și leviții care s‑au suitînapoicu Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, și cu Iosua:

Seraia, Ieremia, Ezra,

2 Amaria, Maluh, Hatuș,

3 Șecania, Rehum, Meremot,

4 Ido, Ghinton, Abia,

5 Miyamin, Maadia, Bilga,

6 Șemaia, Ioiarib, Iedaia,

7 Salu, Amok, Hilchia și Iedaia. Aceștia au fost căpetenii ale preoților și ale fraților lor în zilele lui Iosua.

8 Dintre leviți – Iosua, Binui, Kadmiel, Șerebia, Iuda, Matania, care, împreună cu frații săi, era responsabil cu cântările de laudă,

9 precum și Bakbuchia și Uni, frații lor, care își împlineau îndatoririle alături de ei.

10 Lui Iosua i s‑a născut Ioiachim, lui Ioiachim i s‑a născut Eliașib, lui Eliașib i s‑a născut Ioiada,

11 lui Ioiada i s‑a născut Ionatan, lui Ionatan i s‑a născut Iadua.

12 În zilele lui Ioiachim, căpeteniile familiilor preoțești au fost următoarele:

pentru Seraia – Meraia;

pentru Ieremia – Hanania;

13 pentru Ezra – Meșulam;

pentru Amaria – Iehohanan;

14 pentru Maluh – Ionatan;

pentru Șecania – Iosif;

15 pentru Harim – Adna;

pentru Meremot – Helkai;

16 pentru Ido – Zaharia;

pentru Ghinton – Meșulam;

17 pentru Abia – Zicri;

pentru Miniamin și Moadia – Piltai;

18 pentru Bilga – Șamua;

pentru Șemaia – Ionatan;

19 pentru Ioiarib – Matnai;

pentru Iedaia – Uzi;

20 pentru Salai – Kalai;

pentru Amok – Eber;

21 pentru Hilchia – Hașabia;

pentru Iedaia – Netanel.

22 Căpeteniile familiilor leviților și ale preoților în zilele lui Eliașib, Ioiada, Iohanan și Iadua, au fost înscrise în timpul domniei lui Darius persanul.

23 Căpeteniile familiilor urmașilor lui Levi au fost înscrise în „Cartea cronicilor“ până în zilele lui Iohanan, fiul lui Eliașib.

24 Căpeteniile levitice Hașabia, Șerebia și Iosua, fiul lui Kadmiel, împreună cu frații lor, stăteau unii în dreptul celorlalți, ca să aducă laudă și mulțumireDomnului, așa cum poruncise David, omul lui Dumnezeu.

25 Matania, Bakbuchia, Obadia, Meșulam, Talmon și Akub erau paznicii care aveau în grijă magaziile de la porți.

26 Aceștia au trăit în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosua, fiul lui Ioțadak, ale guvernatorului Neemia și ale preotului și cărturarului Ezra.

Consacrarea Ierusalimului reconstruit

27 La consacrarea zidurilor Ierusalimului, leviții au fost chemați din toate locurile unde se aflau, ca să vină la Ierusalim și să celebreze consacrarea cu bucurie, cu mulțumiri și cu cântece la chimvale, harfeși lire.

28 S‑au adunat cântăreții din zonele dimprejurul Ierusalimului, cei din satele netofatiților,

29 cei din Bet‑Ghilgal și cei din ținutul Ghevei și Azmavetului, căci cântăreții își construiseră așezări împrejurul Ierusalimului.

30 Preoții și leviții s‑au curățit, după care au curățit poporul, porțile și zidul.

31 I‑am pus pe conducătorii lui Iuda să se urce pe zid și am organizat două coruri mari. Cel dintâi alai a pornit spre sud, luând‑o pe zid către Poarta Gunoiului.

32 În urma leviților mergeau Hoșaia cu jumătate dintre conducătorii lui Iuda,

33 Azaria, Ezra, Meșulam,

34 Iuda, Beniamin, Șemaia și Ieremia.

35 Mai erau unii dintre preoți cu trâmbițelelor, precum și Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Șemaia, fiul lui Matania, fiul lui Micaia, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf,

36 însoțit de Șemaia, de Azarel, de Milalai, de Ghilalai, de Maai, de Netanel, de Iuda și de Hanani, – frații lui –, care aveau instrumentele muzicalerânduitede David, omul lui Dumnezeu. Cărturarul Ezra era în fruntea acestora.

37 Când au ajuns la Poarta Izvorului, au mers înainte, urcând pe treptele Cetății lui David, apoi pe ridicătura zidului, pe deasupra palatului lui David, până la Poarta Apelor, spre răsărit.

38 Al doilea cor a pornit în direcție opusă, iar eu împreună cu cealaltă jumătate din popor am mers după leviți pe zid. Am continuat pe deasupra Turnului Cuptoarelor, până la Zidul cel Lat,

39 apoi pe deasupra Porții lui Efraim, pe deasupra Porții Vechi, pe deasupra Porții Peștilor, a Turnului lui Hananel, a Turnului Celor O Sută, pe deasupra Porții Oilor și ne‑am oprit la Poarta Temniței.

40 Cele două coruri s‑au oprit la Casa lui Dumnezeu și odată cu acestea și eu, însoțit de jumătate dintre dregători.

41 Preoții Eliachim, Maaseia, Miniamin, Micaia, Elioenai, Zaharia și Hanania erau cu trâmbițele.

42 Cântăreții Maaseia, Șemaia, Elazar, Uzi, Iehohanan, Malchia, Elam și Ezer și‑au făcut auzite vocile sub conducerea lui Iezrahia.

43 În ziua aceea s‑au adus foarte multe jertfe și s‑au bucurat cu toții, căci Dumnezeu le dăduse o mare bucurie. Chiar și femeile, și copiii se bucurau împreună cu ei, iar vuietul veseliei din Ierusalim putea fi auzit de departe.

44 În ziua aceea, au fost numiți niște bărbați responsabili cu odăilecare erau folosite dreptcămări pentru contribuții, pentru primele roade și pentru zeciuieli, ca să adune în ele, de pe ogoarele cetăților, părțile stabilite de Lege pentru preoți și pentru leviți. Căci cei din Iuda se bucurau că preoții și leviții erau la locul lor,

45 împlinind slujba lui Dumnezeu și slujba curățirii. Tot așa făceau și cântăreții, și portarii, potrivit cu cele poruncite de David și de Solomon, fiul său.

46 Căci odinioară, în zilele lui David și ale lui Asaf, erau căpetenii care supravegheau cântăreții și cântările de laudă și de mulțumire pentruDomnul.

47 Tot Israelul, din zilele lui Zerub-Babel și ale lui Neemia, a dat zilnic părțile cuvenite cântăreților și portarilor. Ei au pus deoparteși ceea ce era pentru leviți, iar leviții au pus deoparte ceea ce era pentru urmașii lui Aaron.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/12-da357941d13a1ce90d23df8284ee6281.mp3?version_id=126—

Categories
Neemia

Neemia 13

Ultimele reforme ale lui Neemia

1 În ziua aceea, s‑a citit în auzul poporului din Cartea lui Moise și s‑a găsit scris în ea că amonitului și moabitului le este interzisă pe veci intrarea în adunarea lui Dumnezeu,

2 deoarece nu i‑au întâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine și cu apă, ci l‑au tocmit pe Balaam împotriva lor, ca să‑i blesteme. Cu toate acestea, Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare.

3 Când au auzit ce spune Legea, i‑au separat de Israel pe toți cei de origine mixtă.

Reforma morală aprofundată

4 Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care fusese pus responsabil cu cămările Casei Dumnezeului nostru și rudă cu Tobia,

5 îi pregătise acestuia o încăpere mare, chiar acolo unde se obișnuia mai demult să se pună darurile de mâncare, tămâia, obiectele, zeciuiala din grâne, din must și din ulei, care era rânduită leviților, cântăreților și portarilor, precum și contribuția pentru preoți.

6 Eu nu eram la Ierusalim când se întâmplau toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci și doilea an al lui Artaxerxes, împăratul Babilonului. După o vreme i‑am cerut împăratului învoire

7 și am venit la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care‑l făcuse Eliașib, pregătindu‑i lui Tobia o încăpere în curțile Casei lui Dumnezeu.

8 M‑am supărat foarte tare și am aruncat afară din încăpere toate lucrurile lui Tobia.

9 Am dat porunci să se curățească încăperile și am pus iarăși acolo obiectele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare și tămâia.

10 Am mai aflat că leviților nu li se dăduseră părțile cuvenite, astfel încât leviții și cântăreții care făceau lucrarea se întorseseră fiecare în grabă la moșia lui.

11 I‑am mustrat pe dregători, zicându‑le: „De ce ați părăsit Casa lui Dumnezeu?“ Apoi i‑am adunatpe leviți și pe cântărețiși i‑am pus din nou la locurile lor.

12 Atunci toți cei din Iuda au adus în magazii zeciuiala din grâne, din must și din ulei.

13 I‑am numit responsabili peste magazii pe preotul Șelemia, pe scribul Țadok, pe Pedaia,unuldintre leviți, iar pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, l‑am pus ca ajutor al lor, căci aceștia erau considerați demni de încredere. Ei erau responsabili să împartă fraților lorbunurile.

14 „Adu‑Ți aminte de mine pentru aceasta, Dumnezeul meu, și nu‑mi uita faptele pe care le‑am făcut pentru Casa lui Dumnezeu și pentru rânduielile deacolo!“

15 Tot în zilele acelea am văzut pe unii din Iuda călcând în teasc în ziua de Sabat și pe alții aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri de vin, struguri, smochine și tot felul de poveri, pentru a le aduce la Ierusalim în ziua de Sabat și i‑am mustrat chiar în ziua în care își vindeau mâncarea.

16 Mai erau și niște tyrieni care locuiau acolo și care aduseseră pește și tot felul de mărfuri. Ei le vindeau în Ierusalim fiilor lui Iuda în ziua de Sabat.

17 I‑am mustrat pe nobilii lui Iuda, zicându‑le: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, profanând ziua de Sabat?

18 Oare nu așa au făcut și părinții voștri, astfel încât Dumnezeul nostru a adus asupra noastră și asupra cetății acesteia tot necazul acesta? Profanând Sabatul nu faceți decât să aduceți mânie împotriva lui Israel!“

19 Când s‑a lăsat întunericul peste porțile Ierusalimului, înainte de Sabat, am poruncit să fie închise porțile. Le‑am spus să nu le deschidă până după Sabat. Am pus la porți pe unii dintre slujitorii mei, ca să nu se mai aducă poveri în ziua de Sabat.

20 Negustorii și vânzătorii de tot felul de mărfuri au înnoptat însă în afara Ierusalimului o dată sau de două ori.

21 I‑am mustrat, zicându‑le: „De ce ați înnoptat înaintea zidului? Dacă mai faceți așa, voi pune mâna pe voi!“ Și de atunci n‑au mai venit în ziua de Sabat.

22 Le‑am zis leviților care se curățiseră să vină să păzească porțile, ca să sfințeascăziua de Sabat.

„Adu‑Ți aminte de mine și pentru aceasta, Dumnezeul meu, și îndură‑Te de mine, după marea Ta îndurare!“

Condamnarea căsătoriilor mixte

23 Tot în zilele acelea i‑am văzut pe iudeii care se căsătoriseră cu femei așdodite, amonite și moabite.

24 Jumătate din fiii lor vorbeau limba așdodită și nu știau să vorbească iudaica, ci doar limba unui popor sau a altuia.

25 I‑am mustrat, i‑am blestemat, i‑am lovit pe unii dintre bărbați și le‑am smuls părul. I‑am pus să jure pe Dumnezeu,zicând: „Să nu vă măritați fiicele cu fiii lor și să nu luați de soții pe fiicele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă!

26 Oare nu în felul acesta a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era niciun alt rege ca el între toate neamurile și era iubit de Dumnezeul lui. Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israelul. Totuși, femeile străine l‑au făcut și pe el să păcătuiască.

27 Și acum trebuie să mai auzim și despre voi că săvârșiți acest mare rău și că păcătuiți împotriva Dumnezeului nostru, căsătorindu‑vă cu femei străine?“

28 Unul dintre fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliașib, era ginerele horonitului Sanbalat. Prin urmare, l‑am izgonit de la mine.

29 „Adu‑Ți aminte de ei, Dumnezeul meu, pentru faptul că au întinat preoția și legământul preoților și al leviților!“

30 I‑am curățit pe preoți și pe leviți de orice străin și i‑am așezat la îndatoririle lor, pe fiecare în slujba lui.

31 Am mai făcut rânduialăatât cu privire la lemnele aduse ca ofrandă, la vremuri hotărâte, cât și cu privire la primele roade.

„Adu‑Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NEH/13-3bf1de83ac47c5394240c334a88f354d.mp3?version_id=126—

Categories
Estera

Estera 1

Împrejurările destituirii împărătesei Vaști

1 Iată ce s‑a întâmplat în zilele lui Ahașveroș, – acel Ahașveroș care domnea din India până în Cuș, peste o sută douăzeci și șapte de provincii–,

2 în perioada în care împăratul Ahașveroș stătea pe tronul său împărătesc din citadela Susei.

3 În al treilea an al domniei sale, Ahașveroș a dat un ospăț în cinstea tuturor demnitarilor și a slujitorilor săi. Armata Persiei și ai Mediei, nobilii și conducătorii provinciilor se aflau înaintea lui.

4 El le‑a arătat bogăția glorioasă a împărăției sale și splendoarea prețioasă a măreției sale în multe zile, timp de o sută optzeci de zile.

5 Când zilele acestea s‑au încheiat, împăratul a pregătit întregului popor care se afla în citadela Susei, celor mari și celor mici deopotrivă, un ospăț de șapte zile, în curtea grădinii palatului împărătesc.

6 Țesături de bumbac, de culoare albă și violet, erau prinse cu funii din in subțire și din purpură de niște verigi de argint și pe stâlpi de marmură. Paturi de aur și de argint stăteau pe un paviment de porfir, de marmură, de sidef și de piatră neagră.

7 Băuturile se serveau din vase de aur, fiecare vas fiind diferit de celălalt. Vinul împărătesc se găsea din belșug, mulțumită dărniciei împăratului.

8 Băutura era oferită în urma unui decretimperial, fără opreliști, căci împăratul ordonase tuturor mai marilor de la palat să facă pe plac fiecărui oaspete.

9 Împărăteasa Vaști a dat și ea un ospăț femeilor, în palatul imperial al împăratului Ahașveroș.

10 În ziua a șaptea, în timp ce inima îi era veselă de vin, împăratul le‑a poruncit lui Mehuman, lui Bizta, lui Harbona, lui Bigta, lui Abagta, lui Zetar și lui Carcas, cei șapte eunuci care slujeau înaintea împăratului Ahașveroș,

11 s‑o aducă înaintea împăratului pe împărăteasa Vaști, purtând coroana împărătească, pentru ca popoarele și demnitarii să‑i vadă frumusețea, căci ea era plăcută la înfățișare.

12 Dar împărăteasa Vaști a refuzat să vinăși n‑a ascultatde poruncatrimisă deîmpărat prin eunuci. Împăratul s‑a supărat foarte tare și s‑a aprins de mânie.

13 Atunci împăratul a vorbit cu înțelepții săi, cunoscători ai obiceiurilor vremii, căci așa se obișnuia, și anume ca împăratulsă se sfătuiascăcu toți cei ce cunoșteau legea și dreptatea.

14 În apropierea lui se aflau Karșena, Șetar, Admata, Tarșiș, Meres, Marsena și Memucan, cei șapte demnitari ai Persiei și ai Mediei, care vedeau fața împăratului și care aveau locul întâi în împărăție.

15 El a zis:

– Cum trebuie pedepsită, după lege, împărăteasa Vaști, pentru că nu a împlinit porunca împăratului Ahașveroștrimisăprin eunuci?

16 Memucan a răspuns în prezența împăratului și a demnitarilorastfel:

– Nu numai față de împărat s‑a purtat rău împărăteasa Vaști, ci și față de toți demnitarii și de toate popoarele din toate provinciile împăratului Ahașveroș,

17 pentru că fapta împărătesei se va răspândi la toate soțiile acestora, astfel că ele își vor disprețui soții în ochii lor când vor zice: „Împăratul Ahașveroș i‑a zis împărătesei Vaști să se înfățișeze înaintea lui, dar ea nu a venit!“

18 Când vor fi auzit despre fapta împărătesei, soțiile nobililor Persiei și ai Mediei vor vorbi și ele la fel tuturor demnitarilor împăratului, iar lucrul acesta va da naștere la mult dispreț și mânie.

19 Dacă împăratul găsește că este bine, să dea un decret imperial, care să fie înscris în legislația medo-persană pentru a nu fi încălcat, decret în care să se spună că Vaști nu va mai putea intraniciodatăîn prezența împăratului Ahașveroș, și că demnitatea ei de împărăteasă va fi dată, de către împărat, alteia, mai vrednică decât ea.

20 Decretul împăratului va fi auzit în tot imperiul său, cât este el de mare, și astfel toate soțiile le vor da cinste soților lor, de la cel mai mare până la cel mai mic.

21 Sfatul a fost plăcut înaintea împăratului și a demnitarilor, și împăratul a făcut după sfatul lui Memucan.

22 El a trimis scrisori în toate provinciile împăratului, fiecărei provincii după scrierea ei și fiecărui popor după limba lui, pentru ca fiecare bărbat să fie stăpân în casa lui și să vorbească limba propriului său popor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EST/1-76796e3591248e337479834a46eebe25.mp3?version_id=126—

Categories
Estera

Estera 2

Împrejurările alegerii unei evreice ca noua împărăteasă

1 După aceste evenimente, când mânia împăratului Ahașveroș s‑a potolit, el și‑a amintit de Vaști, de ceea ce făcuse ea și de ceea ce se decretase împotriva ei.

2 Atunci slujitorii apropiați ai împăratului au zis: „Să se caute pentru împărat niște fecioare tinere, plăcute la înfățișare.

3 Împăratul să pună responsabili în fiecare din provinciile împărăției ca să adune toate fecioarele tinere, plăcute la înfățișare, în citadela Susei, în casa femeilor, sub supravegherea lui Hegai, eunucul împăratului care supraveghează femeile și le asigură lucrurile pentru înfrumusețare.

4 Tânăra care va plăcea împăratului, să împărățească în locul lui Vaști!“ Sfatulacestai‑a plăcut împăratului și el a făcut întocmai.

5 În citadela Susei trăia un evreu pe nume Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Șimei, fiul lui Chiș, un bărbat beniamit

6 care fusese luat în captivitate din Ierusalim alături de exilații duși în captivitate împreună cu Ieconia, regele lui Iuda, de către Nebucadnețar, împăratul Babilonului.

7 El îngrijea de Hadasa, adică Estera, fiica unchiului său, căci ea nu avea nici tată, nici mamă. Tânăra era frumoasă la chip și plăcută la înfățișare. După moartea tatălui și a mamei acesteia, Mardoheu o înfiase.

8 Când s‑a auzit de porunca împăratului și de decretul său, au fost strânse un mare număr de fete în citadela Susei, sub supravegherea lui Hegai. Estera a fost luată și ea la palatul împăratului și încredințată lui Hegai, cel care veghea asupra femeilor.

9 Tânăra i‑a plăcut luiHegaiși a găsit bunăvoință înaintea lui, astfel că acesta s‑a grăbit să‑i dea lucrurile pentru înfrumusețare și partea eide hrană. Apoi i‑a dat șapte slujnice, alese din palatul împăratului, și a dus‑o împreună cu slujnicele în cea mai bunăîncăperea casei femeilor.

10 Estera nu și‑a dezvăluit nici poporul și nici originea, căci Mardoheu îi poruncise să nu le dezvăluie.

11 În fiecare zi, Mardoheu se plimba prin fața curții casei femeilor, ca să afle cum îi mergea Esterei și ce se întâmplase cu ea.

12 Fiecărei tinere îi venea rândul să intre la împăratul Ahașveroș, după ce timp de douăsprezece luni împlinea legea cu privire la femei, căci atât durau zilele de înfrumusețare: timp de șase luni – ungeri cu ulei de smirnă, și timp de încă șase luni – ungeri cu balsam și alte lucruri femeiești pentru înfrumusețare.

13 Când o tânără intra la împărat, i se dădea voie să aducă cu ea în palatul împăratului ce dorea din casa femeilor.

14 Seara intra la împărat, iar dimineața se întorcea în a doua casă a femeilor, cea de care răspundea Șaașgaz, eunucul împăratului, supraveghetorul țiitoarelor, și nu se mai întorcea la împărat, decât dacă împăratul o plăcuse și era chemată pe nume.

15 Când a venit rândul Esterei, fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, – cel care o înfiase –, deci când i‑a venit rândul să intre la împărat, ea nu a căutat să ia nimic altceva, în afară de ceea ce o sfătuise Hegai, eunucul împăratului, supraveghetorul femeilor. Ea a căpătat bunăvoință înainteatuturor celor ce au văzut‑o.

16 Estera a fost luată la împăratul Ahașveroș, în palat, în luna a zecea, care este luna Tebet, în al șaptelea an al domniei lui.

17 Împăratul a iubit‑o pe Estera mai mult decât pe oricare dintre femeile care i‑au fost aduse înainte, și ea a căpătat bunăvoință și dragoste înaintea lui mai mult decât toate fecioarele. El i‑a pus coroana împărătească pe cap și a făcut‑o împărăteasă în locul lui Vaști.

18 Împăratul a dat apoi un ospăț mare tuturor demnitarilor și slujitorilor săi, un ospățîn cinsteaEsterei. A stabilit o perioadă de odihnă pentru provincii și a oferit daruri cu mână largă, demnă de un împărat.

Complotul descoperit de Mardoheu

19 Când fecioarele au fost strânse laolaltă pentru a doua oară, Mardoheu stătea la poarta împăratului.

20 După porunca lui Mardoheu, Estera nu‑și dezvăluise nici originea, nici poporul. Estera a făcut întocmai cum îi spusese Mardoheu, ca atunci când o educa el.

21 În zilele acelea, în timp ce Mardoheu stătea la poarta împăratului, Bigtanași Tereș, doi dintre eunucii împăratului, păzitori ai porții, s‑au răzvrătit și au încercat să ridice mâna împotriva împăratului Ahașveroș.

22 Mardoheu a aflat de această uneltire și a înștiințat‑o pe împărăteasa Estera. Estera i‑a spus împăratuluidespre uneltire, în numele lui Mardoheu.

23 S‑a cercetat cu privire la uneltire și s‑a descoperitcă totul era adevărat. Cei doi au fost spânzurați, iar întâmplarea s‑a înscris în „Cartea cronicilor“, în prezența împăratului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EST/2-f5229b42e2996556486de94d841448a0.mp3?version_id=126—

Categories
Estera

Estera 3

Conspirația antievreiască

1 După aceste evenimente, împăratul Ahașveroș l‑a avansatîn funcțiepe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. El l‑a înălțat și a pus scaunul acestuia mai presus decât cel al tuturor demnitarilor care erau lângă el.

2 Toți slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, căci așa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea și nu se plecacu fața la pământ.

3 Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, i‑au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“

4 Fiindcă ei îi spuneau zi de zi lucrul acesta, iar el nu asculta, l‑au înștiințat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinealui Mardoheu va fi îngăduită, căci acesta le spusese că este iudeu.

5 Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se pleca înaintea lui, s‑a umplut de mânie.

6 A considerat prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu și, pentru că‑l înștiințaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăția lui Ahașveroș.

7 În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahașveroș, au aruncat „Purul“, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până laluna a douăsprezecea, adică luna Adar.

8 Atunci Haman i‑a zis împăratului Ahașveroș:

– Există un anumit popor care a fost împrăștiat și împărțit printre popoare, în toate provinciile împărăției tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor și nu împlinește legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să le dea pace!

9 Dacă împăratul încuviințează, să se scrie atunciun decretprin care ei să fie nimiciți, iar eu voi cântări zece mii de talanțide argint în mâinile celor ce fac lucrarea, ca să fie puși în vistieria împăratului.

10 Împăratul și‑a scos inelul de pe deget și i l‑a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul iudeilor.

11 Împăratul i‑a zis lui Haman:

– Poți să‑ți păstrezi argintul! Iar în privința poporului, fă‑i așa cum crezi că este bine!

12 Scribii împăratului au fost chemați în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le‑a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor puși peste fiecare provincie și conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui. S‑a scris în numele împăratului Ahașveroș și s‑a pus apoi pecetea cu inelul împăratului.

13 Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului și aveau în vedere atât nimicirea, uciderea și stârpirea tuturor iudeilor, tineri și bătrâni, copii și femei, într‑o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar, cât și prădarea bunurilor lor.

14 Câte o copie a documentului a fost dată ca decret în fiecare provincie, anunțând fiecare popor să fie pregătit în vederea acestei zile.

15 Curierii au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat și în citadela Susei. În timp ce împăratul și Haman s‑au așezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriți.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EST/3-f6bba20d8e7e491be440071dae37168e.mp3?version_id=126—

Categories
Estera

Estera 4

Jalea și răspunsul evreilor

1 Când Mardoheu a aflat tot ce s‑a întâmplat, și‑a sfâșiat hainele, s‑a îmbrăcat în sac și cenușă, a ieșit în mijlocul cetății și s‑a jelit cu strigăte mari și amare.

2 El s‑a dus până în fața porții împăratului, deși nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului în haine de sac.

3 În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era bocet mare printre iudei. Era post, plânset și jale și mulți se culcau în sac și cenușă.

4 Când servitoarele și eunucii Esterei au venit la ea și au înștiințat‑o, împărăteasa s‑a tulburat foarte tare. Ea i‑a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace și să‑și dea astfel jos sacul de pe el, dar acesta nu a acceptat.

5 Estera l‑a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii împăratului care se aflau în slujba ei, și i‑a poruncit să afle de la Mardoheu ce înseamnă aceasta și care este motivul.

6 Hatac a ieșit la Mardoheu în piața cetății, care se afla în fața porții împăratului.

7 Mardoheu i‑a vorbit despre tot ce i s‑a întâmplat și i‑a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman s‑o plătească vistieriei împăratului, în schimbul stârpirii iudeilor.

8 I‑a mai dat și o copie a decretului scris, așa cum fusese vestit în Susa în vederea nimicirii iudeilor, ca să i‑l arate Esterei, s‑o înștiințeze și să‑i poruncească să meargă la împărat, să caute bunăvoința lui și să stăruiască pe lângă el pentru poporul ei.

9 Hatac a venit și i‑a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu.

10 Estera i‑a zis lui Hatac să‑i poruncească lui Mardoheu astfel:

11 „Toți slujitorii împăratului șifiecarepopor din provinciile împăratului știu că orice bărbat sau orice femeie care intră la împărat, în curtea interioară, fără să fie chemat, este dat morții prin lege. Doar dacă împăratul îi întinde sceptrul de aur, este lăsat în viață. Nici eu n‑am mai fost chemată să merg la împărat de treizeci de zile!“

12 Când l‑au înștiințat pe Mardoheu despre mesajul Esterei,

13 Mardoheu i‑a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu‑ți închipui că, fiind în palat, doar tu vei scăpa dintre toți iudeii!

14 Căci dacă vei păstra tăcerea în perioada aceasta, ajutorul și izbăvirea vor veni din alt loc pentru iudei, iar tu și familia tatălui tău veți pieri. Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?“

15 Estera i‑a răspuns lui Mardoheu:

16 „Du‑te, strânge‑i pe toți iudeii care se găsesc în Susa și postiți pentru mine! Nu mâncați și nu beți nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Și eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deși este împotriva legii, și, dacă va fi să pier, voi pieri!“

17 Mardoheu a plecat și a făcut așa cum îi poruncise Estera.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/EST/4-4ee3f5f0a97fd1612f8d43e610e518db.mp3?version_id=126—