Month: February 2020

Femeia înțeleaptă din Tekoa

1 Ioab, fiul Țeruiei, și‑a dat seama că inima regelui tânjea după Absalom.

2 El a trimis pe cineva la Tekoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. Ioab i‑a zis femeii: „Te rog, prefă‑te că bocești, îmbracă‑te în haine de bocet și nu te unge cu ulei. Să arăți ca o femeie care de multe zile bocește pentru un mort.

3 Așa să te duci la rege și să‑i vorbești cum te voi învăța eu.“ Și Ioab i‑a făcut cunoscut femeii ce avea de spus.

4 Când femeia din Tekoa a ajuns la rege, s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și i‑a zis:

– Ajută‑mă, o, rege.

5 Regele i‑a zis:

– Ce țis‑a întâmplat?

Ea a răspuns:

– Vai, sunt o femeie văduvă. Soțul meu a murit.

6 Roaba ta avea doi fii care,într‑o zi, se băteau pe câmp și nu era nimeni acolo care să‑i despartă, astfel că unul l‑a lovit pe celălalt și l‑a omorât.

7 Acum, iată că tot clanul s‑a ridicat împotriva roabei tale, zicând: „Predă‑ni‑l pe cel care și‑a ucis fratele, ca să‑l omorâm, căci i‑a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi‑a mai rămas, lăsându‑l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe fața pământului.

8 Regele i‑a zis femeii:

– Du‑te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.

9 Femeia din Tekoa i‑a zis regelui:

– O, rege, stăpânul meu, asupra mea și asupra familiei tatălui meu să cadă vina. Iar regele și tronul său să rămână fără vină.

10 Regele a zis:

– Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu‑l la mine și nu se va mai atinge de tine.

11 Ea a zis:

– Fie ca regele să‑și aducă aminte deDomnul, Dumnezeul tău, pentru ca să‑l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul. Astfel ei nu‑l vor nimici pe fiul meu.

El a zis:

– Viu esteDomnulcă niciun fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ.

12 Atunci femeia a zis:

– Dă voie, te rog, roabei tale să‑i spună ceva stăpânului meu, regele.

El i‑a răspuns:

– Vorbește.

13 Femeia a zis:

– De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din înseși vorbele lui, regele se face vinovat neaducându‑l înapoi pe cel pe care l‑a izgonit.

14 În ceea ce ne privește, asemenea unor ape care cad pe pământ și nu se mai adună, așa vom muri cu toții. Dumnezeu însă nu ia viața, ci dimpotrivă, plănuiește căi prin care cel izgonit să se poată întoarce la El.

15 De aceea am venit să‑i vorbesc despre lucrul acesta stăpânului meu, regele, pentru că poporul m‑a făcut să mă tem. Roaba ta și‑a zis: „Să‑i vorbesc regelui, poate el va îndeplini cererea slujitoarei sale.

16 Poate că regele va asculta și o va scăpa pe slujitoarea sa din mâna celui ce vrea s‑o nimicească pe ea și pe fiul ei din moștenirea lui Dumnezeu.“

17 Acum, roaba ta spune: „Fie să‑mi aducă pace cuvintele stăpânului meu, regele! Căci stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, știind să înțeleagă binele și răul. Fie caDomnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine!“

18 Regele a răspuns și i‑a zis femeii:

– Te rog să nu‑mi tăinuiești răspunsul la întrebarea pe care ți‑o voi pune.

Femeia i‑a zis:

– Să întrebe stăpânul meu, regele.

19 Regele i‑a spus:

– Oare nu mâna lui Ioab este cu tine în toate acestea?

Femeia i‑a răspuns:

– Viu este sufletul tău, o, rege, stăpânul meu, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la tot ceea ce a zis stăpânul meu, regele. Într-adevăr, slujitorul tău, Ioab, mi‑a poruncit și tot el a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte.

20 Slujitorul tău, Ioab, a făcut acest lucru pentru a schimba situația. Însă Stăpânul meu are o înțelepciune precum a unui înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ce se petrece în țară.

21 Regele i‑a zis atunci lui Ioab:

– Iată, voi face lucrul acesta! Du‑te deci și adu‑l pe tânărul Absalom.

22 Ioab s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și l‑a binecuvântat pe rege.

El a zis:

– Astăzi slujitorul tău știe că a găsit bunăvoință înaintea stăpânului meu, regele, fiindcă regele a făcut după cuvântul slujitorului său.

Absalom se întoarce la Ierusalim

23 Ioab s‑a ridicat, a plecat la Gheșur și l‑a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim.

24 Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu‑mi vadă fața!“ Absalom s‑a întors astfel acasă la el și nu a văzut fața regelui.

25 În tot Israelul nu era niciun om atât de lăudat pentru frumusețea lui, așa cum era Absalom. Din creștetul capului și până la talpa piciorului nu se găsea niciun cusur în el.

26 Când își tundea părul – și‑l tundea în fiecare an căci devenea prea greu să‑l poarte – acesta cântărea două sute de șecheli, potrivit greutății regale.

27 Lui Absalom i s‑au născut trei fii și o fiică, al cărei nume era Tamar. Aceasta era o femeie frumoasă la înfățișare.

28 Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să vadă fața regelui.

29 Apoi Absalom l‑a chemat pe Ioab pentru a‑l trimite la rege, însă acesta nu a vrut să vină. A trimis a doua oară după el, dar tot nu a vrut să vină.

30 Atunci Absalom le‑a zis slujitorilor săi: „Ogorul lui Ioab este aproape de al meu și are semănat orz pe el. Mergeți și dați‑i foc.“ Astfel, slujitorii lui Absalom au dat foc ogorului.

31 Aflând acest lucru, Ioab s‑a ridicat, s‑a dus acasă la Absalom și l‑a întrebat:

– De ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?

32 Absalom i‑a răspuns lui Ioab:

– Iată, am trimis după tine, zicând: „Vino aici ca să te trimit la rege să‑i spui: «De ce am venit din Gheșur? N‑ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?»“ Acum, lasă‑mă să văd fața regelui, iar dacă este vreo vină în mine, atunci să mă omoare!

33 Ioab s‑a dus la rege și l‑a înștiințat. Atunci regele l‑a chemat la el pe Absalom. Acesta a venit la rege, s‑a plecat cu fața la pământ înaintea lui, iar regele i‑a dat sărutare lui Absalom.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/14-2819326228cbf8ce175e71a0d6e206d8.mp3?version_id=126—

Răzvrătirea lui Absalom

1 După aceea, Absalom și‑a făcut rost de un car, de cai și de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.

2 Absalom se scula dis‑de‑dimineață și stătea pe marginea drumului care ducea spre poarta cetății. Oricine venea la rege cu vreo neînțelegere pe care acesta s‑o judece, Absalom îl chema la el și‑l întreba: „Din care cetate ești?“, iar acesta îi spunea: „Robul tău este dintr‑una din semințiile lui Israel.“

3 Atunci Absalom îi zicea: „Vezi, cererea ta este bună și dreaptă, însă nimeni din partea regelui nu te va asculta.“

4 Apoi Absalom spunea: „Dacă m‑ar pune pe mine judecător în țară, atunci oricine ar avea vreo neînțelegere sau vreo pricină de judecată, ar veni la mine, iar eu i‑aș face dreptate!“

5 Se mai întâmpla că oricine se apropia să se plece înaintea lui, el îi întindea mâna, îl îmbrățișa și‑i dădea sărutare.

6 Așa făcea Absalom cu toți cei din Israel care veneau la rege pentru judecată. Astfel, Absalom a câștigat inima bărbaților lui Israel.

7 După o perioadă de patru ani, Absalom i‑a zis regelui:

– Dă‑mi voie, te rog, să merg la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care I l‑am făcutDomnului,

8 căci, pe când se afla în Aram, la Gheșur, robul tău a făcut un jurământ, zicând: „DacăDomnulmă va aduce înapoi la Ierusalim, voi slujiDomnului!“

9 Regele i‑a răspuns:

– Mergi în pace.

Absaloms‑a ridicat și a plecat la Hebron.

10 Dar Absalom a trimis cercetași în toate semințiile lui Israel, spunând: „Atunci când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: «Absalom s‑a întronat la Hebron!»“

11 Două sute de oameni din Ierusalim au mers cu Absalom, fiind invitații acestuia. În naivitatea lor, ei mergeau fără să știe nimic.

12 În timp ce aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după ghilonitul Ahitofel, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere și tot mai mult popor trecea de partea lui Absalom.

Fuga lui David

13 Atunci a venit un mesager la David, zicând:

– Inimile oamenilor lui Israel sunt de partea lui Absalom.

14 Atunci David le‑a zis tuturor slujitorilor săi care erau cu el în Ierusalim:

– Ridicați‑vă! Să fugim, căci altfel nu vom avea nicio scăpare din fața lui Absalom. Grăbiți‑vă, să plecăm! Altfel, el se va grăbi, ne va ajunge, va arunca nenorocirea asupra noastră și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei.

15 Slujitorii regelui i‑au zis acestuia:

– Iată, slujitorii tăi sunt gata să facă tot ceea ce va alege stăpânul nostru, regele.

16 Astfel, regele a ieșit, fiind urmat de întreaga sa familie. A lăsat însă zece țiitoare ca să îngrijească de palat.

17 Regele a ieșit împreună cu toți cei care‑l urmau și s‑au oprit la cea din urmă casă.

18 Toți slujitorii săi au trecut pe lângă el. Toți cheretiții, toți peletițiiși toți cei șase sute de ghitiți, care veniseră în urma lui din Gat, au trecut înaintea regelui.

19 Regele i‑a zis atunci ghititului Itai:

– Tu de ce vii cu noi? Întoarce‑te și rămâi cu regeleAbsalom, căci ești un străin și ai fost alungat din țara ta.

20 De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești, mergând împreună cu noi? Eu merg acolo unde trebuie să merg! Întoarce‑te și i‑ai cu tine și pe frații tăi! Îndurarea și credincioșia să fie cu tine!

21 Itai i‑a răspuns regelui:

– Viu esteDomnulși viu este stăpânul meu, regele, că acolo unde se va afla stăpânul meu, regele, fie că va însemna moarte, fie viață, acolo se va afla și robul tău.

22 Atunci David i‑a zis lui Itai:

– Bine, vino și treci înainte!

Astfel, și ghititul Itai, împreună cu toți oamenii și toți copiii care erau cu el, au trecut înainte.

23 Toțioamenii aceluiținut plângeau cu voce tare, la trecerea întregului popor. Regele a trecut uedulChidron și tot poporul s‑a îndreptat spre drumul dinspre pustie.

24 Se afla acolo și Țadok, împreună cu toți leviții, ducând Chivotul Legământului cu Dumnezeu. Leviții au așezat Chivotul lui Dumnezeu jos, iar Abiatar a adus jertfe până când tot poporul a ieșit din cetate.

25 După aceea regele i‑a zis lui Țadok: „Du Chivotul lui Dumnezeu înapoi, în cetate. Dacă voi găsi bunăvoință înainteaDomnului, atunci El mă va aduce înapoi și mă va lăsa să revăd Chivotul și Locuința Lui.

26 Dacă însă va spune: «Nu Îmi ești plăcut!», atunci iată‑mă, El să facă cu mine ce este bine în ochii Lui!“

27 Regele i‑a mai zis preotului Țadok: „Oare nu ești tu un văzător? Întoarceți‑vă în pace în cetate, atât tu și fiul tău Ahimaaț, cât și Abiatar cu fiul său Ionatan.

28 Eu voi aștepta la vadurile pustiei până voi primi vești de la voi.“

29 Așadar, Țadok și Abiatar au dus Chivotul lui Dumnezeu înapoi, la Ierusalim, și au rămas acolo.

30 David urca Muntele Măslinilor, plângând, cu capul acoperit și desculț. Toți oamenii care erau cu el și‑au acoperit capetele și urcau și ei, plângând.

31 David a fost înștiințat: „Ahitofel este printre cei ce au conspirat împreună cu Absalom“. Atunci David a zis: „Doamne, Te rog, fă din sfatul lui Ahitofel o nebunie!“

32 Când a ajuns în vârf, în locul unde oamenii obișnuiesc să I se închine lui Dumnezeu, architul Hușai îl aștepta acolo cu tunica sfâșiată și cu țărână pe cap.

33 David i‑a zis: „Dacă vii cu mine, îmi vei fi o povară.

34 Dacă însă te vei întoarce în cetate și‑i vei spune lui Absalom: «Eu voi fi slujitorul tău, o, rege. Cândva am fost slujitorul tatălui tău, însă acum voi fi slujitorul tău!», atunci vei putea împiedica pentru mine sfatul lui Ahitofel.

35 Oare nu vor fi acolo, cu tine, preoții Țadok și Abiatar? Orice vei auzivorbindu‑seîn palatul regelui să le spui lor.

36 Se mai află acolo, cu ei, și fiii lor: Ahimaaț, fiul lui Țadok, și Ionatan, fiul lui Abiatar. Să‑mi trimiteți prin ei orice știre pe care o veți afla.“

37 Hușai, prietenul lui David, a intrat în Ierusalim chiar atunci când Absalom intra în cetate.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/15-f1024e2c3dce41cd6b4befb34421a127.mp3?version_id=126—

David și Țiba

1 Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să‑l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin.

2 Regele l‑a întrebat pe Țiba:

– De ce ai adus aceste lucruri?

Țiba a răspuns:

– Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să‑i călărească. Pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în pustie.

3 Regele a întrebat:

– Nepotul stăpânului tău unde este?

Țiba i‑a răspuns regelui:

– Iată, a rămas în Ierusalim, căci a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“

4 Atunci regele i‑a zis lui Țiba:

– Iată, tot ce este al lui Mefiboșet esteacumal tău.

Țiba a zis:

– Mă aplecînaintea ta. Fie să găsesc bunăvoință în ochii stăpânului meu, regele!

Șimei îl blestemă pe David

5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema.

6 Șimei a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.

7 Blestemându‑l pe David, Șimei striga:

– Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic!

8 Domnula întors asupra ta tot sângele pe care l‑ai vărsat în familia lui Saul, căruia i‑ai luat domnia. ȘiDomnuli‑a dat domnia fiului tău Absalom. Iată‑te în nenorocire, căci ești un om al sângelui.

9 Abișai, fiul Țeruiei, i‑a zis regelui:

– Cum îndrăznește acest câine mort să‑l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă‑mi voie, te rog, să mă duc și să‑i retez capul!

10 Însă regele a zis:

– Ce am eu de‑a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru căDomnuli‑a zis: „Blestemă‑l pe David!“ Cine‑i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“

11 Apoi David le‑a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi:

– Iată că propriul meu fiu, care a ieșit din carnea meu, caută să‑mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați‑l să blesteme, căciDomnuli‑a zis.

12 Poate căDomnulva privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.

13 David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea,Șimeiblestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf.

14 Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosițila vadurile pustieiși s‑au odihnit acolo.

Sfaturile lui Ahitofel și Hușai

15 Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Împreună cu el era și Ahitofel.

16 Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s‑a înfățișat înaintea lui Absalom și i‑a zis:

– Trăiască regele! Trăiască regele!

17 Absalom i‑a zis:

– Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? De ce nu te‑ai dus împreună cu prietenul tău?

18 Hușai i‑a răspuns:

– Pentru că voi fi de partea celui pe care l‑a alesDomnul, poporul acesta și toți bărbații lui Israel. Cu acela voi rămâne.

19 De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta.

20 Atunci Absalom i‑a poruncit lui Ahitofel:

– Sfătuiți‑vă împreună! Ce avem de făcut?

21 Ahitofel i‑a zis:

– Intră lațiitoarele tatălui tău, pe care le‑a lăsat să îngrijească de palat. În felul acesta tot Israelul va afla că te‑ai făcut urât regelui și astfel toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.

22 Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său înaintea ochilor întregului Israel.

23 În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate precum sfatul dat cuiva de Însuși Dumnezeu. Așa era considerat orice sfat pe care‑l dădea Ahitofel atât lui David, cât și lui Absalom.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/16-f7ed3aa514e3382f3b32657ad0042027.mp3?version_id=126—

1 Ahitofel i‑a zis lui Absalom:

– Dă‑mi voie, te rog, să aleg douăsprezece mii de oameni și să pornesc degrabă, la noapte, în urmărirea lui David.

2 Îl voi ataca pe neașteptate, când încă va fi obosit și slăbit. Îl voi înspăimânta, și toți cei ce sunt cu el vor fugi. Îl voi ucide numai pe rege

3 și voi aduce înapoi la tine tot poporul. Astfel,moarteaomului pe care‑l cauți va însemna întoarcerea tuturor; tot poporul va fi în pace.

4 Acest sfat a părut bun atât lui Absalom, cât și tuturor bătrânilor lui Israel.

5 Absalom însă a zis:

– Chemați‑l, vă rog, și pe architul Hușai, ca să auzim și ce va zice el.

6 Hușai a venit la Absalom, iar Absalom i‑a zis:

– Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem cum a zis el? Dacă nu, sfătuiește‑ne tu.

7 Hușai i‑a răspuns lui Absalom:

– De data aceasta, sfatul dat de Ahitofel nu este bun.

8 Tu știi că tatăl tău și oamenii lui sunt viteji, iar acum sunt înfuriați ca o ursoaică pe câmp, căreia i‑au fost răpiți puii. Pe lângă aceasta, tatăl tău, fiind un războinic, nu va rămâne peste noapte cu poporul,

9 ci iată că acum el se va fi ascuns deja în vreo peșteră sau în vreun alt loc. Dacă unii dintre ei vor fi învinși de la început, atunci oricine va auzi va spune: „Poporul care este de partea lui Absalom a suferit o înfrângere.“

10 Astfel, chiar și celui mai viteaz, care are o inimă de leu, i se va topi inima de teamă, căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz și că are alături de el niște oameni curajoși.

11 Prin urmare, iată sfatul meu: adună tot Israelul la tine, de la Dan și până la Beer-Șeba– o mulțime cât nisipul de pe malul mării – și condu‑i tu însuți în luptă.

12 Apoi îl vom ataca acolo unde îl vom găsi, ne vom năpusti asupra lui așa cum cade roua pe pământ și nu va fi lăsat în viață nici el, nici vreunul dintre oamenii lui.

13 Dacă se va retrage în vreo cetate, atunci tot Israelul va aduce funii și vom trage acea cetate spre vale până nu va mai rămâne din ea nici măcar o pietricică.

14 Absalom și toți bătrânii lui Israel au zis: „Sfatul architului Hușai este mai bun decât cel al lui Ahitofel.“ ÎnsăDomnulporuncise să se împiedice sfatul cel bun al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea asupra lui Absalom.

15 Hușai le‑a zis preoților Țadok și Abiatar: „Ahitofel i‑a sfătuit în felul acesta pe Absalom și pe bătrânii lui Israel, iar eu i‑am sfătuit în felul acesta.

16 Acum, trimiteți‑i imediatun mesajlui David și înștiințați‑l, zicând: «Să nu rămâi peste noapte lângă vadurile pustiei, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele și tot poporul care este cu el să fie uciși.»“

17 Ionatan și Ahimaaț așteptau veștile la En‑Roghel, deoarece nu îndrăzneau să intre în cetate. O roabă venea și le aducea veștile, iar ei se duceau și îl înștiințau pe regele David.

18 Totuși, un tânăr i‑a văzut și i‑a spus lui Absalom.Aflând aceasta, cei doi au plecat repede și au ajuns la casa unui anume om din Bahurim. Acesta avea în curte o fântână și cei doi au coborât în ea.

19 Soția omului a luat o învelitoare pe care a întins‑o peste gura fântânii și a împrăștiat niște grânepe ea, pentru ca nimeni să nu poată bănui ceva.

20 Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii și au întrebat‑o:

– Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?

– Au trecut pârâul! le‑a răspuns femeia.

Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu‑i, s‑au întors la Ierusalim.

21 După ce s‑au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieșit din fântână și s‑au dus să‑l înștiințeze pe regele David. Ei i‑au zis lui David: „Ridicați‑vă și traversați repede râul, căci iată sfatul pe care l‑a dat Ahitofel împotriva voastră.“

22 David și tot poporul care era cu el s‑au ridicat și au trecut Iordanul. Până în zorii zilei, nu a mai rămas niciunul care să nu fi trecut râul.

23 Ahitofel, văzând că nu i‑a fost urmat sfatul, și‑a înșeuat măgarul și a plecat acasă, în cetatea sa. Și‑a pus casa în rânduială și apoi s‑a spânzurat. Astfel el a murit și a fost înmormântat în mormântul tatălui său.

David la Mahanayim

24 David a ajuns la Mahanayim, în timp ce Absalom trecea Iordanul împreună cu toți bărbații lui Israel.

25 Absalom l‑a numit pe Amasa drept conducător al oștirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui israelit pe nume Ieter, care fusese căsătorit cu Abigail, fiica lui Nahaș și sora Țeruiei, mama lui Ioab.

26 Israel împreună cu Absalom și‑au așezat tabăra pe teritoriul Ghiladului.

27 Când David a ajuns la Mahanayim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lo‑Debar și ghiladitul Barzilai, din Roghelim,

28 au adus paturi, ligheane, vase din lut, grâu, orz, făină, grâne prăjite, fasole și linte,

29 miere, lapte bătut, oi și brânză de vaci pentru ca David și cei ce erau cu el să mănânce. Ei își ziceau: „Poporul este flămând, ostenit și însetatîn urma călătorieiprin pustie.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/17-b71486ae915957d9929123197294b2fb.mp3?version_id=126—

Absalom este ucis

1 David a numărat poporul care era cu el și a numit căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.

2 Apoi David a trimis poporulla luptă: o treime sub comandalui Ioab, o treime sub comanda lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab, și o treime sub comanda ghititului Itai.

Regele a zis poporului:

– Trebuie să ies și eu cu voi.

3 Dar poporul a răspuns:

– Să nu ieși! Căci dacă va trebui să fugim, dușmanilor nu le va păsa de noi, și dacă jumătate dintre noi ar muri, nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, este mai bine să ne sprijini din cetate.

4 Regele le‑a zis:

– Voi face ceea ce este bine în ochii voștri.

Regele a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile.

5 Regele le‑a poruncit lui Ioab, lui Abișai și lui Itai, zicând: „De dragul meu,purtați‑văcu blândețe cu tânărul Absalom!“ Tot poporul a auzit porunca pe care regele a dat‑o tuturor conducătorilor cu privire la Absalom.

6 Poporul a ieșit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s‑a dat în pădurea lui Efraim.

7 Poporul lui Israel a fost învins acolo de slujitorii lui David. În ziua aceea a avut loc acolo un mare măcel – douăzeci de mii de oameniau fost uciși.

8 Lupta s‑a întins pe suprafața întregii țări și, în ziua aceea, pădurea a devorat mai mulți oameni decât a devorat sabia.

9 S‑a întâmplat ca Absalom să fie întâlnit de slujitorii lui David. Absalom era călare pe un catâr. Catârul a intrat pe sub ramurile încâlcite ale unui terebint mare și capul lui Absalom a rămas înțepenit în terebint, astfel că el stătea atârnat între cer și pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe.

10 Cineva a văzut acest lucru și i‑a spus lui Ioab:

– Iată, l‑am văzut pe Absalom, atârnând de un terebint.

11 Atunci Ioab i‑a zis bărbatului care‑l înștiințase:

– Cum? L‑ai văzut? Atunci de ce nu l‑ai ucis acolo, pe loc? Ți‑aș fi dat zeceșechelide argint și o cingătoare.

12 Bărbatul i‑a zis lui Ioab:

– Chiar dacă aș cântări în mâna mea o miede șechelide argint, n‑aș ridica mâna împotriva fiului regelui. Căci în auzul nostru v‑a poruncit regele atât ție, cât și lui Abișai și lui Itai, să aveți grijă să nu i se întâmple vreun rău tânărului Absalom.

13 Dacă l‑aș fi ucis mișelește, acest lucru n‑ar fi rămas necunoscut de către rege, iar tu nu mi‑ai fi luat apărarea.

14 Ioab i‑a zis:

– N‑am timp de pierdut cu tine.

Apoi a luat trei sulițe și le‑a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile terebintului.

15 Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l‑au înconjurat după aceea pe Absalom, l‑au lovit și l‑au omorât.

16 Ioab a suflat apoi din trâmbițăși poporul s‑a întors de la urmărirea lui Israel, căci Ioab a chemat poporul să se retragă.

17 L‑au luat pe Absalom, l‑au aruncat în pădure, într‑o groapă mare, și au ridicat peste el un morman foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare bărbat la cortul lui.

18 Pe când trăia, Absalom își ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că zicea: „N‑am niciun fiu care să‑mi poarte mai departe amintirea numelui.“ A pus monumentului propriul său nume și, până în ziua aceasta, se numește „Monumentul lui Absalom“.

Vestea morții lui Absalom

19 Ahimaaț, fiul lui Țadok, i‑a zis lui Ioab:

– Lasă‑mă, te rog, să alerg și să‑i duc regelui vestea cea bună căDomnull‑a izbăvit din mâna dușmanilor săi.

20 Ioab i‑a răspuns:

– Nu tu vei duce veștile astăzi. Tu vei duce altă dată veștile. Astăzi însă nu vei duce tu veștile, pentru că a murit fiul regelui.

21 Apoi Ioab i‑a zis unui cușit:

– Du‑te și istorisește‑i regelui ce ai văzut.

Cușitul s‑a plecat înaintea lui Ioab și a luat‑o la fugă.

22 Ahimaaț, fiul lui Țadok, i‑a zis din nou lui Ioab:

– Orice s‑ar întâmpla, lasă‑mă și pe mine să alerg după cușit.

Ioab i‑a zis:

– Fiule, de ce vrei să alergi? Nu sunt niște vești pentru care să fii răsplătit.

23 El i‑a răspuns:

– Orice s‑ar întâmpla,vreausă alerg.

Ioab i‑a zis:

– Bine, aleargă.

Ahimaaț a alergat pe drumul care traversează Arabași l‑a întrecut pe cușit.

24 În timp ce David se afla între cele două porți, străjerul s‑a urcat pe acoperișul porții, înspre zid, și‑a ridicat ochii și a văzut un om care alerga singur.

25 Străjerul l‑a strigat pe rege și i‑a spusacest lucru.

Regele a zis:

– Dacă este singur înseamnă că aduce veștibune.

Omul se apropia din ce în ce mai mult.

26 Străjerul a zărit un alt om care alerga și a strigat către portar:

– Iată un alt om care aleargă singur.

Regele a zis:

– Și el aduce veștibune.

27 Străjerul a spus:

– Văd că felul de alergare al celui dintâi este ca al lui Ahimaaț, fiul lui Țadok.

Regele a zis:

– Înseamnă că aduce vești bune, deoarece acesta este un om bun.

28 Ahimaaț a strigat și i‑a zis regelui:

– Totul este bine!

Apoi s‑a plecat cu fața la pământ înaintea regelui și a zis:

– Binecuvântat să fieDomnul, Dumnezeul tău, Care i‑a dat în mâinile noastre pe oamenii care ridicaseră mâna împotriva stăpânului meu, regele.

29 Regele a zis:

– Tânărul Absalom este bine?

Ahimaaț a răspuns:

– Când Ioab l‑a trimis pe robul regelui și pe mine, robul tău, am văzut o mare învălmășeală, dar nu știu despre ce era vorba.

30 Regele i‑a zis:

– Așteaptă puțin deoparte.

Ahimaaț a stat deoparte.

31 Îndată a sosit și cușitul, care a zis:

– Am veștibunepentru stăpânul meu, regele.Domnulte‑a izbăvit astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.

32 Regele i‑a zis cușitului:

– Tânărul Absalom este bine?

Cușitul i‑a răspuns:

– Ca acest tânăr să fie toți dușmanii stăpânului meu, regele, și toți cei ce se ridică împotriva ta ca să‑ți facă vreun rău.

David îl plânge pe Absalom

33 Atunci regele, cutremurându‑se, a urcat în odaia de sus, de deasupra porții, și a plâns. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n‑am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/18-2d3e173b7d866969704c5013cfffb1d2.mp3?version_id=126—

1 Lui Ioab i s‑a spus: „Iată, regele plânge și îl bocește pe Absalom.“

2 Astfel, în ziua aceea, victoria s‑a prefăcut în bocet pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul auzea zicându‑se: „Regele este îndurerat din cauza fiului său.“

3 În aceeași zi, poporul a intrat pe furiș în cetate, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă.

4 Regele își acoperise fața și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“

5 Ioab a intrat în palat la rege și i‑a zis: „Tu acoperi de rușine astăzi fețele tuturor slujitorilor tăi, cei care au salvat astăzi viața ta, viața fiilor tăi și a fiicelor tale, viața soțiilor tale și viața țiitoarelor tale.

6 Tu îi iubești pe cei ce te urăsc și îi urăști pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne spui că, pentru tine, conducătorii și slujitorii nu înseamnă nimic. Și știu că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toți astăzi am fi morți, atunci lucrul acesta ar fi fost drept în ochii tăi.

7 Așadar, ridică‑te, ieși și vorbește‑le slujitorilor tăi peplaculinimii lor, căci jur peDomnulcă, dacă nu ieși să te arăți, nu va mai rămâne niciun om cu tine în noaptea aceasta! Astfel, această nenorocire ar fi mai mare decât toate nenorocirile care ți s‑au întâmplat din tinerețe și până astăzi.“

8 Regele s‑a ridicat și s‑a așezat la poartă. A fost înștiințat întregul popor, zicându‑se: „Iată că regele s‑a așezat la poartă!“ Și tot poporul a venit înaintea regelui.

David se întoarce la Ierusalim

Între timp Israel fugise, fiecare bărbat la cortul lui.

9 În toate semințiile lui Israel, toți oamenii vorbeau între ei și ziceau: „Regele ne‑a eliberat din mâna dușmanilor noștri. El a fost cel care ne‑a izbăvit din mâna filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din țară, izgonit de Absalom.

10 Acum însă Absalom, pe care l‑am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneți nimic ca să‑l aduceți pe rege înapoi?“

11 Când regele David a aflat ce se vorbește în tot Israelul, a trimis acest mesaj preoților Țadok și Abiatar: „Întrebați‑i pe bătrânii lui Iuda: «De ce trebuie să fiți voi cei de pe urmă care să‑l aduceți pe rege înapoi acasă?

12 Voi sunteți frații mei; sunteți os din oasele mele și carne din carnea mea. Prin urmare, de ce trebuie să fiți ultimii care să‑l aduceți acasă pe rege?»“

13 Iar lui Amasa să‑i spuneți: „Nu ești tu os din oasele mele și carne din carnea mea? Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimeadacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oștirii, în locul lui Ioab.“

14 Regelea câștigat inima tuturor bărbaților din Iuda, ca și cum aceștia ar fi fost un singur om. Ei au trimis să‑i spună regelui: „Întoarce‑te împreună cu slujitorii tăi.“

15 Regele a pornit înapoi și a ajuns la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal ca să‑l întâmpine pe rege și să‑l treacă Iordanul.

16 Beniamitul Șimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s‑a grăbit să se coboare cu bărbații lui Iuda ca să‑l întâmpine pe regele David.

17 Împreună cu el erau o mie de bărbați din Beniamin, precum și Țiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincisprezece fii și cei douăzeci de slujitori ai săi. Au venit în grabă la Iordan, unde era și regele.

18 El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze și să facă ce crede regele de cuviință.Șimei, fiul lui Ghera, s‑a plecat înaintea regelui, chiar când acesta urma să traverseze Iordanul.

19 El i‑a zis regelui:

– Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea și să nu‑și aducă aminte de răul pe care robul său i l‑a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, ieșea din Ierusalim. Să nu pună regele la inimălucrul acesta.

20 Căci eu, robul tău, știu că am păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosifca să‑l întâmpin pe stăpânul meu, regele.

21 Abișai, fiul Țeruiei, a zis:

– Nu trebuie oare ca Șimei să fie omorât pentru că l‑a blestemat pe unsulDomnului?

22 Însă David a zis:

– Ce am eu de‑a face cu voi, fii ai Țeruiei? De ce îmi sunteți astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare omorât vreun om în Israel? Nu știu eu că astăzi sunt rege peste Israel?

23 Apoi regele i‑a zis lui Șimei:

– Nu vei muri.

Și regele i‑a promis printr‑un jurământ.

24 În întâmpinarea regelui a venit și Mefiboșet, nepotul lui Saul. Acesta nu‑și îngrijise picioarele, nu‑și aranjase barba și nu‑și spălase hainele din ziua în care regele plecase și până când acesta sosise în pace.

25 Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l‑a întrebat:

– Mefiboșet, de ce nu ai venit cu mine?

26 El a răspuns:

– O, rege, stăpânul meu, robul tău, fiind olog, s‑a gândit: „Voi înșeua un măgar și, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m‑a trădat.

27 L‑a defăimat pe robul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ceea ce consideri că este bine.

28 Căci toți cei din familia tatălui meu nu merită nimic mai mult decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i‑ai dat voie robului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aș mai putea cere de la rege?

29 Regele i‑a zis:

– De ce mai vorbești despre aceste lucruri? Am spus: tu și Țiba veți împărți pământul.

30 Mefiboșet i‑a zis regelui:

– Poate să ia el chiar tot, de vreme ce stăpânul meu, regele, s‑a întors teafăr acasă.

31 Ghiladitul Barzilai s‑a coborât din Roghelim și a traversat Iordanul împreună cu regele, ca să‑l însoțească până dincolo de Iordan.

32 Barzilai era foarte bătrân, fiind în vârstă de optzeci de ani. El asigurase hrana regelui în timpul șederii acestuia la Mahanayim, căci era un om foarte bogat.

33 Regele i‑a zis lui Barzilai:

– Însoțește‑mă, iar eu îți voi asigura hrana în timp ce ești cu mine la Ierusalim.

34 Dar Barzilai i‑a zis regelui:

– Oare câți ani voi mai trăi, ca să mă sui cu regele la Ierusalim?

35 Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun și ceea ce este rău? Poate robul tău să mai simtă gustul mâncării și al băuturii? Pot eu să mai ascult glasul cântăreților și ale cântărețelor? Și de ce să mai fie robul tău o povară pentru stăpânul meu, regele?

36 Robul tău îl va însoți puțin pe rege dincolo de Iordan. Oricum, de ce mi‑ar oferi regele o asemenea răsplată?

37 Dă‑i voie, te rog, robului tău să se întoarcă și să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântați tatăl său și mama sa. Dar iată‑l pe robul tău, Chimham. Să traverseze el împreună cu stăpânul meu, regele! Fă pentru el ceea ce consideri că este bine.

38 Regele i‑a răspuns:

– Chimham va traversa cu mine, iar eu voi face pentru el ceea ce consideri că este bine. Tot ce vei alege de la mine, voi face pentru tine.

39 Astfel, tot poporul a traversat Iordanul, iar după ce a traversat și regele, regele i‑a dat sărutare lui Barzilai și l‑a binecuvântat, iar acesta s‑a întors acasă.

40 Regele a traversat înspre Ghilgal și împreună cu el a traversat și Chimham. Tot poporul lui Iuda, precum și jumătate din poporul lui Israel, l‑au ajutat pe rege să traverseze.

41 Dar iată că toți bărbații lui Israel au venit la rege și i‑au zis:

– De ce bărbații lui Iuda, frații noștri, te‑au furat și l‑au însoțit pe rege să traverseze Iordanul împreună cu familia lui și cu toți oamenii lui David?

42 Toți bărbații lui Iuda le‑au răspuns bărbaților lui Israelastfel:

– Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniați pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?

43 Bărbații lui Israel le‑au zis bărbaților lui Iuda:

– Noi avem dreptul la rege de zece ori mai mult decât voi. Chiar la David avem mai mult drept decât voi. Așadar, de ce ne disprețuiți? Noi am fost cei dintâi care l‑am chemat pe regele nostru înapoi.

Cuvintele bărbaților lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaților lui Israel.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/19-af01fd78bf332654e65e9598cc42b4a4.mp3?version_id=126—

Rebeliunea lui Șeba

1 S‑a întâmplat că se afla acolo un om de nimic pe nume Șeba, fiul lui Bicri, un beniamit. Acesta a sunat din trâmbițăși a zis:

„Noi n‑avem nicio parte în David

și nicio moștenire în fiul lui Ișai.

La corturile tale, Israel!“

2 Toți bărbații lui Israel l‑au părăsit astfel pe David și l‑au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Bărbații lui Iuda însă au rămas alipiți de regele lor, în tot drumul său, de la Iordan până la Ierusalim.

3 David a intrat în palatul său de la Ierusalim. Regele a luat cele zece țiitoare pe care le lăsase să îngrijească de palat și le‑a pus într‑o casă păzită. El le‑a asigurat hrana, dar nu a mai intrat la ele. Acestea au rămas închise până în ziua morții lor, trăind ca în văduvie.

4 Regele i‑a zis lui Amasa: „Cheamă‑i la mine pe bărbații lui Iuda în trei zile! Să te înfățișezi și tu aici!“

5 Amasa a plecat să îndeplinească porunca regelui, însă el a întârziat, stând peste timpul hotărât de acesta.

6 Atunci David i‑a zis lui Abișai: „Să știi că Șeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât ne‑a făcut Absalom. Ia cu tine pe slujitorii stăpânului tău și urmărește‑l ca nu cumva să găsească cetăți fortificate și să scape de noi.“

7 Astfel oamenii lui Ioab, cheretiții, peletițiiși toți vitejii au ieșit din Ierusalim, sub comanda lui Abișai, pentru a‑l urmări pe Șeba, fiul lui Bicri.

8 În timp ce se aflau ei la stânca aceea mare din Ghivon, a venit și Amasa să‑i întâlnească. Ioab era îmbrăcat într‑o tunică de război și peste aceasta, la brâu, purta o cingătoare cu o sabie în teacă. În timp ce se îndrepta înspre Amasa,sabiai‑a ieșit din teacă.

9 Ioab i‑a zis lui Amasa: „Ce mai faci, frate?“ Apoi l‑a apucat cu mâna dreaptă de barbă ca să‑i dea sărutare.

10 Amasa n‑a dat atenție sabiei pe care Ioab o avea în mână, iar acesta l‑a lovit cu ea în stomac, vărsându‑i măruntaiele pe pământ. Fără a mai fi nevoie de încă o lovitură, Amasa a murit. Apoi Ioab, împreună cu fratele său Abișai, a continuat să‑l urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.

11 Unul dintre slujitorii lui Ioab a rămas lângătrupul lui Amasași striga: „Cine este de partea lui Ioab și cine este de partea lui David să‑l urmeze pe Ioab!“

12 Amasa zăcea în sânge, în mijlocul drumului. Când a văzut el că tot poporul se oprea, l‑a tras pe Amasa din drum pe câmp și a aruncat o haină peste el.

13 După ce a fost luat din drum, toți oamenii l‑au urmat pe Ioab în urmărirea lui Șeba, fiul lui Bicri.

14 El a străbătut toate semințiile lui Israel, îndreptându‑se înspre Abel-Bet-Maaca.Toți beriții s‑au adunat și l‑au urmat.

15 Ioab cu oamenii săiau venit și l‑au asediat pe Șeba în Abel-Bet-Maaca. Au înălțato rampă de asalt în dreptul cetății, care stătea împotriva meterezei, și tot poporul care era cu Ioab izbeau în zid ca să‑l facă să cadă.

16 Atunci o femeie înțeleaptă din cetate a strigat:

– Ascultați! Ascultați! Spuneți‑i, vă rog, lui Ioab: „Apropie‑te până aici, ca să‑ți vorbesc.“

17 Ioab s‑a apropiat, iar femeia l‑a întrebat:

– Tu ești Ioab?

El a răspuns:

– Eu sunt.

Ea i‑a zis:

– Ascultă cuvintele slujitoarei tale.

El a răspuns:

– Ascult.

18 Ea a zis:

– Odinioară ei obișnuiau să spună: „Trebuie să întrebe în Abel!“ Și așa rezolvau eitotul.

19 Noi suntem una din cetățile pașnice și credincioase ale lui Israel, iar tu cauți să distrugi o cetate care este o mamă în Israel. De ce vrei să înghiți moștenireaDomnului?

20 Ioab i‑a răspuns:

– Departe, departe de minegândulsă înghit și să distrug!

21 Nu așa stau lucrurile. Însă un bărbat din muntele lui Efraim, pe nume Șeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva regelui, împotriva lui David. Dați‑mi‑l doar pe el și mă voi îndepărta de cetate.

Femeia i‑a zis lui Ioab:

– Iată, capul lui îți va fi aruncat peste zid.

22 Femeia s‑a dus la tot poporul cu înțelepciunea ei. Aceștia i‑au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și i l‑au aruncat lui Ioab. Atunci el a sunat din trâmbiță și oamenii săi s‑au retras de lângă cetate, plecând fiecare la cortul lui. Ioab s‑a întors la rege, în Ierusalim.

23 Ioab era conducătorul întregii oștiri a lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiților și al peletiților;

24 Adoniram era căpetenie peste oamenii de corvoadă; Iehoșafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;

25 Șeva era scrib, iar Țadok și Abiatar erau preoți.

26 De asemenea, și iairitul Ira era preotul lui David.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/20-5f7ec8dfaf2e5be1d21a12b8d619c350.mp3?version_id=126—

Răzbunarea ghivoniților

1 În zilele lui David a fost o foamete de trei ani la rând. David a căutat fațaDomnului, șiDomnuli‑a zis: „Este din cauza lui Saul și a Casei lui sângeroase, deoarece i‑a omorât pe ghivoniți.“

2 Regele i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a vorbit. (Ghivoniții nu erau dintre fiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților. Fiii lui Israel făcuseră un jurământ față de ei, însă Saul, în râvna lui pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda, încercase să‑i nimicească).

3 David i‑a întrebat pe ghivoniți:

– Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aș putea să fac ispășire ca să binecuvântați moștenireaDomnului?

4 Ghivoniții i‑au răspuns:

– Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la familia sa. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.

Atunci el i‑a întrebat:

– Ce‑mi cereți să fac pentru voi?

5 Ei i‑au răspuns regelui:

– Fiindcă bărbatul acesta ne‑a mistuit și plănuise să fim nimiciți, astfel încât să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel,

6 să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să‑i spânzurămînainteaDomnului, în Ghiva lui Saul, alesulDomnului.

Regele a zis:

– Vi‑i voi da.

7 Regele l‑a cruțat însă pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului făcut înainteaDomnuluiîntre el și Ionatan, fiul lui Saul.

8 I‑a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii pe care Rițpa, fiica lui Aia, i‑i născuse lui Saul, precum și pe cei cinci fii pe care Merab, fiica lui Saul, i‑i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul,

9 și i‑a dat în mâinile ghivoniților. Aceștia i‑au spânzurat înainteaDomnului, pe un deal. Toți cei șapte au murit împreună, fiind uciși în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului.

10 Rițpa, fiica lui Aia, a luat un sac și l‑a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a căzut ploaie din cer peste ei, ea n‑a lăsat păsările cerului să se așeze pe ei în timpul zilei și nici vietățile câmpului în timpul nopții.

11 Când i s‑a spus lui David ce făcea Rițpa, fiica lui Aia, țiitoarea lui Saul,

12 acesta s‑a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeșului Ghiladului (aceștia le furaseră din piața Bet‑Șanului, unde le puseseră filistenii în ziua când l‑au ucis pe Saul la Ghilboa).

13 A adus de acolo osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan și au fost adunate, de asemenea, și oasele celor care fuseseră spânzurați.

14 Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Țela, în mormântul tatălui său, Chiș. Și au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru țară.

Bătălii împotriva filistenilor

15 Între filisteni și Israel a avut loc o nouă bătălie. David a coborât împreună cu slujitorii lui și au luptat împotriva filistenilor. David era epuizat.

16 Ișbi-Benob, unul dintre urmașii lui Rafa, care avea o suliță cu un vârf de bronz în greutate de trei sute de șecheliși care era încins cu o sabie nouă, și‑a pus în gând să‑l omoare pe David.

17 În ajutorul lui David a venit însă Abișai, fiul Țeruiei, care l‑a lovit pe filistean și l‑a omorât. Atunci oamenii lui David i‑au jurat, zicând: „Nu vei mai ieși cu noi la război, ca să nu stingi lumina lui Israel.“

18 După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Cu acest prilej, hușatitul Sibecai l‑a ucis pe Saf, unul dintre urmașii lui Rafa.

19 În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim, l‑a ucis pe Goliat ghititul, care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul unui țesător.

20 S‑a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaș care avea câte șase degete la ambele mâini și la ambele picioare – douăzeci și patru în total. Și acesta se trăgea din Rafa.

21 El l‑a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David, l‑a ucis.

22 Aceștia patru i s‑au născut lui Rafa în Gat. Ei au fost uciși de mâna lui David și de mâna slujitorilor săi.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/21-2946cb78d08eecdbf5c3dbb8cbbc1f92.mp3?version_id=126—

Cântarea de laudă a lui David

1 David I‑a dedicatDomnuluicuvintele acestei cântări în ziua în careDomnull‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul.

2 El a zis:

„Domnuleste stânca mea,

fortăreața mea și izbăvitorul meu!

3 Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,

scutul meu, cornulmântuirii mele,

întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu!

Tu mă izbăvești din asuprire!

4 Eu Îl chem peDomnul,

Care este vrednic de laudă,

și sunt izbăvit de dușmanii mei!

5 Căci mă înfășuraseră talazurile morții,

mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!

6 Legăturile Locuinței Morțilormă înconjuraseră,

mă prinseseră lațurile morții.

7 Dar în necazul meu L‑am chemat peDomnul,

L‑am chemat pe Dumnezeul meu.

El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,

și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.

8 Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,

temeliile cerurilor s‑au zdruncinat,

s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.

9 Se înălța fum din nările Lui

și foc mistuitor din gura Lui,

cărbuni aprinșiieșeaudin ea.

10 A aplecat cerurile și a coborât;

negură deasă era sub picioarele Lui.

11 Călărea pe un heruvim și zbura;

pluteape aripile vântului.

12 Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ,

iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.

13 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.

14 Domnula tunat din ceruri,

Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.

15 A aruncat săgeți și i‑a împrăștiatpe dușmani,

a trimisfulgerul și i‑a pus pe fugă.

16 La mustrareaDomnului,

la suflarea nărilor Lui,

s‑au văzut albiile mării

și s‑au descoperit temeliile lumii.

17 El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,

m‑a scos din apele cele mari,

18 m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic

și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.

19 Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,

darDomnulmi‑a fost sprijin.

20 El m‑a scos la loc larg,

m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.

21 Domnulmi‑a răsplătit după dreptatea mea,

mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,

22 fiindcă am păzit căileDomnului

și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

23 Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea

și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

24 Am fost fără pată înaintea Lui

și m‑am păzit de nelegiuirea mea.

25 Domnulmi‑a răsplătit după dreptatea mea,

după curăția mea înaintea ochilor Săi.

26 Cu cel credincios Tu Te arăți credincios;

cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.

27 Cu cel curat Tu Te arăți curat,

dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.

28 Tu izbăvești poporul smerit,

dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.

29 Tu ești candela mea,Doamne!

Domnulîmi luminează întunericul.

30 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,

cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.

31 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;

cuvântulDomnuluieste încercat.

El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.

32 Cine este Dumnezeu în afară deDomnul?

Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare

și El mi‑a făcut desăvârșită calea.

34 El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor

și m‑a așezat pe înălțimi.

35 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,

astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.

36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale

și răspunsul Tău mă face mare.

37 Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,

ca să nu‑mi alunece picioarele.

38 Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc;

nu mă întorc până nu‑i mistui.

39 Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică;

ei cad sub picioarele mele.

40 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă

și‑i faci să se aplece înaintea meape cei ce se ridică împotriva mea.

41 Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,

și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

42 Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.

Se uitădupăDomnul, dar El nu le răspunde.

43 Îi pisez mărunt, ca praful pământului.

Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.

44 Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,

mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;

un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.

45 Fiii străinului mă lingușesc;

de îndată ce mă aud, mă ascultă.

46 Fiii străinului îngălbenesc

și ies tremurând din fortărețele lor.

47 Domnuleste viu!

Binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!

48 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,

Cel Care îmi supune popoare,

49 Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.

Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;

Tu mă scapi de omul violent.

50 De aceea Îți voi mulțumi,Doamne, printre neamuri,

și voi cânta spre lauda Numelui Tău!

51 El dă mari izbăviriregelui Său

și arată îndurareunsului Său,

lui David și semințeilui în veac.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/22-d44a20419a264fc43c47bfa4aaa56d6b.mp3?version_id=126—

Ultimele cuvinte ale lui David

1 Acestea sunt cele din urmă cuvinte ale lui David:

„Rostirea lui David, fiul lui Ișai,

rostirea omului înălțatde Dumnezeu,

unsul Dumnezeului lui Iacov

și cântărețul plăcut al lui Israel:

2 DuhulDomnuluivorbește prin mine

și Cuvântul Lui este pe limba mea.

3 Dumnezeul lui Israel a vorbit,

Stânca lui Israel mi‑a zis:

«Cel ce stăpânește drept între oameni,

cel ce stăpânește în teamă de Dumnezeu,

4 este ca lumina dimineții,

atunci când răsare soarele într‑o dimineață senină;

el seamănă cu razele soarelui după ploaie,

care fac să crească iarba din pământ.»

5 Nu este așa Casa mea față de Dumnezeu?

Căci El a încheiat cu mine un legământ veșnic,

bine întocmit în toate privințele și bine păzit.

Nu va face El să răsară din acesta

tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?

6 Însă ticăloșii sunt toți ca niște spini buni de aruncat,

pe care nu poți să‑i iei cu mâna.

7 Oricine îi atinge folosește o unealtă de fier

sau mânerul unei sulițe

și‑i arde pe loc.“

Vitejii lui David

8 Acestea sunt numele vitejilor lui David:

Ioșeb-Bașebet, un tahchemonit, era căpetenia conducătorilor.El și‑a învârtit sulița peste opt sutede oameni, pe care i‑a străpuns într‑o singură împrejurare.

9 După el era Elazar, fiul lui Dodo, urmașul lui Ahohi. El a fost unul dintre cei trei viteji care, împreună cu David, i‑au înfruntat pe filistenii adunați acolopentru război, atunci când bărbații lui Israel băteau în retragere.

10 El s‑a ridicat și a ucis la filisteni până când i‑a obosit mâna și i‑a rămas înțepenită pe sabie.Domnula dat o mare victorie în ziua aceea. Poporul s‑a întors la Elazar numai ca să ia prada.

11 După el era Șama, fiul hararitului Aghe. Filistenii se strânseseră la Lehi. Acolo se afla o bucată de pământ plină cu linte, și poporul fugea dinaintea filistenilor.

12 ÎnsăȘamaa stat în mijlocul ogorului, l‑a apărat și i‑a ucis pe filisteni. ȘiDomnula dat o mare victorie.

13 Trei dintre cele treizeci de căpetenii au coborât și au venit la David, pe vremea secerișului, la peștera Adulam, în timp ce o trupă de filisteni își așezase tabăra în valea Refaim.

14 David se afla atunci în fortăreață, iar garnizoana filistenilor se afla în Betleem.

15 Lui David i s‑a făcut sete și a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din puțul de lângă poarta Betleemului?“

16 Cei trei viteji au răzbit prin tabăra filistenilor, au scos apă din puțul de lângă poarta Betleemului și au adus‑o cu bine la David. Însă David n‑a vrut s‑o bea, ci a vărsat‑o înainteaDomnului,

17 zicând: „Departe de mine,Doamne, să fac lucrul acesta! Să beau eu sângele bărbaților care și‑au pus viața în pericol?“ Și n‑a vrut s‑o bea. Astfel de isprăvi făceau cei trei viteji.

18 Abișai, fratele lui Ioab, fiul Țeruiei, era căpetenia celor trei. El și‑a învârtit sulița peste trei sute de oameni, străpungându‑i. Și astfel el și‑a făcut un nume alături de cei trei.

19 Era respectat de cătrecei trei.El le‑a fost căpetenie, însă n‑a ajuns mai presus decât cei trei.

20 Benaia, fiul lui Iehoiada, era un viteaz din Kabțeel care a făcut mari isprăvi. El i‑a ucis peceidoifiiai lui Ariel din Moab. El s‑a coborât și a omorât un leu în mijlocul unui puț, într‑o zi cu zăpadă.

21 El a ucis un egiptean impresionant. Egipteanul avea în mână o suliță.Benaiaa coborât împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mâna egipteanului și l‑a ucis cu propria lui suliță.

22 Astfel de isprăvi făcea Benaia, fiul lui Iehoiada, făcându‑și un nume alături de cei trei viteji.

23 Era respectat mai mult întrecei treizeci, dar n‑a ajuns între cei trei. David l‑a pus în garda sa personală.

24 Dintre cei treizeci făceau parte:

Asael, fratele lui Ioab;

Elhanan, fiul lui Dodo din Betleem;

25 haroditul Șama;

haroditul Elika;

26 paltitul Heleț;

Ira, fiul tekoanitului Icheș;

27 Abiezer din Anatot;

hușatitul Mebunai;

28 ahohitul Țalmon;

netofatitul Maharai;

29 Heled, fiul netofatitului Baana;

Itai, fiul lui Ribai, din Ghiva fiilor lui Beniamin;

30 piratonitul Benaia;

Hidai din uedurileGaaș;

31 arbatitul Abi‑Albon;

barhumitul Azmavet;

32 șaalbonitul Eliahba;

fiii lui Iașen;

Ionatan,

33 fiul hararitului Șama;

Ahiam, fiul hararitului Șarar;

34 Elifelet, fiul maacatitului Ahasbai;

Eliam, fiul ghilonitului Ahitofel;

35 carmelitul Hețrai;

arbitul Paarai;

36 Igal, fiul lui Natan din Țoba;

gaditul Bani;

37 amonitul Țelek;

beerotitul Naharai, cel ce‑i ducea armele lui Ioab, fiul Țeruiei;

38 itritul Ira,

itritul Gareb

39 și hititul Urie.

Erau cu toțiiîn numărde treizeci și șapte.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/23-2f122478afaed74a53d713d894d78173.mp3?version_id=126—