Month: February 2020

Saul, respins ca rege

1 Samuel a venit la Saul și i‑a zis: „Eu sunt cel pe care l‑a trimisDomnulsă te ungă drept rege peste poporul Său Israel. Prin urmare, ascultă mesajulDomnului.

2 Așa vorbeșteDomnulOștirilor: «Îi voi pedepsi pe amalekiți pentru ceea ce i‑au făcut lui Israel, când i s‑au împotrivit pe drum, când se suia din Egipt.

3 Du‑te deci și atacă‑i pe amalekiți. Dă spre nimiciretot ceea ce le aparține! Nu‑i cruța, ci dă la moarte bărbații și femeile, copiii și sugarii, vitele și oile, cămilele și măgarii.»“

4 Saul a adunat poporul și l‑a numărat la Telaim. Erau două sute de mii de pedestrași dintre care zece mii de bărbați din Iuda.

5 Când Saul a ajuns aproape de cetatea amalekiților, s‑a așezat la pândă, în vale.

6 Saul le‑a zis cheniților: „Duceți‑vă, plecați! Ieșiți din mijlocul amalekiților ca să nu vă nimicesc împreună cu ei, deoarece ați arătat bunătate față de toți fiii lui Israel atunci când s‑au suit din Egipt.“ Astfel, cheniții au plecat din mijlocul amalekiților.

7 Saul i‑a învins pe amalekiți de la Havila până la Șur, care se află la răsărit de Egipt.

8 L‑a prins viu pe Agag, regele amalekiților, și a dat spre nimicire tot poporul, trecându‑l prin ascuțișul sabiei.

9 Saul și poporul l‑au cruțat însă pe Agag și cele mai bune oi, vite, viței grașiși miei – tot ceea ce era mai bun. Ei n‑au dorit să le dea spre nimicire, ci au dat spre nimicire doar lucrurile care erau de disprețuit și fără valoare.

10 Atunci CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Samuel, zicând:

11 „Îmi pare rău că l‑am făcut pe Saul rege, pentru că s‑a abătut de la Mine și nu a împlinit poruncile Mele.“ Samuel s‑a mâhnit și a strigat cătreDomnultoată noaptea.

12 S‑a sculat dis‑de‑dimineață pentru a‑l întâlni pe Saul, însă i s‑a spus: „Saul a plecat la Carmel și iată că și‑a ridicat un monument. Apoi s‑a întors și a coborât la Ghilgal.“

13 Samuel s‑a dus la Saul, iar Saul i‑a zis:

– Fii binecuvântat deDomnul! Am împlinit poruncaDomnului.

14 Samuel i‑a răspuns:

– Atunci ce este acest behăit de oi, care ajunge la urechile mele și acest muget de vite, pe care‑l aud?

15 Saul i‑a zis:

– Le‑au adus de la amalekiți, pentru că poporul a cruțat cele mai bune oi și vite ca să le jertfeascăDomnului, Dumnezeul tău. Pe celelalte însă le‑am dat spre nimicire.

16 Samuel i‑a zis:

– Oprește‑te! Îți voi spune ce mi‑a vorbitDomnulîn noaptea aceasta.

Saul i‑a zis:

– Spune‑mi!

17 Samuel i‑a zis:

– Când erai mic în ochii tăi, nu ai devenit tu, oare, căpetenia semințiilor lui Israel?Domnulte‑a uns rege al lui Israel

18 și te‑a trimis într‑o misiune și a zis: „Du‑te și dă‑i spre nimicire pe păcătoșii aceia de amalekiți! Luptă‑te cu ei până vor fi mistuiți!“

19 De ce n‑ai ascultat de glasulDomnuluiși te‑ai aruncat asupra prăzii, făcând astfel ce este rău în ochiiDomnului?

20 Saul i‑a răspuns lui Samuel:

– Am ascultat de glasulDomnului. Am plecat în misiunea pe care mi‑a încredințat‑o și l‑am adus aici pe Agag, regele amalekiților, iar pe amalekiți i‑am dat spre nimicire.

21 Dar poporul a luat din pradă oi și vite, ce era mai bun din ceea ce trebuia dat spre nimicire, ca să le jertfeascăDomnului, Dumnezeul tău, la Ghilgal.

22 Atunci Samuel a zis:

Oare Își găseșteDomnulplăcerea în arderi‑de‑tot și în jertfe

mai mult decât în ascultare de glasul Său?

Iată, ascultarea este mai bună decât jertfele

și luarea-aminte este mai bună decât grăsimea berbecilor.

23 Căci răzvrătirea este ca păcatul divinației,

iar îngâmfarea – ca nelegiuirea și idolatria.

Pentru că ai respins CuvântulDomnului,

te‑a respins și El ca rege.

24 Saul i‑a răspuns lui Samuel:

– Am păcătuit căci am încălcat poruncaDomnuluiși n‑am ascultat de cuvintele tale. M‑am temut de popor și am ascultat de glasul lui.

25 Acum, te rog, iartă‑mi păcatul și întoarce‑te împreună cu mine pentru a mă putea închinaDomnului.

26 Samuel i‑a zis:

– Nu mă voi întoarce împreună cu tine. Pentru că ai respins CuvântulDomnuluișiDomnulte‑a respins ca rege al lui Israel.

27 În timp ce Samuel se întorcea să plece,Saull‑a apucat de marginea mantiei, iar aceasta s‑a rupt.

28 Atunci Samuel i‑a zis:

–Domnula rupt astăzi de la tine domnia peste Israel și a dat‑o unuia din semenii tăi, mai bun decât tine.

29 Tăria lui Israel nu trădează și nu Se răzgândește, căci El nu este om ca Se răzgândească.

30 Saul i‑a zis:

– Am păcătuit. Totuși, cinstește‑mă, te rog, înaintea bătrânilor poporului meu și înaintea lui Israel! Întoarce‑te cu mine ca să mă închin înainteaDomnului, Dumnezeul tău.

31 Samuel s‑a întors după Saul, iar acesta s‑a închinat înainteaDomnului.

32 Apoi Samuel a zis: „Aduceți‑l înaintea mea pe Agag, regele amalekiților.“ Agag a venit spre el încrezător, zicându‑și: „Cu siguranță că amărăciunea morții a trecut.“

33 Samuel i‑a zis lui Agag:

„După cum sabia ta a lăsat femei fără fii,

tot așa mama ta va fi lăsată fără fiu printre femei.“

Apoi l‑a tăiat pe Agag în bucăți înainteaDomnului, la Ghilgal.

34 După aceea, Samuel a plecat la Rama, iar Saul s‑a suit acasă, în Ghiva lui Saul.

35 Samuel nu l‑a mai văzut pe Saul până în ziua morții lui, însă Samuel bocea pentru Saul.DomnuluiI‑a părut rău că l‑a făcut pe Saul rege peste Israel.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/15-91d7df1bbe7d586fc59a928626d935e8.mp3?version_id=126—

David, uns drept rege al lui Israel

1 Domnuli‑a zis lui Samuel:

– Până când vei mai boci pentru Saul, de vreme ce Eu l‑am respins, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple‑ți cornul cu untdelemn și du‑te acolo unde te trimit: la Ișai, betleemitul, pentru că pe unul din fiii săi Mi l‑am ales ca rege.

2 Dar Samuel I‑a zis:

– Cum aș putea să plec? Saul va auzi lucrul acesta și mă va ucide.

Domnuli‑a răspuns:

– Să iei o juncană cu tine și să zici: „Am venit să aducDomnuluio jertfă.“

3 Invită la aducerea jertfei și pe Ișai, iar eu îți voi arăta ce să faci. Vei unge pentru Mine pe acela pe care ți‑l voi arăta.

4 Samuel a făcut ceea ce‑i spuseseDomnulși a venit la Betleem. Bătrânilor cetății le era frică să se întâlnească cu el.

Ei au întrebat:

– Vii cu pace?

5 El a răspuns:

–Da, cupace. Vin ca să aduc o jertfăDomnului. Sfințiți‑văși veniți cu mine la aducerea jertfei.

Samuel l‑a sfințit pe Ișai și pe fiii săi și i‑a invitat la aducerea jertfei.

6 Când aceștia au sosit, Samuel l‑a văzut pe Eliab și s‑a gândit: „Cu siguranță unsulDomnuluise află aici, înaintea Lui.“

7 ÎnsăDomnuli‑a zis: „Nu te uita la înfățișarea sau la înălțimea staturii lui, pentru că l‑am respins, căciDomnulnu Se uită la ceea ce se uită omul. Omul se uită la înfățișare, pe cândDomnulSe uită la inimă.“

8 Atunci Ișai l‑a chemat pe Abinadab și l‑a pus să treacă prin fața lui Samuel.

El i‑a zis:

– Nici pe acesta nu l‑a alesDomnul.

9 Apoi Ișai l‑a pus pe Șama să‑i treacă prin față, dar Samuel a zis:

– Nici pe acesta nu l‑a alesDomnul.

10 Așa i‑a pus Ișai pe șapte din fiii săi să treacă prin fața lui Samuel, însă Samuel i‑a zis lui Ișai:

–Domnulnu i‑a ales nici pe aceștia.

11 Apoi Samuel i‑a zis lui Ișai:

– Aceștia sunt toți fiii pe care îi ai?

Ișaii‑a răspuns:

– A mai rămas cel mai tânăr, dar iată că el paște turmele.

Samuel i‑a zis lui Ișai:

– Trimite după el și adu‑l, căci nu ne vom aduna în jurulmeseipână nu vine aici.

12 Ișaia trimis după el și a fost adus. El era roșcovan, cu ochi frumoși și plăcut la chip.Domnuli‑a zis luiSamuel: „Ridică‑te și unge‑l, căci el este!“

13 Samuel a luat cornul cu untdelemn și l‑a uns în mijlocul fraților lui, iar DuhulDomnuluia venit peste David, începând din ziua aceea. După toate acestea, Samuel s‑a ridicat și a plecat la Rama.

David, la curtea lui Saul

14 DuhulDomnuluiS‑a îndepărtat de la Saul, și un duh răude laDomnulîl chinuia.

15 Slujitorii lui Saul i‑au zis:

– Iată că un duh rău de la Dumnezeu te chinuie.

16 Să poruncească stăpânul nostru slujitorilor tăi, care stau înaintea ta, să caute un om care știe să cânte la liră. Atunci când duhul cel rău de la Dumnezeu va veni peste tine, el va cânta cu mâna lui și te vei simți mai bine.

17 Saul le‑a zis slujitorilor săi:

– Găsiți‑mi un om care știe să cânte bine și aduceți‑l la mine.

18 Atunci unul dintre tinerii slujitori a zis:

– Iată, l‑am văzut pe unul dintre fiii lui Ișai din Betleem, care este iscusit la cântat. Este un războinic viteaz, priceput la vorbire și cu o înfățișare plăcută, iarDomnuleste cu el.

19 Saul a trimis mesageri la Ișai, zicând:

– Trimite‑mi‑l pe David, fiul tău, cel care este cu turmele.

20 Ișai a luat un măgar încărcat cu pâine, un burduf de vin și un ied pe care le‑a trimis lui Saul prin fiul său David.

21 David a venit la Saul și s‑a înfățișat înaintea lui. Lui Saul i‑a plăcut foarte mult de David și l‑a luat să‑i poarte armele.

22 Saul a trimis la Ișai să‑i spună:

– Dă‑i voie lui David să rămână în slujba mea, pentru că a găsit bunăvoință înaintea mea.

23 Ori de câte ori venea duhul de la Dumnezeu asupra lui Saul, David lua lira și cânta. Atunci Saul avea parte de alinare, se simțea mai bine, iar duhul cel rău pleca de la el.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/16-5dcffd6009dac712c72c212c514aefc4.mp3?version_id=126—

David și Goliat

1 Filistenii și‑au strâns trupele pentru război. Ei s‑au strâns la Soco, care aparține de Iuda, și și‑au așezat tabăra între Soco și Azeka, la Efes-Damim.

2 Saul împreună cu bărbații lui Israel s‑au strâns și și‑au așezat tabăra în valea Ela. Ei s‑au așezat în linie de bătaie ca să‑i înfrunte pe filisteni.

3 Filistenii stăteau pe un deal, deoparte, iar Israel stătea pe un alt deal, de cealaltă parte, între ei aflându‑se o vale.

4 Din tabăra filistenilor a ieșit un viteaz al cărui nume era Goliat. Era din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă.

5 Pe cap avea un coif de bronz și era îmbrăcat cu o platoșă din zale de bronz în greutate de cinci mii de șecheli.

6 Niște apărători din bronz îi acopereau picioarele, iar pe spate îi atârna o lance.

7 Lemnul suliței lui era ca sulul unui țesător, iar vârful ei era de șase sute de șecheli de fier.Cel ce‑i ducea scutul mergea înaintea lui.

8 Goliats‑a oprit și a strigat trupelor lui Israel așezate în linie de bătaie: „De ce ați ieșit și v‑ați aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu filistean, și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți‑vă un bărbat care să coboare la mine.

9 Dacă va fi în stare să lupte cu mine și să mă ucidă, atunci noi vom deveni robii voștri. Dacă însă eu îl voi învinge și‑l voi ucide, atunci voi veți deveni robii noștri și ne veți sluji.“

10 Apoi filisteanul a zis: „Batjocoresc în ziua aceasta trupele lui Israel! Dați‑mi un bărbat ca să ne luptăm împreună!“

11 Când Saul și tot Israelul au auzit acele cuvinte rostite de filistean s‑au înspăimântat și s‑au temut foarte tare.

12 David era fiul acelui efratit pe nume Ișai, din Betleemul lui Iuda. El avea opt fii, iar în zilele lui Saul, era bătrân, înaintat în vârstă.

13 Cei trei fii mai mari ai lui Ișai plecaseră și îl urmaseră pe Saul la război. Numele celor trei fii ai săi care plecaseră la război erau: Eliab, întâiul născut; al doilea era Abinadab; iar al treilea era Șama.

14 David era cel mai tânăr. Cei trei fii mai mari îl urmaseră pe Saul.

15 David însă pleca și se întorcea de la Saul pentru a paște turma tatălui său, la Betleem.

16 Timp de patruzeci de zile, filisteanul s‑a apropiat dimineața și seara și a stat în poziție de luptă.

17 Ișai i‑a zis fiului său David: „Ia, te rog, pentru frații tăi, efaaceasta de grâne prăjite și aceste zece pâini și du‑le repede în tabără.

18 Ia și aceste zece bucăți de brânză și du‑le căpeteniei peste mia lor. Vezi cum le merge fraților tăi și adu‑mi veștide la ei.

19 Ei se află împreună cu Saul și cu ceilalți bărbați ai lui Israel în valea Ela, unde se luptă cu filistenii.“

20 David s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a lăsat turma în grija unui paznic, a luat cu el tot ce i‑a poruncit Ișai și a plecat. Când a ajuns în tabără, armata se alinia în poziție de luptă, scoțând strigăte de război.

21 Israel și filistenii s‑au aliniat în poziții de luptă, față în față.

22 David și‑a lăsat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele și a fugit la pozițiile de luptă. Cum a ajuns, și‑a întrebat frații de sănătate.

23 Pe când vorbea cu ei, iată că viteazul pe nume Goliat, filisteanul din Gat, a ieșit din rândurile filistenilor. El a rostit aceleași cuvinte ca mai înainte, iar David le‑a auzit.

24 Când l‑au văzut pe acel bărbat, toți bărbații lui Israel au fugit dinaintea lui, fiindu‑le foarte teamă.

25 Bărbații lui Israel au zis:

– L‑ați văzut pe acel bărbat înaintând? A înaintat ca să batjocorească pe Israel. Pe cel care‑l va omorî, regele îl va răsplăti cu mari bogății, îi va da pe fiica sa de soție și‑i va scuti familia tatălui său de dări în Israel.

26 David i‑a întrebat pe bărbații care stăteau lângă el:

– Ce i se va face celui care‑l va ucide pe acest filistean și va ridica astfel disprețul de peste Israel? Cine este acest filistean, acest necircumcis, ca să batjocorească oștirile Dumnezeului cel Viu?

27 Poporul i‑a spus despre acea promisiune, zicând:

– Așa i se va face celui care‑l va omorî.

28 Eliab, fratele lui cel mai mare, l‑a auzit vorbind cu bărbații, s‑a aprins de mânie împotriva lui David și i‑a zis:

– De ce ai venit și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu îngâmfarea și răutatea inimii. Ai venit să vezi lupta.

29 David a zis:

– Cu ce am greșit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc?

30 După aceea, s‑a întors de la el spre un altul și l‑a întrebat același lucru. Poporul i‑a dat același răspuns ca mai înainte.

31 Cuvintele rostite de David au fost auzite și istorisite lui Saul, care a trimis după el.

32 David i‑a zis lui Saul:

– Niciun om să nu se descurajeze în inima lui din cauza acestuia. Robul tău va merge și se va lupta cu acest filistean.

33 Saul însă i‑a zis lui David:

– Nu poți să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupți cu el, fiindcă tu ești doar un tinerel, pe când el este un războinic încă din tinerețea lui.

34 Dar David i‑a zis lui Saul:

– Robul tău era păstor la turmele tatălui său. Când venea un leu sau un urs și lua o oaie din turmă,

35 mă duceam după el, îl loveam și scăpam oaia din gura lui. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de coamă și‑l loveam până îl omoram.

36 Robul tău a omorât și leul și ursul, iar cu filisteanul acesta, cu acest necircumcis, va fi ca și cu unul dintre ei, pentru că a batjocorit oștirile Dumnezeului cel Viu.

37 David a zis:

–Domnul, Care m‑a scăpat din laba leului și a ursului, mă va scăpa și din mâna acestui filistean.

Atunci Saul i‑a zis lui David:

– Du‑te șiDomnulsă fie cu tine.

38 Saul l‑a îmbrăcat pe David cu armura sa: i‑a pus un coif de bronz pe cap și l‑a îmbrăcat cu o platoșă din zale.

39 David a legat sabia lui Saul peste armură și a încercat să meargă, deoarece nu era obișnuit cu ele. S‑a dezbrăcat însă de ele, zicându‑i lui Saul:

– Nu pot să merg cu ele, căci nu sunt obișnuit.

40 După aceea și‑a luat toiagul în mână, a ales cinci pietre netede din ued, pe care le‑a pus în buzunarul traistei sale de păstor, și‑a luat praștia și s‑a îndreptat înspre filistean.

41 Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel ce‑i ducea scutul era înaintea lui.

42 Filisteanul s‑a uitat și când l‑a văzut pe David, l‑a disprețuit, căci acesta nu era decât un tinerel roșcovan și cu înfățișare frumoasă.

43 El i‑a zis lui David:

– Sunt eu un câine de vii la mine cu toiege?

Apoi l‑a blestemat pe David în numele dumnezeilor săi.

44 Filisteanul i‑a zis lui David:

– Vino la mine și voi da trupul tău păsărilor cerului și fiarelor câmpului.

45 David i‑a zis filisteanului:

– Tu vii la mine cu sabie, suliță și lance, dar eu vin la tine în NumeleDomnuluiOștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe Care tu L‑ai batjocorit.

46 În ziua aceastaDomnulte va da în mâna mea, te voi lovi și‑ți voi tăia capul. Astăzi voi da păsărilor cerului și vietăților pământului cadavrele oștirii filistenilor și tot pământul va ști că Israel are un Dumnezeu.

47 Și toți cei care sunt adunați aici vor ști că nu prin sabie și prin suliță dăDomnulizbăvire. Căci lupta este aDomnului, iar El vă va da în mâinile noastre.

48 De îndată ce filisteanul a început să se apropie de David, acesta a alergat repede înspre liniile de luptă ca să‑l înfrunte.

49 David și‑a băgat mâna în traistăde unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praștiei și l‑a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu fața la pământ.

50 Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul. El l‑a lovit pe filistean și l‑a ucis. David n‑a avut nici măcar o sabie în mână.

51 Apoi David a alergat și s‑a oprit lângă filistean. I‑a luat sabia, a scos‑o din teaca ei și i‑a tăiat capul cu ea. Când au văzut că viteazul lor era mort, filistenii au luat‑o la fugă.

52 Atunci bărbații lui Israel și cei ai lui Iuda s‑au ridicat, au scos un strigăt de război și i‑au urmărit pe filisteni până la intrarea într‑o vale și până la porțile Ekronului. Filistenii, răniți de moarte, au căzut pe drumul Șaarayimuluipână la Gat și la Ekron.

53 Când s‑au întors de la urmărirea filistenilor, fiii lui Israel le‑au prădat tabăra.

54 David a luat capul filisteanului și l‑a adus la Ierusalim, iar armele filisteanului le‑a dus la el în cort.

55 Când l‑a văzut Saul pe David ieșind împotriva filisteanului, l‑a întrebat pe Abner, conducătorul oștirii:

– Abner, al cui fiu este acest tânăr?

Abner i‑a răspuns:

– Viu este sufletul tău, rege, că nu știu.

56 Atunci regele i‑a zis:

– Află al cui fiu este acest tânăr.

57 Îndată ce David s‑a întors de la uciderea filisteanului, Abner l‑a luat și l‑a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului.

58 Saul i‑a zis:

– Al cui fiu ești, tinere?

David i‑a răspuns:

– Sunt fiul robului tău Ișai din Betleem.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/17-1eb5a0101a0b90527298bcbae0cd327a.mp3?version_id=126—

David, invidiat de Saul

1 După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s‑a legat de sufletul lui David. Ionatan l‑a iubit ca pe propriul său suflet.

2 În ziua aceea, Saul l‑a ținut pe David la el și nu l‑a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.

3 Ionatan a încheiat un legământ cu David pentru că îl iubea ca pe propriul său suflet.

4 Ionatan și‑a scos mantaua pe care o purta și i‑a dat‑o lui David.I‑a datși hainele sale de luptă, sabia sa, arcul său și cingătoarea sa.

5 David se ducea oriunde îl trimitea Saul, și reușeaîn toate. De aceea Saul l‑a pus în fruntea războinicilor. Lucrul acesta a fost plăcut atât înaintea întregului popor, cât și înaintea slujitorilor lui Saul.

6 La întoarcerea lui David de la uciderea filisteanului, în timp ce veneau ei, femeile din toate cetățile lui Israel au ieșit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântări de bucurie și dansau în sunetul tamburinelor și al lăutelor.

7 Femeile cântau, în veselia lor, zicând:

„Saul a ucis miile lui,

iar David zecile lui de mii.“

8 Lui Saul nu i‑au plăcut aceste cuvinte și s‑a înfuriat foarte tare, zicând: „I‑au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu‑i mai lipsește decât regatul.“

9 Și din ziua aceea, Saul l‑a privit cu suspiciunepe David.

10 În ziua următoare, duhul cel răude la Dumnezeu a venit peste Saul, care profețeaînăuntrul casei sale. David cânta la liră, așa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliță.

11 Saul a aruncat sulița, gândindu‑se: „Îl voi țintui pe David de zid.“ Însă David s‑a ferit de el de două ori.

12 Lui Saul i‑a fost teamă de David pentru căDomnulera cu acesta, dar de Saul Se îndepărtase.

13 De aceea Saul l‑a îndepărtat de lângă el și l‑a pus căpetenie peste o miede oameni. David ieșea și intra în fruntea poporului.

14 El reușea în toate căile lui șiDomnulera cu el.

15 Când Saul a văzut că David reușea întotdeauna, i‑a fost frică de el.

16 Însă tot Israelul și Iuda îl iubeau pe David pentru că acesta ieșea și intra în fruntea lor.

17 Atunci Saul i‑a zis lui David:

– Iată, ți‑o voi da de soție pe Merab, fiica mea cea mare; numai să‑mi fii un luptător viteaz și să porți războaieleDomnului!

Saul însă își zicea: „Să nu fie mâna mea împotriva lui, ci să fie mâna filistenilor împotriva lui.“

18 David i‑a răspuns lui Saul:

– Cine sunt eu și cine este neamul meu, clanul tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele regelui?

19 Însă atunci când a sosit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să‑i fie dată lui David de soție, ea a fost dată lui Adriel din Mehola.

David, ginerele lui Saul

20 Mihal,o altăfiică a lui Saul, îl iubea pe David. L‑au înștiințat pe Saul, iar lui i‑a plăcut lucrul acesta.

21 Atunci Saul și‑a zis: „I‑o voi da ca să‑i fie o cursă și astfel mâna filistenilor va fi împotriva lui.“

Saul i‑a zis lui David pentru a doua oară:

– Astăzi vei fi ginerele meu.

22 Apoi Saul le‑a poruncit slujitorilor săi:

– Vorbiți‑i lui David în taină și spuneți‑i: „Iată că regele își găsește plăcerea în tine și toți slujitorii săi te iubesc. Acceptă, așadar, să fii ginerele regelui.“

23 Slujitorii lui Saul i‑au spus aceste cuvinte lui David, dar David a zis:

– Credeți că este un lucru neînsemnat să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac și de puțină însemnătate.

24 Slujitorii lui Saul l‑au înștiințat de cuvintele acestea pe care le spusese David.

25 Atunci Saul a zis: „Așa să‑i vorbiți lui David: «Regele nu dorește zestre, ci o sută de prepuțuri de‑ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe dușmanii lui.»“ Saul însă plănuia să‑l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor.

26 Slujitorii luiSauli‑au spus aceste cuvinte lui David, și propunerea de a fi ginerele regelui a fost dreaptă în ochii lui David. Înainte să se împlinească vremea hotărâtă,

27 David s‑a ridicat, a plecat împreună cu oamenii săi și a ucis două sute de filisteni. A adus prepuțurile lor și le‑a dat în număr întreg regelui, ca să devină ginerele regelui. Atunci Saul i‑a dat‑o de soție pe fiica sa Mihal.

28 Când Saul a văzut și a înțeles căDomnulera cu David și că Mihal, fiica lui, îl iubea,

29 s‑a temut și mai tare de David. Saul i‑a fost dușman lui David în toate zilele.

30 Domnitorii filisteni ieșeau la război și, ori de câte ori ieșeau, David reușea mai multeisprăvidecât toți slujitorii lui Saul. Și numele lui a ajuns foarte prețuit.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/18-0769040757a05575e0061f47950ab08d.mp3?version_id=126—

David, persecutat de Saul

1 Saul a vorbit cu fiul său Ionatan și cu toți slujitorii săi să‑l omoare pe David. Însă Ionatan, fiul lui Saul, îl aprecia foarte mult pe David.

2 Prin urmare, Ionatan l‑a înștiințat pe David, zicând:

– Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. De aceea, te rog, păzește‑te mâine dimineață și stai într‑un loc ascuns.

3 Eu voi ieși și voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care te vei afla tu. Îi voi vorbi despre tine și îți voi spune ce voi afla.

4 Ionatan l‑a vorbit de bine pe David tatălui său Saul, zicându‑i:

– Să nu păcătuiască regele împotriva robului său David, pentru că el n‑a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ți‑au slujit foarte bine.

5 Și‑a riscat viața atunci când l‑a ucis pe filistean, iarDomnula adus o mare victorie pentru tot Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta și te‑ai bucurat. De ce atunci să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat, omorându‑l pe David fără niciun motiv?

6 Saul a ascultat de Ionatan și a jurat:

– Viu esteDomnulcă David nu va fi omorât.

7 Atunci Ionatan l‑a chemat pe David și i‑a spus toate aceste cuvinte. Apoi Ionatan l‑a adus pe David la Saul și David a fost înaintea lui ca mai înainte.

8 Între timp a izbucnit din nou războiul. David a ieșit să lupte împotriva filistenilor și le‑a provocat o înfrângere așa de mare, încât aceștia au fugit dinaintea lui.

9 Într‑o zi, pe când Saul ședea în casa lui, duhul cel răude laDomnula venit peste el. Saul ținea în mână o suliță, iar David cânta la liră.

10 Saul a încercat să‑l țintuiască pe David cu sulița de zid, însă acesta s‑a ferit de Saul, care a înfipt sulița în perete. Apoi David a fugit și a scăpat în noaptea aceea.

11 Atunci Saul a trimis niște mesageri la casa lui David ca să‑l pândească, iar dimineața să‑l omoare. Însă Mihal, soția lui David, l‑a înștiințat, zicând: „Dacă nu‑ți scapi viața în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.“

12 Mihal l‑a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit și a scăpat.

13 Apoi Mihal a luatterafimul, l‑a așezat în pat, i‑a pus pe cap niște păr de capră și l‑a acoperit cu o cuvertură.

14 Când Saul a trimis mesagerii să‑l captureze pe David,Mihalle‑a zis că este bolnav.

15 Dar Saul a trimis mesagerii înapoi să‑l vadă pe David, zicând:

– Aduceți‑l la mine, în patul lui, ca să‑l omor.

16 Când au intrat mesagerii, iată că în pat se aflaterafimulcu părul de capră pe cap.

17 Atunci Saul a întrebat‑o pe Mihal:

– De ce m‑ai trădat în felul acesta și l‑ai lăsat pe dușmanul meu să plece și să scape?

Mihal i‑a răspuns:

– El mi‑a zis: „Lasă‑mă să plec, altfel te omor!“

18 David a fugit și a scăpat; s‑a dus la Samuel, la Rama și i‑a spus tot ceea ce i‑a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat și a locuit la Naiot.

19 L‑au înștiințat pe Saul de lucrul acesta, zicând: „Iată, David se află la Naiot, în Rama.“

20 Atunci Saul a trimis niște mesageri să‑l prindă pe David. Dar când aceștia au văzut o ceată de profeți profețind și pe Samuel stând în fruntea lor, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că și ei au profețit.

21 Când i s‑a spus lui Saul lucrul acesta, a trimis alți mesageri, dar și aceștia au profețit. Saul a trimis din nou mesageri, pentru a treia oară, dar și aceștia au profețit.

22 În cele din urmă, a plecat el însuși spre Rama.

A ajuns la puțulcel mare, care se află în Secu și a întrebat:

– Unde sunt Samuel și David?

Cineva i‑a răspuns:

– Iată, sunt la Naiot, în Rama.

23 Atunci Saul s‑a îndreptat spre Naiot, în Rama. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit și peste el, iar el și‑a continuat drumul profețind până ce a ajuns la Naiot, în Rama.

24 S‑a dezbrăcat și el de hainele sale și a profețit și el înaintea lui Samuel. A zăcut dezbrăcat toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: „Este oare și Saul printre profeți?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/19-576fe4970e6c26c5ac3345bb5019f99c.mp3?version_id=126—

David și Ionatan

1 David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan și l‑a întrebat:

– Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea și cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de caută să‑mi ia viața?

2 Ionatani‑a răspuns:

– Nicidecum! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, nici mare, nici mic, fără să mi‑l dezvăluie. De ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa.

3 Dar David a jurat din nou și a zis:

– Tatăl tău știe foarte bine că am găsit bunăvoință înaintea tași trebuie să‑și fi zis: „Să nu știe Ionatan lucrul acesta, căci s‑ar întrista.“ Cu adevărat, viu esteDomnulși viu este sufletul tău că între mine și moarte nu este decât un pas.

4 Ionatan i‑a zis lui David:

– Voi face pentru tine orice vei spune.

5 David i‑a zis lui Ionatan:

– Iată, mâine va fi lună nouăși ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Totuși, lasă‑mă să plec și să mă ascund în câmp până în a treia seară.

6 Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să‑i spui: „David m‑a rugat stăruitor să‑l las să dea o fugă până la Betleem, cetatea sa, căci se aduce acolo o jertfă anuală pentru toată familia.“

7 Dacă va zice: „Bine!“, atunci va fi pace pentru robul tău. Însă dacă se va aprinde de mânie atunci să știi că a hotărât să‑mi facă rău.

8 Prin urmare, arată bunătate față de robul tău, căci l‑ai adus pe robul tău în legământ cu tine înainteaDomnului. Iar dacă se găsește vreo nelegiuire în mine, omoară‑mă tu însuți! Pentru ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?

9 Ionatan i‑a zis:

– Niciodată! Dacă aș fi știut că tatăl meu a hotărât să‑ți facă rău, oare nu ți‑aș fi spus?

10 David l‑a întrebat pe Ionatan:

– Cine mă va înștiința dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?

11 Ionatan i‑a răspuns:

– Vino, să ieșim pe câmp.

Și au ieșit amândoi pe câmp.

12 Ionatan i‑a zis lui David:

–Martor îmi esteDomnul, Dumnezeul lui Israel, că îl voi cerceta pe tatăl meu mâine și poimâine cam pe la ora asta. Iar dacă are gânduri bune față de David, nu voi trimite eu pe cineva la tine și nu‑ți voi dezvălui lucrul acesta?

13 Domnulsă Se poarte cu Ionatan cu toată asprimeadacă tatăl meu va dori să‑ți facă rău, iar eu nu‑ți voi dezvălui lucrul acesta și nu te voi lăsa să pleci în siguranță. ȘiDomnulsă fie cu tine așa cum a fost și cu tatăl meu.

14 Dacă voi mai trăi, să te porți cu mine cu îndurareaDomnului, ca să nu mor.

15 Să nu‑ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de familia mea, nici chiar atunci cândDomnulva șterge de pe fața pământului pe fiecare din dușmanii lui David.

16 Ionatan a încheiatlegământcu Casa lui David. „Domnulsă ceară socoteală din mâna dușmanilor lui David!“

17 Ionatan a rostit din nou un jurământ cu David, din dragoste pentru el, căci îl iubea cu o dragoste ca pentru propriul său suflet.

18 Apoi Ionatan i‑a zis:

– Mâine este lună nouă și lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol.

19 Poimâine să cobori repede, să te duci la locul în care te‑ai ascuns prima oară și să stai lângă piatra Ezel.

20 Eu voi trage trei săgeți spre ea, ca și când aș trage la țintă.

21 Apoi voi trimite un băiat,spunându‑i: „Du‑te și caută săgețile!“ Dacă îi voi spune băiatului: „Iată, săgețile sunt dincoace de tine. Adu‑le încoace!“, atunci să vii, pentru că, viu esteDomnul, te afli în siguranță. Nu este niciun pericol.

22 Dacă însă îi voi spune tânărului: „Iată, săgețile sunt dincolo de tine“, atunci să pleci, pentru căDomnulte trimite.

23 Iar cu privire la ceea ce am vorbit noi, iată,Domnuleste martor între mine și tine pe vecie.

24 David s‑a ascuns în câmp. A venit luna nouă, și regele s‑a așezat la masă să mănânce.

25 Regele s‑a așezat, ca de obicei, pe scaunul său, pe scaunul de lângă perete. Ionatan s‑a ridicat, iar Abner s‑a așezat lângă Saul. Locul lui David a rămas însă gol.

26 Saul n‑a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s‑a întâmplat ceva cu David. Își spunea: „El nu este curat, cu siguranță nu este curat.“

27 În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol.

Atunci Saul l‑a întrebat pe fiul său Ionatan:

– De ce nu a venit fiul lui Ișai la masă, nici ieri și nici astăzi?

28 Ionatan i‑a răspuns:

– David mi‑a cerut voie să se ducă la Betleem.

29 El mi‑a zis: „Dă‑mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, iar fratele meu mi‑a poruncit să fiu acolo. Acum, dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, dă‑mi voie, te rog, să plec repede și să‑mi văd frații!“ De aceea nu a venit la masa regelui.

30 Saul s‑a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i‑a zis:

– Fiu defemeieușuratică și răzvrătită! Crezi că nu știu că ți‑ai ales ca prieten pe fiul lui Ișai, spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale?

31 Atât timp cât fiul lui Ișai trăiește pe acest pământ, nici tu și nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Trimite deci și adu‑l la mine pentru că este vrednic de moarte!

32 Dar Ionatan i‑a răspuns tatălui său, Saul:

– Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut?

33 Atunci Saul a aruncat sulița spre el ca să‑l lovească. Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să‑l omoare pe David.

34 Ionatan s‑a ridicat de la masă, arzând de mânie, și în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic, căci era trist din cauza lui David, fiindcă tatăl său îl umilise.

35 În dimineața următoare, Ionatan a ieșit la câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un băiețaș.

36 El i‑a zis băiatului: „Aleargă și găsește, te rog, săgețile pe care le trag.“ Băiatul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el.

37 Când băiatul a ajuns la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după el: „Nu‑i așa că săgeata este dincolo de tine?“

38 Ionatan a strigat după băiat: „Iute! Grăbește‑te! Nu te opri!“ Băiatul a strâns săgețile și s‑a întors la stăpânul său.

39 Acesta nu înțelegea nimic. Doar Ionatan și David înțelegeau ce se întâmpla.

40 Ionatan i‑a dat băiatului armele sale și i‑a zis: „Du‑te și du‑le în cetate!“

41 După ce a plecat băiatul, David s‑a ridicat din partea de suda stâncii, s‑a aruncat cu fața la pământ și s‑a închinat de trei ori. Apoi s‑au sărutat unul pe altul și au plâns împreună, dar David a plâns mai mult.

42 Ionatan i‑a zis lui David: „Mergi în pace! Să fie precum am jurat amândoi în NumeleDomnuluicând am zis: «Domnulsă fie între mine și tine și între sămânța mea și sămânța ta pe vecie.»“

ApoiDavids‑a ridicat și a plecat, iar Ionatan s‑a întors în cetate.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/20-d9e793fa867358261d2c3d1954ea03bd.mp3?version_id=126—

Fuga lui David la Nob

1 David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i‑a ieșit în întâmpinare tremurând și l‑a întrebat:

– De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?

2 David i‑a răspuns preotului Ahimelek:

– Regele mi‑a încredințat o misiune, zicându‑mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te‑am trimis și pe care ți‑am încredințat‑o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire.

3 Acum însă ce ai la îndemână? Dă‑mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.

4 Dar preotul i‑a răspuns lui David, zicând:

– Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot doar să‑ți dau pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s‑au ferit deîmpreunarea cufemei.

5 David i‑a răspuns preotului:

– Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi în aceste trei zile, de când am plecat. Trupuriletinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai sfinte vor fi astăzi trupurile lor?

6 Atunci preotul i‑a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinainteaDomnuluiși înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.

7 În acea zi se afla acolo, închis înainteaDomnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.

8 David i‑a zis lui Ahimelek:

– Nu este aici, la îndemâna ta, vreo suliță sau vreo sabie? Eu nu mi‑am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.

9 Preotul i‑a răspuns:

– Iată, sabia filisteanului Goliat, pe care l‑ai ucis în valea Ela, este înfășurată într‑o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s‑o iei, ia‑o, căci în afară de aceasta, nu este alta.

David a zis:

– Nu este alta ca ea! Dă‑mi‑o!

Fuga lui David la Gat

10 David s‑a ridicat, a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.

11 Slujitorii lui Achiș i‑au zis acestuia:

– Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau în timpul dansurilor, zicând:

„Saul a ucis miile lui,

iar David zecile lui de mii?“

12 David a pus la inimă aceste cuvinte și s‑a temut foarte tare de Achiș, regele Gatului.

13 Și, înaintea ochilor lor, și‑a schimbat comportamentul, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să‑i curgă saliva pe barbă.

14 Atunci Achiș le‑a zis slujitorilor săi:

– Iată, vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l‑ați adus?

15 Oare duc eu lipsă de nebuni de l‑ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/21-d4ab8a03f87faaa7e89fb2d22cfa5732.mp3?version_id=126—

Fuga lui David la Adulam și Mițpa

1 David a plecat de acolo și a fugit în peștera Adulam. Când au auzit lucrul acesta, frații săi și întreaga familie a tatălui său au coborât acolo la el.

2 Toți cei care erau strâmtorați, datori și nemulțumiți s‑au adunat la el, iar el a devenit conducătorul lor. Erau cu el în jur de patru sute de bărbați.

3 David a plecat de acolo la Mițpa, în Moab. El i‑a spus regelui Moabului: „Dă‑le voie, te rog, tatălui meu și mamei mele să vină la voi, până voi ști ce va face Dumnezeu cu mine.“

4 David i‑a lăsat cu regele Moabului, iar ei au locuit cu acesta pe toată perioada cât David s‑a aflat în fortăreață.

5 Însă profetul Gad i‑a zis lui David: „Să nu rămâi în fortăreață, ci du‑te în teritoriul lui Iuda!“

Astfel, David a plecat și a ajuns în pădurea Heret.

Represaliile lui Saul asupra cetății Nob

6 Saul a auzit că David și oamenii care erau cu el au fost descoperiți. Saul, având în mână o suliță, ședea sub tamariscul de pe înălțimea din Ghiva și toți slujitorii săi stăteau lângă el.

7 Saul le‑a zis slujitorilor săi care stăteau lângă el:

– Ascultați, beniamiți! Vă va da fiul lui Ișai tuturor ogoare și vii? Vă va face el pe toți căpetenii peste mii și căpetenii peste sute?

8 Totuși, voi toți ați uneltit împotriva mea și nimeni nu m‑a înștiințat când fiul meu a încheiat un legământ cu fiul lui Ișai. Niciunuia dintre voi nu i‑a păsat de mine și nu m‑a înștiințat că fiul meu l‑a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să mă pândească așa cum o face astăzi.

9 Edomitul Doeg, care stătea lângă slujitorii lui Saul, a răspuns, zicând:

– Eu l‑am văzut pe fiul lui Ișai venind la Nob, la Ahimelek, fiul lui Ahitub.

10 Acesta a întrebat peDomnulpentru David, i‑a dat provizii și i‑a dat și sabia filisteanului Goliat.

11 Atunci regele a trimis să fie chemați preotul Ahimelek, fiul lui Ahitub, și toată familia tatălui său, preoții care se aflau în Nob. Aceștia au venit cu toții la rege.

12 Saul a zis:

– Ascultă, fiul lui Ahitub!

El a răspuns:

– Iată‑mă, stăpâne!

13 Saul i‑a zis:

– De ce ați uneltit împotriva mea, tu și fiul lui Ișai, dându‑i pâine și o sabie și întrebând pe Dumnezeu pentru el? Ca să se răscoale împotriva mea și să mă pândească așa cum o face astăzi?

14 Ahimelek i‑a răspuns regelui, zicând:

– Care dintre toți robii tăi este atât de credincios ca David? El este ginerele regelui, conducătorul gărzii tale și cu mare vază în casa ta.

15 Oare de astăzi am început să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine așa ceva! Să nu arunce regele nicio vină asupra robului său, nici asupra vreunuia din familia tatălui meu, pentru că robul tău n‑a știut nimic din toate acestea, nici lucru mic și nici lucru mare.

16 Dar regele a zis:

– Trebuie să mori, Ahimelek, tu și toată familia tatălui tău.

17 Apoi le‑a zis gărzilor care stăteau lângă el:

– Ucideți‑i pe preoțiiDomnuluicăci și ei sunt de partea lui David. Au știut că este un fugar și nu mi‑au dat de știre.

Însă slujitorii regelui n‑au vrut să‑și întindă mâna și să lovească preoțiiDomnului.

18 Atunci regele i‑a zis lui Doeg:

– Întoarce‑te și lovește‑i tu pe preoți!

Atunci edomitul Doeg s‑a întors și a lovit el preoții. A omorât în acea zi optzeci și cinci de bărbați care purtau efodul de in.

19 A trecut prin ascuțișul sabiei chiar și cetatea preoțească Nob: bărbați și femei, copii și sugari, boi, măgari și oi. Pe toți i‑a trecut prin ascuțișul sabiei.

20 Un fiu de‑al lui Ahimelek, fiul lui Ahitub, pe nume Abiatar, a reușit să scape și a fugit după David.

21 Abiatar i‑a spus lui David că Saul a ucis preoțiiDomnului.

22 Atunci David i‑a zis lui Abiatar:

– Am știut în ziua aceea că edomitul Doeg, fiind acolo, sigur îi va spune lui Saul. Eu sunt vinovat de moartea tuturor celor din familia tatălui tău.

23 Rămâi cu mine și nu te teme, pentru că cel care caută să‑mi ia mie viața caută să ți‑o ia și ție. Cu mine vei fi în siguranță.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/22-b4a581acc0a1f6c3a941cc9ce8f1d12a.mp3?version_id=126—

David salvează cetatea Cheila

1 I s‑a spus lui David:

– Iată, filistenii luptă împotriva Cheilei și îi pradă ariile.

2 David L‑a întrebat peDomnul, zicând:

– Să mă duc să lupt împotriva acestor filisteni?

Domnuli‑a răspuns lui David:

– Du‑te, luptă împotriva filistenilor și izbăvește Cheila!

3 Dar oamenii lui David i‑au zis:

– Iată, noi ne temem chiar și aici, în Iuda! Ce va fi deci când vom merge la Cheila, împotriva oștirilor filistene?

4 Atunci David L‑a întrebat din nou peDomnul, șiDomnuli‑a răspuns, zicând:

– Ridică‑te și coboară la Cheila, căci Eu îi dau pe filisteni în mâna ta.

5 David a plecat la Cheila, împreună cu oamenii lui. A luptat împotriva filistenilor, le‑a luat turmele și le‑a provocat o mare înfrângere. Astfel, David i‑a izbăvit pe locuitorii Cheilei.

6 Când Abiatar, fiul lui Ahimelek, a fugit la David, în Cheila, s‑a coborât cu efodul în mână.

David, urmărit de Saul

7 Saul a fost înștiințat că David a venit la Cheila. Atunci el a zis: „Dumnezeu l‑a dat în mâna mea, căci s‑a izolat, intrând într‑o cetate cu porți și cu zăvoare!“

8 Saul a chemat tot poporul la război ca să coboare la Cheila și să‑l asedieze pe David și pe oamenii săi.

9 Însă David a aflat că Saul a întocmit planuri rele împotriva sa și i‑a zis preotului Abiatar:

– Adu efodul aici!

10 Apoi David a zis:

–Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila pentru a distruge cetatea din cauza mea.

11 Mă vor preda, oare, locuitorii Cheilei în mâna lui? Va coborî, oare, Saul după cum a auzit robul Tău?Doamne, Dumnezeul lui Israel, Te rog, răspunde‑i robului Tău.

Domnuli‑a răspuns:

– Se va coborî.

12 David a zis:

– Mă vor da locuitorii Cheilei pe mine și pe oamenii mei în mâna lui Saul?

Domnuli‑a răspuns:

–Tevor da.

13 Astfel, David și oamenii lui, în număr de aproape șase sute de bărbați, s‑au ridicat, au ieșit din Cheila și au plecat încotro au putut. Când Saul a fost înștiințat că David a scăpat din Cheila, nu s‑a mai dus acolo.

14 David a locuit în pustie, în fortificații; a locuit pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta în fiecare zi, însă Dumnezeu nu l‑a dat în mâinile lui.

15 În timp ce se afla la Horeș, în pustia Zif, David a înțeles că Saul îl caută ca să‑l omoare.

16 Ionatan, fiul lui Saul, s‑a ridicat și s‑a dus la David, la Horeș și i‑a întărit încrederea în Dumnezeu,

17 zicându‑i:

– Nu te teme, pentru că mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi. Tu vei domni peste Israel, iar eu voi fi al doilea, după tine. Chiar și tatăl meu, Saul, știe că este așa.

18 Apoi au încheiat amândoi un legământ înainteaDomnului. David a rămas la Horeș, iar Ionatan s‑a întors acasă.

19 Zifiții s‑au suit la Saul, la Ghiva, și i‑au zis:

– Oare nu se ascunde David printre noi, în fortificațiile de la Horeș, de pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon?

20 Acum, o, rege, coboară, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău, iar noi îl vom da în mâinile regelui!

21 Saul le‑a zis:

– Fiți binecuvântați deDomnulpentru că ați avut milă de mine.

22 Duceți‑vă, vă rog, să mai cercetați! Aflați și vedeți locul în care se află, precum și cine l‑a văzut acolo, pentru că mi s‑a spus că este foarte șiret.

23 Cercetați, aflați toate locurile în care se ascunde și întoarceți‑vă la mine cu vești sigure. Atunci voi veni cu voi și, dacă se află în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.

24 Zifițiis‑au ridicat și au plecat la Zif, înaintea lui Saul. David și oamenii lui se aflau în pustia Maon, în Araba, la sudde Ieșimon.

25 Saul a plecat împreună cu oamenii lui să‑l caute, însă David a fost înștiințat de acest lucru. A coborât la stâncă și a rămasacolo, în pustia Maon. Când a auzit Saul lucrul acesta, l‑a urmărit pe David în pustia Maon.

26 Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul, în timp ce acesta și oamenii săi încercau să‑i înconjoare pe David și pe oamenii lui, ca să‑i prindă.

27 A venit însă un mesager la Saul, zicând: „Grăbește‑te să vii pentru că filistenii au invadat țara!“

28 Atunci Saul s‑a întors din urmărirea lui David și a plecat împotriva filistenilor. Locul acela l‑au numit Sela Hamahlekot.

29 David a plecat de acolo și a locuit în fortificațiile din En‑Ghedi.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/23-a4bd0b4cbeb0debb6818ad785e30b10c.mp3?version_id=126—

David îi cruță viața lui Saul

1 Când Saul s‑a întors de la urmărirea filistenilor, l‑au înștiințat, zicând: „David se află în pustia En‑Ghedi.“

2 Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbați aleși și a plecat în căutarea lui David și a oamenilor săi, la răsărit de Stâncile Țapilor Sălbatici.

3 A ajuns la stânile de oi, care se aflau lângă drum. Acolo era o peșteră, iar Saul a intrat în ea să‑și acopere picioarele. David și oamenii lui se aflau la capătul peșterii.

4 Oamenii lui David i‑au zis:

– Iată ziua despre care ți‑a spusDomnul: „Iată, îl dau pe dușmanul tău în mâinile tale, iar tu să‑i faci ce consideri că este bine.“

David s‑a ridicat și a tăiat pe furiș colțul mantiei lui Saul.

5 După aceea însă pe David l‑a mustrat cugetul pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul.

6 El le‑a zis oamenilor săi:

– Să mă fereascăDomnulsă fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsulDomnului, și anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsulDomnului!

7 Cu aceste cuvinte David i‑a oprit pe oamenii săi și nu i‑a lăsat să‑l atace pe Saul. Apoi Saul s‑a sculat, a părăsit peștera și și‑a continuat drumul.

8 După aceea s‑a ridicat și David și a ieșit din peșteră.

El a strigat după Saul, zicând:

– O, rege, stăpânul meu!

Când Saul s‑a uitat în urma sa, David s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat.

9 Apoi David i‑a zis lui Saul:

– De ce asculți cuvintele oamenilor care spun că David dorește să‑ți facă rău?

10 Iată, în ziua aceasta ochii tăi au văzut căDomnulte‑a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peșteră. Mi s‑a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine și am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsulDomnului.

11 Privește, părintele meu, privește colțul mantiei tale în mâna mea! Prin faptul că am tăiat colțul mantiei tale și nu te‑am ucis, să înțelegi și să recunoști că nu sunt vinovat de răutate sau de fărădelege și că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândești ca să‑mi iei viața.

12 Domnulsă judece între mine și tine șiDomnulsă mă răzbune față de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.

13 Așa cum spune vechiul proverb: „Răutatea de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.

14 După cine a ieșit regele lui Israel? Pe cine urmărești? Un câine mort? Un singur purice?

15 Domnulsă fie judecător și să judece între mine și tine! Să privească, să‑mi susțină cauza și să mă izbăvească din mâna ta!

16 Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis:

– Tu ești, cu adevărat, fiul meu David?

Apoi a plâns cu voce tare,

17 zicându‑i lui David:

– Tu ești mai drept decât mine, pentru că tu m‑ai tratat bine, chiar dacă eu te‑am tratat rău.

18 Astăzi ai dovedit bunătate față de mine pentru că, deșiDomnulmă dăduse în mâna ta, tu nu m‑ai ucis.

19 Dacă un om își întâlnește dușmanul, oare îi dă drumul cu bine?Domnulsă‑ți răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine!

20 Acum, știu sigur că tu vei domni și că tronul lui Israel va fi al tău!

21 Jură‑mi peDomnulcă nu îi vei stârpi pe urmașii mei după mine și că nu îmi vei șterge numele din familia tatălui meu.

22 David i‑a jurat lui Saul, după care Saul a plecat acasă. În timpul acesta David cu oamenii săi s‑au suit în fortăreață.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1SA/24-7a15cca5d933ee2985a964c13fa28295.mp3?version_id=126—