Month: February 2020

1 A făcut un altar de bronz, lung de douăzeci de coți, lat de douăzeci de coți și înalt de zece coți.

2 Apoi a făcut „marea“ turnată. Aceasta era rotundă, avea zece coți de la o margine la cealaltă, era înaltă de cinci coți, iar de jur împrejur se putea măsura cu un fir de treizeci de coți.

3 Sub ea, de jur împrejur, se aflau ornamente în formă de boi, câte zece la fiecare cot, de jur împrejurul „mării“. Ornamentele erau așezate în două șiruri, fiind turnate dintr‑o singură piesăcu „marea“.

4 „Marea“era așezată pe doisprezece boi, trei orientați spre nord, trei orientați spre apus, trei orientați spre sud și trei orientați spre răsărit. „Marea“ era așezată deasupra lor, astfel încât toată partea din spate a trupurilor lor era înspre interior.

5 Grosimea ei era de un lat de palmă, iar marginea ei era prelucrată ca marginea unui potir, precum cupa unei flori de crin. Ea putea cuprinde trei mii de bați.

6 El a mai construit zece bazine și a pus cinci dintre ele în partea de sud și cinci dintre ele în partea de nord, ca să se spele în eleuneltelefolosite la arderile‑de‑tot, cele care trebuiau curățite. „Marea“ însă era pentru preoți, ca să se spele în ea.

7 A mai făcut și zece sfeșnice de aur, potrivit îndrumărilorcare i‑au fost datecu privire la ele și le‑a pus în Templu, cinci la dreapta și cinci la stânga.

8 A făcut zece mese și le‑a așezat în Templu, cinci la dreapta și cinci la stânga. De asemenea, a făcut și o sută de cupe de aur.

9 A făcut apoi curtea preoților și curtea cea mare cu porțile ei și a poleit porțile cu bronz.

10 A pus „marea“ în partea dreaptăa Templului, în colțul de sud‑est.

11 Hurama mai făcut și ligheanele, lopețile și cupele.

Și astfel Huram a terminat lucrarea pe care a făcut‑o pentru regele Solomon, la Casa lui Dumnezeu:

12 cei doi stâlpi,

cele două cupe ale capitelurilor care se aflau pe vârfurile stâlpilor,

cele două seturi de rețele, care împodobeau cele două cupe ale capitelurilor de pe vârfurile stâlpilor,

13 cele patru sute de rodii pentru cele două seturi de rețele, cele două șiruri de rodii pentru fiecare rețea în parte, rețele care acopereau cele două cupe ale capitelurilor de pe vârfurile stâlpilor.

14 Tot el făcuse și piedestalele, precum și bazinele de pe piedestale,

15 „marea“ cu cei doisprezece boi de sub ea,

16 oalele, lopețile și furculițele.

Toate aceste obiecte pe care Huram‑Abi i le‑a făcut regelui Solomon pentru CasaDomnuluierau din bronz lustruit.

17 Regele le‑a turnat într‑un pământ argilos din Câmpia Iordanului, undeva între Sucot și Țortan.

18 Solomon făcuse toate obiectele acestea într‑un număr atât de mare, încât greutatea bronzului nu s‑a putut cântări.

19 De asemenea, Solomon a făcut toate obiectele care erau în Casa lui Dumnezeu:

altarul de aur,

mesele pentru pâinea prezentării,

20 sfeșnicele din aur curat cu candelele lor, care trebuiau aprinse după rânduială în fața sanctuarului interior,

21 mugurii, candelele și cleștii din aur (acesta era aur curat),

22 mucarnițele, cupele, ceștile și fărașele pentru cărbuni, din aur curat, precum șibalamalelede aur pentru ușile din interiorul Casei (de laintrarea înLocul Preasfânt) și pentru ușile de la odaia principală a Templului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/4-2f6df29d81bf32fbfcc71a52e9f54548.mp3?version_id=126—

1 După ce a fost terminată toată lucrarea pe care a făcut‑o Solomon pentru CasaDomnului, Solomon a adus lucrurile pe care tatăl său, David, le închinaseDomnului– argintul, aurul și toate celelalte obiecte – și le‑a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu.

Chivotul este așezat în Casa Domnului

2 Atunci Solomon i‑a strâns laolaltă în Ierusalim pe bătrânii lui Israel, pe toate căpeteniile semințiilor și pe conducătorii de familie ai fiilor lui Israel, ca să mute Chivotul LegământuluiDomnuluidin Cetatea lui David, adică din Sion.

3 Toți bărbații lui Israel s‑au adunat la rege cu prilejul sărbătoriidin luna a șaptea.

4 Când au venit toți bătrânii lui Israel, leviții au ridicat Chivotul.

5 Ei au dus Chivotul, Cortul Întâlnirii și toate obiectele sfinte care erau în Cort. Preoțiișileviții le‑au dus.

6 Regele Solomon și toată comunitatea lui Israel, care se adunase înaintea lui, erauîmpreunăînaintea Chivotului, jertfind oi și vite, care n‑au putut fi nici numărate și nici calculate, din cauza mulțimii lor.

7 Preoții au adus Chivotul LegământuluiDomnuluila locul lui, în sanctuarul interior al Casei, adică în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor.

8 Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde se afla Chivotul, astfel că heruvimii acopereau atât Chivotul, cât și drugii acestuia.

9 Drugii erau alungiți, astfel încât capetele drugilor de la Chivot să se vadă din fața sanctuarului interior, dar să nu se vadă de afară; ei au rămas acolo până în ziua aceasta.

10 În Chivot nu semaiaflau decât cele două table puse de Moise la Horeb, atunci cândDomnula încheiat legământ cu fiii lui Israel, după ce aceștia au ieșit din Egipt.

11 Apoi preoții au ieșit din Locul Sfânt (căci toți preoții prezenți se sfințiseră, fără să se mai țină seama derândulcetei fiecăruia).

12 Toți leviții cântăreți – și anume Asaf, Heman și Iedutun, împreună cu fiii și frații lor – îmbrăcați în in subțire, stăteau la răsărit de altar cu chimvale, harfeși lireîn mâini, împreună cu cei o sută douăzeci de preoți care sunau din trâmbițe.

13 Cei ce sunau din trâmbițe s‑au unit cu cei ce cântau, ca să‑L laude și să‑I mulțumeascăDomnului. Ei și‑au înălțat glasurileacompaniațide trâmbițe, de chimvale și de celelalte instrumente de cântat, și au lăudat peDomnul,zicând:

„Căci este bun,

căci în veacțineîndurarea Lui!“

Atunci un nor a umplut Casa, CasaDomnului.

14 Preoții n‑au putut să mai stea să slujească din cauza norului, căci slavaDomnuluiumpluse Casa lui Dumnezeu.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/5-b75e1a84d077200b08f0f595917bc025.mp3?version_id=126—

1 Atunci Solomon a zis: „Domnula spus că va locui în negură.

2 Eu am zidit pentru Tine o Casă măreață, un loc al șederii Tale pe vecie.“

3 Apoi regele s‑a întors cu fața spre întreaga adunare a lui Israel și a binecuvântat‑o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare.

4 El a zis:

„Binecuvântat să fieDomnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i‑a promis tatălui meu, David, zicând:

5 «Din ziua în care l‑am scos pe poporul Meu din țara Egiptului, nu am ales nicio cetate din toate semințiile lui Israel ca să‑Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu și nici nu am ales pe cineva care să fie conducătorul poporului Meu, Israel,

6 ci am ales Ierusalimul, pentru ca Numele Meu să fie acolo și l‑am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.»

7 Tatăl meu, David, avea pe inimă să zidească o Casă pentru NumeleDomnului, Dumnezeul lui Israel.

8 DarDomnuli‑a zis tatălui meu, David: «Tu te‑ai gândit să zidești o Casă Numelui Meu și este bine că te‑ai gândit în felul acesta!

9 Totuși, nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău. Cel ieșit din coapsele tale, el va zidi o Casă Numelui Meu.»

10 Domnula împlinit ceea ce a promis. Eu m‑am ridicat în locul tatălui meu, David, m‑am așezat pe tronul lui Israel, așa cum a promisDomnul, și am zidit Casa pentru NumeleDomnului, Dumnezeul lui Israel.

11 Am pus acolo Chivotul în care se află Legământulpe care l‑a încheiatDomnulcu fiii lui Israel.“

Rugăciunea lui Solomon

12 După aceea,Solomons‑a așezat înaintea altaruluiDomnului, în prezența întregii adunări a lui Israel, și și‑a întins mâinilespre ceruri.

13 Solomon făcuse o estradă din bronz și o așezase în mijlocul curții. Aceasta avea o lungime de cinci coți, o lățime de cinci coți și o înălțime de trei coți. Pe ea stătea Solomon, atunci când s‑a plecat pe genunchi în prezența întregii adunări a lui Israel și și‑a întins mâinile spre ceruri.

14 El a zis:

„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este niciun dumnezeu asemenea Ție, nici în ceruri, nici pe pământ. Tu păstrezi legământul și îndurareafață de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor.

15 Tu Ți‑ai ținut promisiunea față de robul Tău, tatăl meu, David. Ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cumse vedeîn ziua aceasta.

16 Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlinește ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea, pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor și vor umbla în Legea Mea, tot așa cum ai umblat și tu înaintea Mea.»

17 Acum,Doamne, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească promisiunea pe care ai făcut‑o robului Tău, David!

18 Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ cu omul? Iată că nici chiar cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puțin Casa aceasta pe care am zidit‑o eu!

19 Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți‑o face robul Tău!

20 Fie ca ochii Tăi să vegheze zi și noapte asupra acestei Case, asupra locului unde ai spus că‑Ți vei pune Numele. Ascultă rugăciunea pe care Ți‑o face robul Tău cu privire la acest loc!

21 Ascultă cererile robului Tău și ale poporului Tău Israel, când se vor ruga înspre acest loc! Ascultă din locul Locuinței Tale, din ceruri, ascultă și iartă!

22 Când va păcătui cineva împotriva semenului său și va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta,

23 ascultă din ceruri, lucrează și judecă‑i pe robii Tăi, condamnându‑l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului său faptele lui, și îndreptățindu‑l pe cel drept, răsplătindu‑i potrivit cu dreptatea lui.

24 Când poporul Tău Israel, fiind învins de dușman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarcela Tine, va aduce mulțumire Numelui Tău, se va ruga și va căuta bunăvoință înaintea Ta, în Casa aceasta,

25 ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și adu‑i înapoi în țara pe care le‑ai dat‑o lor și părinților lor!

26 Când cerul va fi închis și nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor aduce mulțumire Numelui Tău și se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i‑ai pedepsit,

27 ascultă din ceruri și iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel. Învață‑i calea cea bună pe care trebuie să meargă și trimite ploaie peste țara Ta, pe care i‑ai dat‑o ca moștenire poporului Tău!

28 Când vor fi în țară foamete sau molimă, când vor fi filoxeră sau mălură, când vor fi lăcuste sau omizi, când dușmanii lui îi va asedia cetățile în țară, orice urgie sau boală ar veni,

29 dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri, recunoscându‑și fiecare întinarea și durerea lui și va întinde mâinile spre Casa aceasta,

30 ascultă din ceruri, locul șederii Tale, iartă și răsplătește‑i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima oamenilor.

31 Astfel, ei se vor teme de Tine și vor umbla pe căile Tale în toate zilele cât vor trăi în țara pe care le‑ai dat‑o părinților noștri.

32 De asemenea, când străinul care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr‑o țară îndepărtată datorită Numelui Tău cel mare, a mâinii Tale cea tare și a brațului Tău cel întins, deci când va veni și se va ruga înspre această Casă,

33 ascultă din ceruri, locul șederii Tale, și dă‑i acelui străin tot ceea ce‑Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să‑Ți cunoască Numele, să se teamă de Tine, așa cum se teme poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit‑o eu.

34 Când poporul Tău va ieși la război împotriva dușmanilor săi, acolo unde îl vei trimite, și Ți se va ruga înspre cetatea aceasta, pe care ai ales‑o Tu și înspre Casa pe care am zidit‑o pentru Numele Tău,

35 ascultă din ceruri rugăciunea lor și cererea lor și fă‑le dreptate.

36 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și, mâniindu‑Te pe ei, îi vei dape mânadușmanilor lor, care îi vor lua captivi într‑o țară îndepărtată sau apropiată,

37 dacă acolo, în țara în care au fost luați captivi, își vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine și vor căuta bunăvoința Ta în țara captivității lor, zicând: «Am păcătuit, am greșit și am săvârșit răul!»,

38 dacă de acolo, din țara unde au fost luați captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, dacă se vor rugacu fața îndreptatăspre țara lor, pe care le‑ai dat‑o părinților lor, spre cetatea pe care Tu ai ales‑o și spre Casa pe care am zidit‑o eu pentru Numele Tău,

39 atunci, ascultă din ceruri, din locul șederii Tale, rugăciunea lor și cererile lor și fă‑le dreptate. Iartă poporul Tău, care a păcătuit împotriva Ta!

40 Acum, Dumnezeul meu, Te rog, lasă ca ochii Tăi să fie deschiși și urechile Tale să ia aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!

41 Acum, ridică‑Te,DoamneDumnezeule,

vinola locul Tău de odihnă,

Tu și Chivotul tăriei Tale!

Preoții Tăi,DoamneDumnezeule,

să se îmbrace cu mântuirea,

iar credincioșii Tăi să se bucure de bunătateaTa.

42 Doamne, Dumnezeule, nu‑Ți întoarce fața de la unsul Tău!

Adu‑Ți aminte de promisiunilefăcuterobului Tău David!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/6-ebbbbd2f73a7ff30462b2c66ec4aae6a.mp3?version_id=126—

Dedicarea Casei Domnului

1 Când și‑a încheiat Solomon rugăciunea, a coborât foc din ceruri și a mistuit arderea‑de‑tot și jertfele, iar slavaDomnuluia umplut Casa.

2 Preoții nu puteau să intre în CasaDomnului, pentru că slavaDomnuluiumpluse CasaDomnului.

3 Când toți fiii lui Israel au văzut focul coborându‑se și slavaDomnuluideasupra Casei, s‑au aplecat cu fața la pământ, pe paviment, s‑au închinat și au mulțumitDomnului, zicând:

„Căci este bun,

căci în veacțineîndurarea Lui!“

4 Apoi, regele și tot poporul au adus jertfe înainteaDomnului.

5 Regele Solomon a adus ca jertfă douăzeci și două de mii de vite și o sută douăzeci de mii de oi. Astfel, regele și tot poporul au dedicat Casa lui Dumnezeu.

6 Preoții stăteau la locurile lor, și tot astfel și leviții, cu instrumentele de cântatDomnului, pe care regele David le făcuse pentru a‑I mulțumi Domnului și cu care David aducea laudăzicând: „Căci în veacțineîndurarea Lui!“ Preoții stăteau înaintealevițilorși tot Israelul stătea în picioare.

7 Solomon a sfințitși mijlocul curții, locul din fața CaseiDomnului, întrucât acolo a adus arderile‑de‑tot și grăsimea jertfelor de pace, deoarece altarul de bronz pe care îl făcuse Solomon nu putea cuprindetoatearderile‑de‑tot, darurile de mâncare și grăsimea.

8 Solomon a ținut atunci sărbătoarea timp de șapte zile împreună cu tot Israelul, o adunare foarte mare,cu oameni venițide la Lebo-Hamatpână dinspre Râul Egiptului.

9 În ziua a opta, au ținut iarăși o adunare, căci consacrarea altarului au făcut‑o timp de șapte zile, iar sărbătoareaau ținut‑o tottimp de șapte zile.

10 În ziua a douăzeci și treia a lunii a șaptea,Solomona trimis poporul la corturile lor, bucuroși și cu inimile mulțumite pentru binele făcut deDomnullui David, lui Solomon și poporului Său Israel.

11 Astfel Solomon a terminat CasaDomnuluiși palatul regelui. Solomon a reușit în tot ceea ce avusese pe inimă să facă în CasaDomnuluiși în palatul său.

Domnul i Se arată din nou lui Solomon

12 Domnuli S‑a arătat lui Solomon noaptea și i‑a zis:

„Ți‑am ascultat rugăciunea și Mi‑am ales locul acesta drept Casă pentru jertfe.

13 Când voi închide cerul și nu va mai fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să devoreze țara și când voi trimite molima în poporul Meu,

14 dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta fața Mea, dacă se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatele și îi voi vindeca țara.

15 Acum ochii Mei vor fi deschiși și urechile Mele vor lua aminte la rugăciunea făcută în locul acesta.

16 Acum am ales și am sfințit Casa aceasta pentru ca Numele Meu să fie acolo pe vecie. Ochii și inima Îmi vor fi acolo în toate zilele.

17 Cât despre tine, dacă vei umbla înaintea Mea, așa cum a umblat tatăl tău, David, împlinind tot ce ți‑am poruncit și păzind hotărârile și judecățile Mele,

18 voi întări tronul domniei tale, așa cum i‑am jurat tatălui tău, David, zicând: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stăpânească în Israel.»

19 Dar dacă vă veți întoarcede la Mineși veți părăsi hotărârile și poruncile pe care vi le‑am dat, dacă vă veți depărta, dacă veți sluji altor dumnezei și vă veți închina înaintea lor,

20 atunci îi voi dezrădăcina din țara Mea pe care le‑am dat‑o și voi lepăda dinaintea Mea Casa aceasta, pe care am sfințit‑o pentru Numele Meu. O voi face astfel o pildă și o batjocură printre toate popoarele.

21 Și oricine va trece pe lângă Casa aceasta care esteacumimpunătoare, se va îngrozi și va întreba: «De ce a făcutDomnulastfel acestei țări și acestei Case?»

22 Atunci ei vor răspunde: «Pentru că L‑au părăsit peDomnul, Dumnezeul părinților lor, Care i‑a scos din țara Egiptului, și pentru că s‑au alipit de alți dumnezei, s‑au închinat înaintea lor și le‑au slujit, de aceea a adus peste ei toată această nenorocire.»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/7-7fad709601063630bcfade0bc9f3a81d.mp3?version_id=126—

Alte realizări ale lui Solomon

1 La sfârșitul celor douăzeci de ani, timp în care Solomon zidise CasaDomnuluiși palatul său,

2 Solomon a rezidit cetățile pe care i le dăduse Huramși i‑a așezat acolo pe fiii lui Israel.

3 Solomon s‑a dus la Hamat-Țoba și a cuceritcetatea.

4 A rezidit Tadmorul în pustie și toate cetățile-hambare pe care le zidise în Hamat.

5 A rezidit Bet‑Horonul de Sus și Bet‑Horonul de Jos, cetăți fortificate cu ziduri, porți și zăvoare,

6 Baalatul, precum și toate cetățile-hambare, care erau ale lui Solomon, toate cetățile pentru care și cetățile pentru cavalerie și tot ceea ce a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban și în toată țara aflată sub stăpânirea sa.

7 Iar pe toți cei ce au mai rămas dintre hitiți, amoriți, periziți, hiviți și iebusiți, – cei ce nu făceau parte din Israel, –

8 adică dintre urmașii acestora, care au rămas în țară și pe care fiii lui Israel nu i‑au nimicit, Solomon i‑a folosit la corvoadă și așa au rămas până în ziua aceasta.

9 Dar Solomon nu i‑a folosit pe fiii lui Israel ca robi la lucrarea sa, căci aceștia erau războinici, căpetenii și conducători de care și de cavalerie.

10 Conducătorii regelui Solomon, puși să supravegheze poporul, – cei ce conduceau poporul, – erau în număr de două sute cincizeci.

11 Solomon a dus‑o pe fiica lui Faraon din Cetatea lui David în palatul pe care îl zidise pentru ea, căci zisese: „Să nu locuiască soția mea în palatul lui David, regele lui Israel, pentru că locurile în care a intrat ChivotulDomnuluisunt sfinte!“

12 Solomon aducea arderi‑de‑totDomnuluipe altarulDomnului, pe care‑l zidise în fața porticului,

13 potrivit cu reglementările zilnice pentru jertfe, care fuseseră poruncite de Moise să fie aduse cu ocazia Sabatului, a lunii noi și a celor trei sărbători anuale: Sărbătoarea Azimelor, Sărbătoarea Săptămânilor și Sărbătoarea Corturilor.

14 Tot el a pus în slujbă, după hotărârea tatălui său David, cetele preoților, potrivit slujbei lor, pe leviți, potrivit îndatoririlor lor de a‑L lăuda peDomnulși de a sluji în prezența preoților după nevoile zilnice, și pe portari, potrivit cetelor lor, la fiecare poartă, după porunca lui David, omul lui Dumnezeu.

15 Nu s‑au abătut în niciun fel de la porunca regelui cu privire la preoți, la leviți și la vistierii.

16 Astfel a fost înfăptuită întreaga lucrare a lui Solomon, din ziua cânds‑a pustemelia CaseiDomnuluiși pânăîn ziuacând CasaDomnuluia fost terminată în întregime.

17 Atunci Solomon s‑a dus la Ețion-Gheber și Elat, pe țărmul mării, în țara Edomului.

18 Huram i‑a trimis, prin slujitorii săi, corăbii și slujitori care cunoșteau marea, iar aceștia s‑au dus la Ofir împreună cu slujitorii lui Solomon și au luat de acolo patru sute cincizeci de talanțide aur, pe care i‑au adus apoi regelui Solomon.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/8-8ab824e5a30b1792ca62e2e8cdabda0d.mp3?version_id=126—

Regina din Șeba îl vizitează pe Solomon

1 Când regina din Șeba a auzit despre faima lui Solomon, a venit la Ierusalim ca să‑l pună la încercare prin întrebări grele.Era însoțităde o caravană foarte numeroasă,având cu eacămile încărcate cu mirodenii, foarte mult aur și pietre prețioase. Ea a venit la Solomon și i‑a vorbit despre tot ce avea pe inimă.

2 Solomon i‑a răspuns la toate întrebările; nu a fost nimic prea greu pe care Solomon să nu fi știut să i‑l clarifice.

3 Când regina din Șeba a văzut înțelepciunea lui Solomon, palatul pe care‑l zidise,

4 mâncarea de la masa lui, locuința slujitorilor săi, slujirea servitorilor săi, veșmintele acestora, paharnicii lui, veșmintele acestora și arderile lui de tot, pe care le aducea la CasaDomnului, i s‑a tăiat răsuflarea.

5 Apoi i‑a zis regelui: „Așadar, este adevărat ce am auzit în țara mea despre faptele tale și despre înțelepciunea ta!

6 Dar nu am crezut aceste lucruri până când nu am venit și până nu le‑am văzut cu ochii mei. Iată însă că nu mi s‑a spus nici măcar pe jumătate despre măreția înțelepciunii tale! Tu ai mai mult decât se spune în zvonul pe care l‑am auzit.

7 Ferice de oamenii tăi, ferice de acești slujitori ai tăi care stau mereu înaintea ta și care aud înțelepciunea ta!

8 Binecuvântat să fieDomnul, Dumnezeul tău, Care Și‑a găsit plăcerea în tine, punându‑te pe tronul Lui, ca să fii rege pentruDomnul, Dumnezeul tău. Dumnezeul tău îl iubește pe Israel și vrea să‑l statornicească pe vecie! El te‑a pus rege peste ei ca să faci judecată și dreptate.“

9 Și ea i‑a dăruit regelui o sută douăzeci de talanțide aur, o mare cantitate de mirodenii, precum și pietre prețioase. Nu s‑au mai văzut niciodată așa mirodenii ca acelea pe care regina din Șeba i le‑a dăruit regelui Solomon.

10 (Slujitorii lui Huramși slujitorii lui Solomon, cei care au adus aur din Ofir, au mai adusde acoloși lemn de algumși pietre prețioase.

11 Din lemnul de algum, regele a făcut trepte pentru CasaDomnuluiși pentru palatul regelui, lire și harfe pentru cântăreți. Niciodată nu se mai văzuse așa ceva în țara lui Iuda.)

12 Regele Solomon i‑a dat reginei din Șeba tot ce ea a dorit și a cerut, mai mult decât a adus ea regelui. După aceea, ea a plecat și s‑a întors în țara sa împreună cu slujitorii săi.

Fastul de la curtea lui Solomon

13 Cantitatea de aur care intra anual învistierialui Solomon era de șase sute șaizeci și șase de talanțide aur,

14 în afară de cel adus de negustori și comercianți. De asemenea, toți regii Arabiei și guvernatorii țării îi aduceau aur și argint lui Solomon.

15 Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut, pentru fiecare scut folosind câte șase sute deșechelide aur bătut

16 și trei sute de scuturimicidin aur bătut, pentru fiecare dintre aceste scuturi folosind câte trei sute deșechelide aur. Regele le‑a pus în Palatul Pădurii Libanului.

17 Regele a mai făcut și un tron mare din fildeș și l‑a poleit cu aur curat.

18 Tronul avea șase trepte și un scăunaș din aur care era fixat de tron. De fiecare parte a tronului era câte o rezemătoare, iar lângă fiecare rezemătoare era așezat câte un leu.

19 Alți doisprezece lei erau așezați de‑o parte și de alta a celor șase trepte. Așa ceva nu se mai făcuse pentru niciun regat.

20 Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur și toate vasele din Palatul Pădurii Libanului erau din aur curat. Niciunul nu era din argint; acesta era considerat fără valoare în zilele lui Solomon.

21 Căci regele avea corăbii de Tarșișcare navigau cu slujitorii lui Huram și o dată la trei ani aduceau aur, argint, fildeș, maimuțe și păuni.

22 Regele Solomon i‑a întrecut în bogăție și în înțelepciune pe toți regii pământului.

23 Toți regii pământului căutausă‑l vadăpe Solomon, ca să‑i asculte înțelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în inima lui.

24 An de an, fiecare dintre cei care veneau își aducea darul: vase de argint și de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catâri.

25 Solomon avea patru mii de grajduri pentru cai și care și douăsprezece mii de călăreți, pe care îi ținea atât în cetățile pentru care, cât și împreună cu el, la Ierusalim.

26 El stăpânea peste toate regatele, de la râupână în țara filistenilor și până la hotarul Egiptului.

27 Regele a făcut ca argintul să fie, în Ierusalim,la fel de obișnuitprecum pietrele, iar cedrii la fel de numeroși precum sicomorii de pe zona deluroasă.

28 Caii lui Solomon erau aduși din Egiptși din toate celelalte țări.

Moartea lui Solomon

29 Celelalte fapte ale lui Solomon, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Natan“, în „Profeția șilonitului Ahia“ și în „Viziunile văzătorului Ido“, cele cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat?

30 Solomon a domnit în Ierusalim peste tot Israelul timp de patruzeci de ani.

31 Apoi Solomon a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în cetatea tatălui său, David. Și în locul lui a domnit fiul său Roboam.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/9-f0ce2c50591ccc4e49c6c53a684797d1.mp3?version_id=126—

Împrejurările divizării regatului lui Solomon

1 Roboam s‑a dus la Șehem, pentru că tot Israelul venise la Șehem să‑l facă rege.

2 Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, se afla în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam s‑a întors din Egipt.

3 Au trimis să‑l cheme, iar Ieroboam și tot Israelul au venit și i‑au vorbit lui Roboam, zicând:

4 – Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează‑ne de slujba aspră a tatălui tău și de jugul cel greu pe care l‑a pus peste noi și‑ți vom sluji!

5 El le‑a răspuns:

– Întoarceți‑vă la mine peste trei zile.

Și poporul a plecat.

6 Regele Roboam s‑a sfătuit cu bătrânii care i‑au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieții acestuia, întrebându‑i:

– Ce mă sfătuiți să răspund acestui popor?

7 Ei i‑au răspuns:

– Dacă vei fi bun cu poporul acesta și îngăduitor,dacăle vei răspunde prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viața lor.

8 ÎnsăRoboamn‑a luat în seamă sfatul pe care i l‑au dat bătrânii, ci a cerut și sfatul tinerilor cu care a copilărit și care‑i slujeau.

9 El i‑a întrebat:

– Ce mă sfătuiți? Cum să răspundem acestui popor care mi‑a cerut să‑l despovărez de jugul pe care tatăl meu l‑a pus peste el?

10 Tinerii, care copilăriseră împreună cu el, i‑au răspuns:

– Poporului, care ți‑a zis: „Tatăl tău ne‑a îngreunat jugul, însă tu să‑l iei de peste noi“, să‑i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu!

11 Tatăl meu a pus un jug greupeste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar euvă voi pedepsicu scorpioni.“

12 Ieroboam, însoțit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceți‑vă la mine peste trei zile!“

13 Regele le‑a răspuns aspru.

Regele Roboam n‑a luat în seamă sfatul bătrânilor

14 și le‑a vorbit potrivit sfatului tinerilor, zicând:

– Tatăl meu v‑a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la el! Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar euvă voi pedepsicu scorpioni!

15 Astfel regele n‑a ascultat de popor, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la Dumnezeu, pentru caDomnulsă‑Și împlinească cuvântul pe care‑l rostise cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat, prin șilonitul Ahia.

16 Când tot Israelula văzutcă regele nu l‑a ascultat, poporul i‑a răspuns regelui, zicând:

– Ce parte avem noi în David?

N‑avemnicio moștenire în fiul lui Ișai.

La corturile tale, Israel!

Vezi‑ți de Casa ta, David!

Și tot Israelul a plecat acasă.

17 Roboam însă a continuat să domnească peste fiii lui Israel care locuiau în cetățile lui Iuda.

18 Regele Roboam l‑a trimisla eipe Adoniram, care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar fiii lui Israel l‑au lovit cu pietre, și el a murit. Atunci regele Roboam s‑a grăbit să se urce în car ca să fugă la Ierusalim.

19 Așa s‑a răzvrătit Israel împotriva Casei lui Davidși așa a și rămaspână în ziua aceasta.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/10-1bbbbe5c0fe86afafc7dc7e80f1bfc5e.mp3?version_id=126—

1 Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat Casa lui Iuda și a lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbați aleși și gata de luptă – ca să lupte împotriva lui Israel și să aducă din nou regatul substăpânirealui Roboam.

2 Dar CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Șemaia, omul lui Dumnezeu, zicând:

3 „Spune‑le lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, și întregului Israel din Iuda și din Beniamin:

4 «Așa vorbeșteDomnul: ‘Să nu porniți la luptă împotriva fraților voștri! Întoarceți‑vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta.’»“ Ei au ascultat cuvinteleDomnului, s‑au întorsacasăși nu s‑au mai dus împotriva lui Ieroboam.

Domnia lui Roboam peste Iuda

5 Roboam a locuit la Ierusalim și a zidit cetăți de apărare în Iuda:

6 Betleem, Etam, Tekoa,

7 Bet‑Țur, Soco, Adulam,

8 Gat, Mareșa, Zif,

9 Adorayim, Lachiș, Azeka,

10 Țora, Aialon și Hebron. Aceste cetăți se aflaupe teritoriullui Iuda și al lui Beniamin și erau fortificate.

11 El a întăritacestefortărețe, a numit peste ele conducătorișia pregătitmagazii cu alimente, ulei și vin.

12 În fiecare din aceste cetăți a pus scuturi și sulițe și le‑a întărit foarte mult. Iuda și Beniamin erau de partea lui.

13 Preoții și leviții, care se așezaseră în tot Israelul, s‑au înfățișat înaintea lui,veninddin toate regiunile.

14 Leviții își părăsiseră pășunile și proprietățile și veniseră în Iuda, la Ierusalim, căci Ieroboam și fiii lui îi împiedicaseră să‑și maiîmplinească slujba depreoți aiDomnului.

15 Ieroboamîși pusese preoții lui pentru înălțimile, pentru țapii și pentru vițeii pe care‑i făcuse.

16 Toți aceia din semințiile lui Israel care aveau pe inimă să‑L caute peDomnul, Dumnezeul lui Israel, i‑au urmat pe leviți la Ierusalim, ca să aducă jertfeDomnului, Dumnezeul părinților lor.

17 Astfel, ei au întărit regatul lui Iuda și, timp de trei ani, l‑au susținut pe Roboam, fiul lui Solomon, căci ei au umblat pe calea lui David și a lui Solomon timp de trei ani.

18 Roboam a luat‑o de soție pe Mahalat, fiica lui Ierimot, fiul lui David, și a lui Abihail, fiica lui Eliab, fiul lui Ișai.

19 Ea i‑a născut următorii fii: Ieuș, Șemaria și Zaham.

20 Apoi el s‑a căsătorit cu Maaca, nepoata lui Absalom, care i‑a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza și pe Șelomit.

21 Roboam a iubit‑o pe Maaca, nepoata lui Absalom, mai mult decât pe toate soțiile și țiitoarele sale (el a avut optsprezece soții și șaizeci de țiitoare și i s‑au născut douăzeci și opt de fii și șaizeci de fiice).

22 Roboam l‑a numit căpetenie pe Abia, fiul Maacăi, ca astfel să fie conducătorul fraților săi, căcidoreasă‑l facă rege.

23 El a avut pricepere și a împrăștiat pe unii din fiii lui prin toate regiunile lui Iuda și ale lui Beniamin, prin toate cetățile fortificate ale acestora, unde le‑a dat hrană din belșug șile‑a căutat o mulțime de soții.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/11-33e09628a39196e01e1d6db091e5741d.mp3?version_id=126—

Invazia egipteană

1 Când domnia lui Roboam s‑a statornicit și s‑a întărit, el a părăsit LegeaDomnuluiși tot Israelula părăsit‑o împreună cu el.

2 În al cincilea an al regelui Roboam, Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului, căciisraelițiifuseseră necredincioșiDomnului.

3 El era însoțit de o mie două sute de care și de șaizeci de mii de călăreți. Împreună cu aceștia a venit din Egipt și un popor fără număr, dintre libieni, suchițiși cușiți.

4 El a capturat cetățile fortificate ale lui Iuda și a ajuns până la Ierusalim.

5 Atunci profetul Șemaia s‑a înfățișat înaintea lui Roboam și a căpeteniilor lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim,fuginddinaintea lui Șișak, și le‑a zis:

– Așa vorbeșteDomnul: „Voi M‑ați părăsit! De aceea și Eu vă părăsesclăsându‑văîn mâna lui Șișak!“

6 Atunci căpeteniile lui Israel și regele s‑au smerit și au zis:

–Domnuleste drept!

7 Când a văzutDomnulcă s‑au smerit, CuvântulDomnuluia vorbit lui Șemaia, zicând: „Pentru că s‑au smerit, nu‑i voi distruge, ci le voi da puțină eliberare și nu‑Mi voi revărsa mânia peste Ierusalim prin mâna lui Șișak.

8 Totuși, vor fi robii lui Șișak și vor afla ce deosebire este între a‑Mi sluji Mie și a sluji regiloraltorțări.“

9 Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului și a luat comorile CaseiDomnuluiși comorile palatului regelui; a luat totul. A luat și scuturile de aur făcute de Solomon.

10 În locul lor, regele Roboam a făcut niște scuturi de bronz pe care le‑a pus sub responsabilitatea căpeteniilor gărzilor, cei care păzeau intrarea palatului regelui.

11 De fiecare dată când regele mergea la CasaDomnului, căpeteniile gărzilor veneau și le purtauînaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor.

12 Pentru că s‑a smerit, mâniaDomnuluis‑a abătut de la el și El nu a adus o distrugere deplină. Încă mai erau în Iuda unele lucruri bune.

13 Regele Roboam și‑a întăritconducereala Ierusalim și a continuat să domnească. Roboam avea patruzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit timp de șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe careDomnula ales‑o dintre toate semințiile lui Israel ca să‑Și pună Numele acolo. Numele mamei lui era Naama, amonita.

14 El a făcut ce este rău, pentru că nu și‑a îndemnat inima să‑L caute peDomnul.

15 Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Șemaia și ale văzătorului Ido“, cele referitoare la genealogii? Între Roboam și Ieroboam a fost război tot timpul.

16 Roboam a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Abia.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/12-321521db913ec0697edd880ad6614a01.mp3?version_id=126—

Domnia lui Abia peste Iuda

1 În al optsprezecelea an al regelui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia.

2 El a domnit la Ierusalim timp de trei ani. Mama lui se numea Maaca și era fiica lui Uriel din Ghiva. Între Abia și Ieroboam a fost război.

3 Abia a început lupta, având o armată de războinici viteji, patru sute de mii de bărbați aleși, iar Ieroboam a așezat în poziție de luptă împotriva acestuia opt sute de mii de bărbați aleși, războinici viteji.

4 Abia s‑a urcat pe culmea muntelui Țemarayim, care este în muntele lui Efraim, și a zis: „Ieroboam și întregul Israel, ascultați‑mă!

5 Nu știți voi oare căDomnul, Dumnezeul lui Israel, i‑a dat pe vecie lui David și urmașilor lui dreptul de domnie peste Israel printr‑un legământ de sare?

6 Însă Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s‑a ridicat și s‑a răzvrătit împotriva stăpânului său!

7 Niște oameni fără rost, fii ai lui Belial, i s‑au alăturat și s‑au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon, iar Roboam, fiind tânăr și timid, nu le‑a putut sta împotrivă.

8 Și acum, voi credeți că vă puteți împotrivi regatuluiDomnului, care se află în mâna urmașilor lui David, doar pentru că sunteți o mulțime numeroasă și aveți împreună cu voi vițeii de aur pe care Ieroboam vi i‑a făcut ca dumnezei?

9 Oare nu voi i‑ați izgonit pe preoțiiDomnului, pe urmașii lui Aaron și pe leviți și v‑ați făcut apoi preoți după cum fac popoarelecelorlaltețări, astfel că oricine venea cu câte un taur și cu șapte berbeci ca să fie învestit în slujire, devenea preot al celui ce nu este Dumnezeu?

10 Cât despre noi,Domnuleste Dumnezeul nostru și noi nu L‑am părăsit: preoții care slujescDomnuluisunt urmașii lui Aaron, iar leviții se află la slujbele lor.

11 Noi aducemDomnuluiarderi‑de‑tot și tămâie mirositoare în fiecare dimineață și în fiecare seară, punem pâinea prezentării pe masa cea curată și aprindem seară de seară sfeșnicul de aur cu candelele lui. Căci noi păzim îndatoririle date deDomnul, Dumnezeul nostru! Voi însă L‑ați părăsit.

12 Iată că în fruntea noastră este Dumnezeu Însuși, precum și preoții Lui cu trâmbițele răsunătoare, ca să sune împotriva voastră. Fii ai lui Israel, nu vă războiți cuDomnul, Dumnezeul părinților voștri, căci nu veți învinge!“

13 Atunci Ieroboam i‑a chemat în luptă pe cei puși la pândă, ca să atace prin spate, astfel cătrupele luise aflau în fața lui Iuda, iar cei puși la pândă – în spate.

14 Cei din Iuda s‑au întors și iată că lupta se desfășura atât în față, cât și în spate. Atunci au strigat cătreDomnul, iar preoții au sunat din trâmbițe.

15 Bărbații lui Iuda au scos un strigăt de război și, la strigătul de război al bărbaților lui Iuda, Dumnezeu i‑a învins pe Ieroboam și pe tot Israelul înaintea lui Abia și a lui Iuda.

16 Fiii lui Israel au fugit dinainteabărbațilorlui Iuda și astfel Dumnezeu i‑a dat în mâinile lor.

17 Abia și poporul său i‑au ucis pe aceștia într‑un mare măcel. Au căzut uciși atunci din Israel cinci sute de mii de bărbați aleși.

18 Fiii lui Israel au fost umiliți în acea vreme, iar fiii lui Iuda au fost mai tari, pentru că s‑au încrezut înDomnul, Dumnezeul părinților lor.

19 Abia l‑a urmărit pe Ieroboam și i‑a luat câteva cetăți: Betelul cu sateledimprejurullui, Ieșana cu sateledimprejurulei și Efronul cu sateledimprejurullui.

20 Ieroboam nu și‑a mai redobândit puterea în vremea lui Abia și a murit lovit deDomnul.

21 Dar Abia a crescut în putere. El și‑a luat paisprezece soții, care i‑au născut douăzeci și doi de fii și șaisprezece fiice.

22 Celelalte fapte ale lui Abia, căile lui și cuvintele lui sunt scrise în „Relatarea profetului Ido“.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2CH/13-60e0aebe323820d0990cfdfaaf8596e0.mp3?version_id=126—