Month: February 2020

1 Când Balaam a văzut căDomnuluiÎi place să‑l binecuvânteze pe Israel, n‑a mai umblat după farmece ca în celelalte ocazii, ci și‑a întors fața spre pustie.

2 Balaam și‑a ridicat ochii și l‑a văzut pe Israel organizat pe seminții. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste Balaam,

3 iar acesta și‑a rostit oracolul și a zis:

„Rostirealui Balaam, fiul lui Beor,

rostirea celui ai cărui ochi sunt deschiși,

4 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu,

care areo viziune de la Cel Atotputernic,

care cadecu fața la pământși ai cărui ochi sunt deschiși:

5 «Ce frumoase sunt corturile tale, Iacov,

locuințele tale, Israel!

6 Se întind ca niște palmieri,

ca niște grădini lângă un râu,

ca niște plante de aloe sădite deDomnul,

ca niște cedri lângă ape.

7 Apa va curge din gălețile lui

și sămânța lui va fi udată de ape mari.

Regele lui va fi mai măreț decât Agag

și regatul lui va fi înălțat.

8 Dumnezeu l‑a scos din Egipt;

el este precum coarnele unui bivol sălbatic.

Va devora neamurile vrăjmașe,

le va zdrobi oasele

și le va străpunge cu săgețile lui.

9 El se apleacă, se întinde ca un leu,

ca o leoaică – cine‑l va trezi?

Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează

și blestemat să fie cel care te blestemă!»“

10 Atunci Balak s‑a aprins de mânie împotriva lui Balaam. A bătut din palme și i‑a zis lui Balaam:

– Eu te‑am chemat să‑mi blestemi dușmanii, dar iată că tu i‑ai binecuvântat de trei ori.

11 Acum fugi acasă! Am zis că te voi umple de slavă, dar iată căDomnulte‑a împiedicatsă primeștislavă.

12 Balaam i‑a răspuns lui Balak:

– Nu le‑am spus eu oare mesagerilor tăi, pe care i‑ai trimis la mine:

13 „Chiar dacă Balak mi‑ar da palatul lui plin cu argint și aur, eu tot n‑aș putea să fac nimic de la mine însumi, fie bine, fie rău, dincolo de poruncaDomnului, ci voi spune doar ce‑mi va ziceDomnul“?

14 Și acum, iată, eu mă întorc la poporul meu, dar vino să te avertizez cu privire la ce va face poporul acesta poporului tău, în zilele de pe urmă.

Al patrulea oracol rostit de Balaam

15 Atunci el și‑a rostit oracolul și a zis:

„Rostirea lui Balaam, fiul lui Beor,

rostirea celui ai cărui ochi sunt deschiși,

16 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu,

care are cunoașterea Celui Preaînalt,

care are o viziune de la Cel Atotputernic,

care cadecu fața la pământși ai cărui ochi sunt deschiși:

17 «Îl văd, dar nu acum,

îl privesc, dar nu de aproape!

O stea mărșăluiește din Iacov,

un sceptru se ridică din Israel.

El străpunge colțurile Moabului

și capetele tuturor fiilor lui Șet.

18 Edom este luat în stăpânire

șicei dinSeir, dușmanii lui, sunt luați în stăpânire,

dar Israel luptă vitejește.

19 Să conducă cel din Iacov

și să‑i distrugă pe supraviețuitorii din cetate.»“

Alte oracole rostite de Balaam

20 Când l‑a văzut pe Amalek,Balaamși‑a rostit oracolul și a zis:

„Amalek a fost primul dintre neamuri,

dar sfârșitul lui va fi o pieire.“

21 Când i‑a văzut pe cheniți, și‑a rostit oracolul și a zis:

„Locuința ta este sigură

și cuibul tău se află pe o stâncă.

22 Totuși, Cain va fi pustiit.

Până când te va lua în captivitate Așur?“

23 Apoi și‑a rostit oracolul și a zis:

„Vai! Cine va rămâne în viață când Dumnezeu va împlini acestea?

24 Niște corăbii vor veni de pe țărmul Chitimului;

ele vor smeri Așurul și vor smeri Eberul,

dar și el va pieri pentru totdeauna.“

25 După aceea, Balaam s‑a ridicat și s‑a întors acasă, iar Balak s‑a dus la ale lui.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/24-78e7eb18bc2147b64bf286024935db30.mp3?version_id=126—

Israel se închină lui Baal-Peor

1 În timp ce Israel locuia în Șitim, poporul a început să curvească cu femei moabite.

2 Ele au invitat poporul să ia parte la jertfele oferite dumnezeilor lor și astfel poporul a mâncat și s‑a plecat înaintea dumnezeilor acestora.

3 Când Israel s‑a alipit deBaal-Peor,DomnulS‑a aprins de mânie împotriva lui Israel.

4 AtunciDomnuli‑a zis lui Moise: „Ia toate căpeteniile poporului și spânzură‑iînainteaDomnului, în fața soarelui, pentru ca mânia cea aprigă aDomnuluisă se întoarcă de la Israel.“

5 Moise le‑a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare dintre voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s‑au alipit deBaal-Peor.“

6 Și iată că un bărbat dintre fiii lui Israel a venit și a adus la frațiilui o midianită, înaintea ochilor lui Moise și înaintea ochilor întregii comunități a lui Israel, care plângea la intrarea Cortului Întâlnirii.

7 Când preotul Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, a văzut acest lucru, s‑a ridicat din mijlocul comunității, a luat o suliță în mână

8 și a intrat după bărbatul israelit în cort. I‑a străpuns pe amândoi, atât pe bărbatul israelit cât și pe femeia aceea, prin pânteculei. Astfel, urgia împotriva fiilor lui Israel a fost oprită.

9 Cei care au murit în această urgie au fost în număr de douăzeci și patru de mii.

10 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

11 „Fineas, fiul lui Elazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la fiii lui Israel, căci a fostplin derâvnă ca și Mine, în mijlocul lor, și de aceea, în râvna Mea, nu i‑am mistuit pe fiii lui Israel.

12 Prin urmare, spune: «Iată, îi dau legământul Meu de pace.

13 Acesta va fi pentru el și pentru sămânța lui după el un legământ al unei preoții veșnice, pentru că a fostplin derâvnă pentru Dumnezeul lui și a făcut ispășire pentru fiii lui Israel.»“

14 Numele bărbatului israelit care a fost ucis împreună cu femeia midianită era Zimri, fiul lui Salu, conducătorul unei familii de‑a simeoniților.

15 Numele femeii midianite ucise era Cozbi, fiica lui Țur, un conducător de clan și de familie midianită.

16 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

17 „Pe midianiți să‑i priviți ca dușmani și să‑i omorâți,

18 căci și ei v‑au privit ca pe niște dușmani și v‑au înșelat prin vicleniile lor, folosindu‑se dePeorși de Cozbi, fiica acelui conducător midianit, femeia care a fost ucisă în ziua urgiei cauzate de închinarea înaintea luiPeor.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/25-7d5c5fe071ff8eb8697a8ed77619b100.mp3?version_id=126—

Al doilea recensământ al lui Israel

1 După această urgie,Domnulle‑a vorbit lui Moise și preotului Elazar, fiul lui Aaron, zicând:

2 „Faceți numărătoarea întregii comunități a fiilor lui Israel, potrivit caselor părinților lor, a fiecăruia din Israel, de la douăzeci de ani în sus, care este în stare să iasă la război.“

3 Moise și preotul Elazar au vorbit poporului în câmpiile Moabului, lângă Iordan,în fațaIerihonului, zicând:

4 „Faceți numărătoarea tuturor celor care au peste douăzeci de ani, așa cumDomnulle‑a poruncit lui Moise și fiilor lui Israel care au ieșit din țara Egiptului.“

5 Ruben a fost întâiul născut al lui Israel. Fiii lui Ruben au fost:

prin Hanoh, clanul hanohiților;

prin Palu, clanul paluiților;

6 prin Hețron, clanul hețroniților;

prin Carmi, clanul carmiților.

7 Acestea alcătuiau clanurile rubeniților; au fost numărați patruzeci și trei de mii șapte sute treizecide bărbați.

8 Fiul lui Palu a fost Eliab.

9 Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan și Abiram. Acest Datan și acest Abiram au fost cei chemați din comunitate, care s‑au răzvrătit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, în comunitatea lui Korah, atunci când s‑au răzvrătit împotrivaDomnului.

10 Pământul și‑a deschis gura și i‑a înghițit împreună cu Korah, când focul a mistuit acea comunitate, în număr de două sute cincizeci de bărbați. Ei au slujit drept pildăpentru popor.

11 Fiii lui Korah n‑au murit atunci.

12 Urmașii lui Simeon, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Nemuel, clanul nemueliților;

prin Iamin, clanul iaminiților;

prin Iachin, clanul iachiniților;

13 prin Zerah, clanul zerahiților;

prin Saul, clanul sauliților.

14 Acestea alcătuiau clanurile simeoniților; au fost numărați douăzeci și două de mii două sutede bărbați.

15 Urmașii lui Gad, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Țefon, clanul țefoniților;

prin Haghi, clanul haghiților;

prin Șuni, clanul șuniților;

16 prin Ozni, clanul ozniților;

prin Eri, clanul eriților;

17 prin Arodi, clanul arodiților;

prin Areli, clanul areliților.

18 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Gad; au fost numărați patruzeci de mii cinci sutede bărbați.

19 Fiii lui Iuda au fost Er și Onan; dar atât Er, cât și Onan au murit în Canaan.

20 Fiii lui Iuda, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Șela, clanul șelaniților;

prin Pereț, clanul perețiților;

prin Zerah, clanul zerahiților.

21 Urmașii lui Pereț au fost:

prin Hețron, clanul hețroniților;

prin Hamul, clanul hamuliților.

22 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Iuda; au fost numărați șaptezeci și șase de mii cinci sutede bărbați.

23 Urmașii lui Isahar, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Tola, clanul tolaiților;

prin Puia, clanul puiților;

24 prin Iașub, clanul iașubiților;

prin Șimron, clanul șimroniților.

25 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Isahar; au fost numărați șaizeci și patru de mii trei sutede bărbați.

26 Urmașii lui Zabulon, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Sered, clanul serediților;

prin Elon, clanul eloniților;

prin Iahleel, clanul iahleeliților.

27 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Zabulon; au fost numărați șaizeci de mii cinci sutede bărbați.

28 Urmașii lui Iosif, potrivit clanurilor lor, erau: Manase și Efraim.

29 Urmașii lui Manase au fost:

prin Machir, clanul machiriților (Machir a fost tatăl lui Ghilad);

prin Ghilad, clanul ghiladiților.

30 Urmașii lui Ghilad au fost:

prin Iezer, clanul iezeriților;

prin Helek, clanul helekiților;

31 prin Asriel, clanul asrieliților;

prin Șehem, clanul șehemiților;

32 prin Șemida, clanul șemidaiților;

prin Hefer, clanul heferiților.

33 (Țelofhad, fiul lui Hefer, nu a avut fii; el a avut doar fiice, ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța.)

34 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Manase; au fost numărați cincizeci și două de mii șapte sutede bărbați.

35 Urmașii lui Efraim, potrivit clanurilor lor, au fost:

prin Șutelah, clanul șutelahiților;

prin Becher, clanul becheriților;

prin Tahan, clanul tahaniților.

36 Urmașii lui Șutelah au fost:

prin Eran, clanul eraniților.

37 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Efraim; au fost numărați treizeci și două de mii cinci sutede bărbați.

Aceștia au fost urmașii lui Iosif, potrivit clanurilor lor.

38 Urmașii lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Bela, clanul belaiților;

prin Așbel, clanul așbelaiților;

prin Ahiram, clanul ahiramiților;

39 prin Șufam, clanul șufamiților;

prin Hufam, clanul hufamiților.

40 Urmașii lui Bela, prin Ard și Naaman, au fost:

prin Ard, clanul ardiților;

prin Naaman, clanul naamaniților.

41 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Beniamin; au fost numărați patruzeci și cinci de mii șase sutede bărbați.

42 Fiii lui Dan, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Șuham, clanul șuhamiților.

Acestea erau clanurile lui Dan, potrivit clanurilor lor.

43 Toți cei din clanurile șuhamiților au fost în număr de șaizeci și patru de mii patru sutede bărbați.

44 Urmașii lui Așer, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Imna, clanul imniților;

prin Ișvi, clanul ișviților;

prin Beria, clanul beriților;

45 iar prin urmașii lui Beria:

prin Heber, clanul heberiților;

prin Malchiel, clanul malchieliților.

46 (Numele fiicei lui Așer era Serah.)

47 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Așer; au fost numărați cincizeci și trei de mii patru sutede bărbați.

48 Urmașii lui Neftali, potrivit clanurilor lor, erau:

prin Iahțeel, clanul iahțeeliților;

prin Guni, clanul guniților;

49 prin Iețer, clanul iețeriților;

prin Șilem, clanul șilemiților.

50 Acestea alcătuiau clanurile urmașilor lui Neftali; au fost numărați patruzeci și cinci de mii patru sutede bărbați.

51 Numărul fiilor lui Israel era de șase sute unu mii șapte sute treizeci.

52 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

53 „Țara să le fie împărțită acestora ca moștenire, după numărul numelor.

54 Astfel, celor care sunt mai mulți să le dai o moștenire mai mare, iar celor ce sunt mai puțini să le dai o moștenire mai mică. Fiecăruia să i se dea moștenirea, ținându‑se cont de numărul lor.

55 Însă țara să fie împărțită prin sorți. O vor moșteni potrivit numelor semințiilor părinților lor.

56 Moștenirea fiecăruia va fi împărțită între cei mulți și cei puțini, potrivit cu decizia sorților.“

57 Iată leviții care au fost numărați potrivit clanurilor lor:

prin Gherșon, clanul gherșoniților;

prin Chehat, clanul chehatiților;

prin Merari, clanul merariților.

58 Alte clanuri ale lui Levi:

clanul libniților,

clanul hebroniților,

clanul mahliților,

clanul mușiților,

clanul korahiților.

(Chehat a fost tatăl lui Amram.

59 Soția lui Amram se numea Iochebed, o urmașă a lui Levi, născută în Egipt. Ea i‑a născut lui Amram pe Aaron, pe Moise și pe sora lor, Miriam.

60 Lui Aaron i s‑au născut: Nadab și Abihu, Elazar și Itamar.

61 Dar Nadab și Abihu au murit când au adus foc străin înainteaDomnului.)

62 Toți bărbații leviți care au fost numărați de la vârsta de o lună în sus erau în număr de douăzeci și trei de mii. Ei nu au fost incluși în numărătoarea fiilor lui Israel, deoarece lor nu li s‑a dat moștenire printre fiii lui Israel.

63 Aceștia sunt cei care au fost numărați de Moise și de preotul Elazar. Ei i‑au numărat pe fiii lui Israel în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.

64 Niciunul dintre aceștia nu luaseră parte la numărătoarea fiilor lui Israel, făcută de Moise și de preotul Aaron în pustia Sinai.

65 CăciDomnulle spusese: „Vor muri cu siguranță în pustie.“ Și niciunul dintre ei n‑a mai rămas, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/26-8d303581fd701d9083da66778ead4414.mp3?version_id=126—

Fiicele lui Țelofhad și legea privind moștenirile

1 Fiicele lui Țelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, aparțineau clanurilor lui Manase, fiul lui Iosif. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța.

2 Ele au stat la intrarea Cortului Întâlnirii înaintea lui Moise, a preotului Elazar, a conducătorilor și a întregii comunități, zicând:

3 „Tatăl nostru a murit în pustie. El nu a făcut parte din comunitatea lui Korah, care s‑a răzvrătit împotrivaDomnului, ci a murit pentru păcatul lui și nu a avut niciun fiu.

4 De ce să dispară numele tatălui nostru din mijlocul clanului său pentru că nu a avut fii? Dați‑ne deci și nouă o moștenire în mijlocul fraților tatălui nostru!“

5 Moise a adus cazul lor înainteaDomnului

6 șiDomnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

7 „Ce spun fiicele lui Țelofhad este drept! Să le dai și lor o proprietate drept moștenire în mijlocul fraților tatălui lor și să treci asupra lor moștenirea tatălui lor.

8 Iar fiilor lui Israel să le spui: «Dacă un om moare și nu are vreun fiu, moștenirea lui să treacăîn proprietateafiicei lui.

9 Dacă nu are nicio fiică, moștenirea lui să fie dată fraților lui.

10 Dacă nu are frați, moștenirea să fie dată fraților tatălui său.

11 Dacă nici tatăl său nu are frați, moștenirea lui să fie dată în proprietatea rudeniei celei mai apropiate din clanul lui. Aceasta să fie o hotărâre a legii pentru fiii lui Israel, după poruncaDomnuluidată lui Moise.»“

Iosua drept succesor al lui Moise

12 Domnuli‑a zis lui Moise:

– Urcă‑te pe muntele acesta, pe Abarim, ca să vezi țara pe care am dat‑o fiilor lui Israel.

13 După ce o vei privi, vei fi adăugat la poporul tău, așa cum a fost adăugat Aaron, fratele tău.

14 Căci atunci când comunitatea a început să se certe, voi v‑ați răzvrătit împotriva porunciiMele, la apele din pustia Țin, și nu ați arătat sfințenia Mea înaintea ochilor lor. (Acestea au fost apele de la Meriba Kadeș, în pustia Țin.)

15 Moise I‑a răspunsDomnului, zicând:

16 – Fie caDomnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să numească un om pesteaceastăcomunitate,

17 care să iasă și să intre înaintea lor, care să‑i scoată afară și să‑i conducă înăuntru, astfel încât comunitateaDomnuluisă nu fie ca niște oi fără păstor.

18 Domnuli‑a zis lui Moise:

– Ia‑l pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul, și pune‑ți mâna peste el.

19 Să‑l așezi înaintea preotului Elazar și a întregii comunități și să‑l împuternicești în prezența lor.

20 Dă‑i din autoritatea ta pentru ca toată comunitatea fiilor lui Israel să‑l asculte.

21 Să stea înaintea preotului Elazar, iar acesta să întrebe pentru el, înainteaDomnului, decizia lui Urim. La porunca lui,Iosuași toți fiii lui Israel împreună cu el, toată comunitatea, vor trebui să iasă și, la porunca lui, vor trebui să intre.

22 Moise a făcut după poruncaDomnului. L‑a luat pe Iosua și l‑a pus înaintea preotului Elazar și a întregii comunități.

23 Apoi și‑a pus mâinile peste el și l‑a împuternicit, după cum spuseseDomnulprin Moise.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/27-5af9971e0501a54ebae9af6a36d99560.mp3?version_id=126—

Reglementări privind jertfele – jertfele zilnice

1 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

2 „Poruncește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Aveți grijă să‑Mi aduceți la vremea hotărâtă mâncarea –tot ce este folositla jertfele mistuite de foc pentru Mine, de o aromă plăcută Mie.»

3 Să le mai spui: «Iată jertfa mistuită de foc pe care va trebui să o aducețiDomnului: doi miei de un an, fără meteahnă, ca ardere‑de‑tot continuă, în fiecare zi.

4 Un miel să‑l jertfești dimineața, iar pe al doilea miel să‑l jertfești între cele două seri,

5 împreună cu un dar de mâncare: a zecea parte dintr‑o efăde făină aleasă, amestecată cu un sfert de hinde ulei de măsline presate.

6 Aceasta este o ardere‑de‑tot continuă, instituită la muntele Sinai, de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentruDomnul.

7 Să aducețiși o jertfă de băutură dintr‑un sfert de hin pentru fiecare mieljertfit. Această jertfă de băutură tare să fie adusăDomnuluiîn Locul Sfânt.

8 Al doilea miel să‑l jertfești între cele două seri și să aduci împreună cu el un dar de mâncare și o jertfă de băutură, ca și dimineața. Aceasta este o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcutăDomnului.

Jertfele de Sabat

9 În ziua de Sabat, să aduceți doi miei de un an, fără meteahnă, un dar de mâncare din două zecimi de efăde făină aleasă, amestecată cu untdelemn și o jertfă de băutură.

10 Aceasta este arderea‑de‑tot pentru fiecare zi de Sabat, în afară de arderea‑de‑tot continuă și de jertfa de băutură.

Jertfele pentru fiecare lună nouă

11 În prima zi afiecăreiluni să aduceți ca ardere‑de‑totDomnuluidoi tauri, un berbec și șapte miei de un an, fără meteahnă.

12 Împreună cu fiecare taur,să aducețiun dar de mâncare din trei zecimi de efăde făină aleasă, amestecată cu untdelemn. Alături de berbec,să aducețiun dar de mâncare din două zecimi de efă de făină aleasă, amestecată cu untdelemn;

13 și alături de fiecare miel,să aducețiun dar de mâncare dintr‑o zecime de efă de făină aleasă, amestecată cu untdelemn. Aceasta este o ardere‑de‑tot de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentruDomnul.

14 Să aduceți și jertfele de băutură dintr‑o jumătate de hinde vin pentru fiecare taurjertfit, o treime de hinpentru berbec și un sfert de hin pentru fiecare miel. Aceasta este arderea‑de‑tot lunară și trebuie adusă în fiecare lună din an.

15 În afară de arderea‑de‑tot continuă și jertfa de băutură să mai aducețiDomnuluiun țap ca jertfă pentru păcat.

Paștele și sărbătoarea Azimelor

16 În a paisprezecea zi a lunii întâi va fi PașteleDomnului,

17 iar în a cincisprezecea zi a acestei luni va fi o sărbătoare; timp de șapte zile să mâncați azime.

18 În prima zi să aveți o adunare sfântă. Să nu faceți nicio muncă obișnuită.

19 Să aducețiDomnuluica ardere‑de‑tot o jertfă mistuită de foc: doi tauri, un berbec și șapte miei de un an, fără meteahnă.

20 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu untdelemn: trei zecimi de efă alături de fiecare taur, două zecimi pentru berbec

21 și o zecime alături de fiecare din cei șapte miei.

22 De asemenea,să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, ca să se facă ispășire pentru voi.

23 Să aduceți acestea în afară de arderea‑de‑tot de dimineață, care este adusă ca ardere‑de‑tot continuă.

24 În acest fel să aduceți zilnic, de‑a lungul celor șapte zile, hrana jertfei mistuite de foc, de o aromă plăcutăDomnului. Să fie adusă în afară de arderea‑de‑tot continuă și jertfa de băutură.

25 În ziua a șaptea să aveți o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă obișnuită.

Sărbătoarea Săptămânilor

26 În ziua primelor roade, când veți aduceDomnuluiun dar de mâncare din noile roade, în timpul Sărbătorii Săptămânilor, să țineți o adunare sfântă și să nu faceți nicio muncă obișnuită.

27 Să aduceți ca ardere‑de‑tot de o aromă plăcutăDomnuluidoi tauri, un berbec și șapte miei de un an.

28 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu untdelemn: trei zecimi de efă alături de fiecare taur, două zecimi pentru berbec

29 și o zecime alături de fiecare din cei șapte miei.

30 De asemenea,să aducețiși un țap, ca să se facă ispășire pentru voi.

31 În afară de arderea‑de‑tot continuă și de darul ei de mâncare,să aducețiși jertfele lor de băutură; ele să fie fără meteahnă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/28-2ca8bf1cf7ab614040514ae66d47369f.mp3?version_id=126—

Sărbătoarea Trâmbițelor

1 În prima zi a lunii a șapteasă aveți o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă obișnuită în timpul ei. Este ziua când veți suna dintrâmbiță.

2 Să aduceți o ardere‑de‑tot de o aromă plăcutăDomnului, dintr‑un taur, un berbec și șapte miei de un an, fără meteahnă.

3 Darul de mâncare să fie din făină aleasă, amestecată cu untdelemn: trei zecimi de efăalături de taur, două zecimipentru berbec

4 și câte o zecimealături de fiecare miel din cei șapte.

5 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, ca să se facă ispășire pentru voi.

6 Toate acestea să fie aduse în afară de arderea‑de‑tot lunară, cu darul ei de mâncare, arderea‑de‑tot continuă, cu darul ei de mâncare și jertfele lor de băutură care au fost stabilite. Aceasta este o jertfă mistuită de foc pentruDomnul, de o aromă plăcută.

Ziua Ispășirii

7 În a zecea zi a lunii a șaptea să țineți o adunare sfântă. Să vă smeriți sufleteleși să nu faceți nicio lucrare.

8 Să aduceți ca ardere‑de‑tot de o aromă plăcutăDomnului, un taur, un berbec și șapte miei de un an fără meteahnă.

9 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu untdelemn: trei zecimi de efă alături de taur, două zecimi alături de berbec

10 și câte o zecime pentru fiecare din cei șapte miei.

11 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de jertfa de ispășire pentru păcat, arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfele de băutură.

Sărbătoarea Corturilor

12 În a cincisprezecea zi a lunii a șaptea să aveți o adunare sfântă și să nu faceți nicio muncă obișnuită în timpul ei. Țineți o sărbătoare în cinsteaDomnuluitimp de șapte zile.

13 Să aduceți ca ardere‑de‑tot o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcutăDomnului, din treisprezece tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an. Aceștia să fie fără meteahnă.

14 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu untdelemn: trei zecimi de efă alături de fiecare din cei treisprezece tauri, două zecimi alături de fiecare din cei doi berbeci

15 și o zecime alături de fiecare din cei paisprezece miei.

16 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfa de băutură.

17 A doua zisă aducețidoisprezece tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără meteahnă.

18 Împreună cu taurii, berbecii și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

19 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfele de băutură.

20 În a treia zisă aducețiunsprezece tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără meteahnă.

21 Împreună cu taurii, berbecii și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

22 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfa de băutură.

23 În a patra zisă aducețizece tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără meteahnă.

24 Împreună cu taurii, berbecii și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

25 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfa de băutură.

26 În a cincea zisă aduceținouă tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără meteahnă.

27 Împreună cu taurii, berbecii și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

28 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfa de băutură.

29 În a șasea zisă aducețiopt tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără meteahnă.

30 Împreună cu taurii, berbecii și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

31 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfele de băutură.

32 În a șaptea zisă aducețișapte tauri, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără meteahnă.

33 Împreună cu taurii, berbecii și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

34 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfa de băutură.

35 În a opta zi să țineți o adunare și să nu faceți nicio muncă obișnuită.

36 Să aduceți ca ardere‑de‑tot o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcutăDomnului, dintr‑un taur, un berbec și șapte miei de un an fără meteahnă.

37 Împreună cu taurul, berbecul și mieii,să aducețiși darul de mâncare și jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite.

38 Să aducețiși un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea‑de‑tot continuă, darul de mâncare și jertfa de băutură.

39 Acestea suntjertfelepe care trebuie să le aducețiDomnuluila sărbătorile rânduite, în afară de jertfele pentru împlinirea unui jurământ și darurile de bunăvoie: arderi‑de‑tot, daruri de mâncare, jertfe de băutură și jertfe de pace.»“

40 Moise le‑a vorbit fiilor lui Israel potrivit cu tot ceea ceDomnuli‑a poruncit lui Moise.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/29-6783e01f764b3c57f697c175f8b2a07d.mp3?version_id=126—

Reglementări cu privire la ținerea unui jurământ

1 Moise le‑a vorbit căpeteniilor semințiilor fiilor lui Israel, zicând: „Acesta este cuvântul pe care‑l porunceșteDomnul:

2 «Când un om face un jurământDomnuluisau rostește o promisiune, legându‑se printr‑o obligație, să nu‑și încalce cuvântul! Să facă potrivit cu tot ce i‑a ieșit din gură.

3 Când o femeie face un jurământDomnuluiși se leagă printr‑o obligație, în casa tatălui ei, în tinerețile ei,

4 iar tatăl ei aude de jurământul și de obligația prin care ea s‑a legat, dar nu‑i spune nimic, atunci toate jurămintele ei vor rămâne valabile și orice obligație prin care ea s‑a legat va rămâne valabilă.

5 Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua când audedespre ele, atunci toate jurămintele și obligațiile prin care ea s‑a legat nu vor mai fi valabile.Domnulo va ierta, căci tatăl ei i‑a interzis.

6 Dacă ea se va mărita, după ce s‑a legat prin jurăminte sau printr‑un cuvânt pripit al buzelor ei,

7 și soțul ei aude despre ele, dar nu‑i spune nimic în ziua când aude, atunci jurămintele ei vor rămâne valabile, iar obligațiile prin care ea s‑a legat vor rămâne valabile.

8 Dar dacă soțul ei îi interzice în ziua când aude de jurământul ei, prin aceasta el desființează jurământul pe care ea l‑a făcut și cuvântul pripit prin care ea s‑a legat cu buzele ei. ȘiDomnulo va ierta.

9 Orice jurământ al unei femei văduve sau divorțate, prin care ea s‑a legat, va rămâne valabil împotriva ei.

10 Dacă o femeie jură în casa soțului ei sau se leagă printr‑o obligație cu promisiune,

11 iar soțul ei aude de lucrul acesta, dar nu‑i spune nimic și nu‑i interzice, atunci toate jurămintele pe care ea le‑a făcut vor rămâne valabile și orice obligație prin care ea s‑a legat va rămâne valabilă.

12 Dar dacă soțul ei le desființează în ziua când audedespre ele, atunci orice rostire a buzelor ei cu jurământ sau orice obligație prin care s‑a legat nu va rămâne valabilă.

13 Soțul ei poate întări și soțul ei poate desființa orice jurământ și orice promisiune făcută cu obligația de a‑și smeri sufletul.

14 Dar dacă soțul ei nu‑i spune nimic timp de mai multe zile, atunci el confirmă toate jurămintele ei sau toate obligațiile care sunt asupra ei. Le confirmă pentru că nu i‑a zis nimic în ziua când a auzit despre ele.

15 Dacă totuși le va desființa mai târziu, atunci el va purtapedeapsa pentrunelegiuirea ei.»“

16 Acestea sunt hotărârile pe careDomnuli le‑a poruncit lui Moise cu privire la soț și soția lui și cu privire la tată și fiica lui, în tinerețile ei, în casa tatălui ei.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/30-7b28b05daac3e417648365c3a9406117.mp3?version_id=126—

Răzbunarea Domnului asupra midianiților

1 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

2 „Răzbună‑i pe fiii lui Israel împotriva midianiților. După aceea vei fi adăugat la poporul tău.“

3 Moise a vorbit poporului, zicând: „Înarmați câțiva bărbați dintre voi care să meargă la luptă împotriva lui Midian și să aducă răzbunareaDomnuluiasupra lui.

4 Trimiteți la război câte o mie de bărbați din fiecare seminție a lui Israel.“

5 Astfel, din miile lui Israel, au fost înarmați douăsprezece mii de bărbați, câte o mie din fiecare seminție.

6 Moise i‑a trimis la luptă pe acești o mie de bărbați din fiecare seminție, împreună cu preotul Fineas, fiul lui Elazar, care a luat cu el lucrurile sfinte și trâmbițele răsunătoare.

7 Aceștia s‑au luptat împotriva Midianului, așa cumDomnulîi poruncise lui Moise, și au ucis toți bărbații.

8 Alături de cei uciși se aflau și cei cinci regi ai Midianului: Evi, Rechem, Țur, Hur și Reba. Au ucis cu sabia și pe Balaam, fiul lui Beor.

9 Fiii lui Israel au capturat femeile midianite și copiii lor, vitele lor, turmele lor și toate celelalte bunuri.

10 Au dat foc tuturor cetăților în care au locuit midianiții, precum și tuturor fortărețelor lor.

11 Au luat toată prada și tot ce au jefuit, atât oameni, cât și animale,

12 și le‑au adus – prizonierii, ceea ce au jefuit și prada – lui Moise, preotului Elazar și comunității fiilor lui Israel, la tabăra din câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.

13 Moise, preotul Elazar și toți conducătorii comunității au ieșit să‑i întâlnească în afara taberei.

14 Moise s‑a mâniat pe conducătorii oștirii – pe conducătorii peste mii și conducătorii peste sute – care se întorceau din război.

15 El le‑a zis: „Cum? Ați lăsat în viață toate femeile?

16 Iată, ele sunt acelea care au urmat sfatul lui Balaam și au fost un prilej de păcătuire a fiilor lui Israel împotrivaDomnului, în cele întâmplate la Peor, astfel încât comunitateaDomnuluia fost lovită de o urgie.

17 Acum, ucideți toți băieții, precum și toate femeile care au cunoscut un bărbat, culcându‑se cu el,

18 iar pe fetele care nu s‑au culcat niciodată cu un bărbat, păstrați‑le în viață pentru voi.

19 Apoi toți aceia dintre voi care ați ucis pe cineva sau ați atins vreun cadavru trebuie să rămâneți afară din tabără șapte zile. A treia și a șaptea zi trebuie să vă curățiți, atât voi, cât și prizonierii voștri.

20 De asemenea, să curățiți orice haină și orice lucru făcut din piele, din păr de capră sau din lemn.“

21 Apoi preotul Elazar le‑a zis războinicilor care fuseseră la luptă: „Aceasta este o hotărâre a Legii pe careDomnuli‑a poruncit‑o lui Moise:

22 Numai aurul, argintul, bronzul, fierul, cositorul, plumbul,

23 orice lucru care rezistă la foc, să‑l treceți prin foc, și atunci va fi curat. Dar să fie curățit și cu apa de curățire. Iar tot ce nu rezistă la foc să‑l treceți prin apă.

24 A șaptea zi să vă spălați hainele și veți fi curați. Apoi veți putea să vă întoarceți în tabără.“

Împărțirea prăzii

25 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

26 „Tu, preotul Elazar și căpeteniile familiilor comunității să numărați prada capturată, pe fiecare om sau animal.

27 Împărțiți prada între cei care au ieșit la război și restul comunității.

28 Să aduci prin ridicare un tributDomnuluide la războinicii care au ieșit la război: câte unul din cinci sute, atât din oameni, cât și din vite, din măgari sau din oi.

29 Să le luați din jumătateacuvenitălor și apoi să le dai preotului Elazar, ca o contribuție pentruDomnul.

30 Din jumătateacuvenităfiilor lui Israel, să iei câte unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din vite, din măgari, din oi sau orice alte animale, și apoi să le dai leviților care au îndatorirea să aibă grijă de TabernacululDomnului.“

31 Moise și preotul Elazar au făcut așa cumDomnulîi poruncise lui Moise.

32 Prada rămasă din jaful făcut de războinici era de șase sute șaptezeci și cinci de mii de oi,

33 șaptezeci și două de mii de vite,

34 șaizeci și unu de mii de măgari

35 și treizeci și două de mii de femei care nu s‑au culcat niciodată cu un bărbat.

36 Jumătatea care alcătuia partea celor ce ieșiseră la război eraurmătoarea:

trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi,

37 din care șase sute șaptezeci și cinci de oi erau tributDomnului;

38 treizeci și șase de mii de boi, din care șaptezeci și doi erau tributDomnului;

39 treizeci de mii cinci sute de măgari, din care șaizeci și unu erau tributDomnului;

40 șaisprezece mii de oameni, din care treizeci și doi erau tributDomnului.

41 Moise a dat acest tribut preotului Elazar, ca o contribuție pentruDomnul, așa cumDomnulîi poruncise lui Moise.

42 Jumătatea care alcătuia partea fiilor lui Israel, pe care Moise a separat‑o de cea a ostașilor

43 – jumătatea comunității – era de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi,

44 treizeci și șase de mii de vite,

45 treizeci de mii cinci sute de măgari

46 și șaisprezece mii de oameni.

47 Din jumătatea fiilor lui Israel, Moise a ales câte unul din fiecare cincizeci de oameni și animale, după cum i‑a poruncitDomnulși i‑a dat leviților care aveau îndatorirea să aibă grijă de TabernacululDomnului.

48 Atunci conducătorii oștirii – cei peste mii și cei peste sute – s‑au dus la Moise

49 și i‑au zis: „Slujitorii tăi au numărat războinicii de sub comanda noastră și nu lipsește niciunul.

50 Noi aducem ca ofrandăDomnuluitot ce am găsit ca obiect de aur – lănțișoare, brățări, inele, cercei și coliere – ca să facem ispășire pentru sufletele noastre înainteaDomnului.“

51 Moise și preotul Elazar au acceptat de la ei toate aceste obiecte lucrate în aur.

52 Tot aurul pe care conducătorii peste mii și conducătorii peste sute l‑au adusDomnuluidrept contribuție prin ridicare cântărea șaisprezece mii șapte sute cincizeci de șecheli.

53 Fiecare războinic și‑a păstrat prada pentru sine.

54 Moise și preotul Elazar au acceptat aurul adus de conducătorii peste mii și conducătorii peste sute și l‑au adus în Cortul Întâlnirii ca o aducere-aminte pentru fiii lui Israel înainteaDomnului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/31-e37d3141b065fce96edc7810538752e7.mp3?version_id=126—

Așezarea semințiilor transiordaniene

1 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului și Ghiladului erau locuri bune pentru vite.

2 Ei au venit la Moise, la preotul Elazar și la conducătorii comunității, zicând:

3 – Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heșbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon

4 – ținuturile pe careDomnulle‑a lovit înaintea comunității lui Israel – sunt ținuturibunepentru vite, iar robii tăi au vite.

5 Apoi au zis:

– Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, dă ținuturile acestea în proprietatea robilor tăi și nu ne trece peste Iordan.

6 Moise le‑a zis fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben:

– Frații voștri se pregătesc de război, iar voi vreți să rămâneți aici?

7 De ce vreți să descurajați inima fiilor lui Israel, ca să nu mai treacă în țara pe care le‑a dat‑oDomnul?

8 Așa au făcut și părinții voștri pe care i‑am trimis din Kadeș-Barnea să cerceteze țara.

9 După ce s‑au suit până la valea Eșcol și au văzut țara, au descurajat inima fiilor lui Israel, ca să nu mai intre în țara pe careDomnulle‑a dat‑o.

10 DomnulS‑a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat, zicând:

11 „Pentru că nu M‑au urmat din toată inima lor, niciun om peste douăzeci de ani care s‑a suit din Egipt nu va vedea țara pe care am promis‑o prin jurământ lui Avraam, Isaac și Iacov,

12 în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, și Iosua, fiul lui Nun, căci ei L‑au urmat din toată inima peDomnul.“

13 Atunci mâniaDomnuluis‑a aprins împotriva lui Israel și i‑a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când a pierit toată generația care făcuse rău în ochiiDomnului.

14 Și iată că acum vă ridicați voi, copii de păcătoși, și luați locul părinților voștri ca să aprindeți și mai tare mâniaDomnuluiîmpotriva lui Israel.

15 Dacă vă întoarceți de la El, El va părăsi iarăși pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veți fi voi.

16 Atunci ei s‑au apropiat de Moise și i‑au zis:

– Vom zidi aici țarcuri pentru turmele noastre și cetăți pentru copiii noștri.

17 Apoi ne vom înarma în grabă și vom merge înaintea fiilor lui Israel până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noștri vor locui în cetăți fortificate pentrua fi protejațide locuitorii țării.

18 Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare din fiii lui Israel să‑și fi primit moștenirea.

19 Nu vom mai moșteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moștenirea noastră este la răsărit de Iordan.

20 Moise le‑a zis:

– Dacă veți face așa, dacă vă veți înarma ca să luptați înainteaDomnului,

21 dacă veți trece cu toți cei înarmați dincolo de Iordan, înainteaDomnului, până când El Își va alunga dinainte toți dușmanii Lui,

22 și dacă vă veți întoarce numai după ce țara va fi supusăDomnului, atunci veți fi fără vină înainteaDomnuluiși înaintea lui Israel, iar ținutul acesta va fi proprietatea voastră înainteaDomnului.

23 Dar dacă nu veți face așa, atunci veți păcătui înainteaDomnuluiși puteți fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge.

24 Construiți cetăți pentru copiii voștri și țarcuri pentru turmele voastre, dar faceți potrivit cu ce v‑a ieșit din gură.

25 Fiii lui Gad și fiii lui Ruben i‑au vorbit lui Moise, zicând:

– Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru.

26 Copiii și soțiile noastre, turmele și vitele noastre vor rămâne aici în fortificațiile Ghiladului.

27 Dar robii tăi, toți cei înarmați pentru război, vor trece dincolo să lupte înainteaDomnului, cum zice stăpânul nostru.

28 Atunci Moise a dat porunci, cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și conducătorilor familiilor din semințiile fiilor lui Israel.

29 Moise le‑a zis:

– Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben, toți cei înarmați pentru război, vor trece cu voi Iordanul înainteaDomnuluiși veți supune țara, atunci să le dați Ghiladul în stăpânire.

30 Dar dacă nu vor trece dincolo înarmați împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în țara Canaan.

31 Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns, zicând:

– Robii tăi vor face așa cum a spusDomnul.

32 Vom trece înarmați în țara Canaan înainteaDomnului, iar proprietatea pe care o moștenim să fie de partea aceasta a Iordanului.

33 Atunci Moise a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben și uneia din jumătățile seminției lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriților, și regatul lui Og, regele Bașanului – țara cu cetățile ei, cu teritoriile cetăților țării de jur împrejur.

34 Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

35 Atrot-Șofanul, Iazerul, Iogbeha,

36 Bet‑Nimra și Bet‑Haranul, cetăți fortificate, precum și țarcuri pentru turme.

37 Fiii lui Ruben au rezidit Heșbonul, Eleale, Chiriatayim,

38 precum și Nebo și Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) și Sibma. Ei au pus alte nume cetăților pe care le‑au construit.

39 Urmașii lui Machir, fiul lui Manase, s‑au îndreptat către Ghilad, l‑au cucerit și i‑au alungat pe amoriții care locuiau acolo.

40 Atunci Moise i‑a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, și el a locuit acolo.

41 Iair, urmașul lui Manase, a luat în stăpânire și el câteva așezări și le‑a numit Havot-Iair.

42 Nobah a cucerit Chenatul și satele din împrejurimile lui și l‑a numit Nobah, după numele lui.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/32-46d5da77937625731952fef4a88a97bd.mp3?version_id=126—

Itinerarul lui Israel între Egipt și Iordan

1 Iată popasurile fiilor lui Israel care au ieșit din țara Egiptului potrivit oștirilor lor, sub conducerea lui Moise și Aaron.

2 La poruncaDomnului, Moise a scris popasurile din timpul călătoriilor lor. Iată călătoriile lor potrivit popasurilor lor:

3 Ei au pornit din Ramses în luna întâi, în a cincisprezecea zi a lunii întâi. A doua zi după Paște, fiii lui Israel au ieșit cu îndrăznealăsub privirile tuturor egiptenilor,

4 în timp ce egiptenii își înmormântau toți întâii născuți pe care îi loviseDomnul.Domnuladusese judecata chiar și asupra dumnezeilor lor.

5 Fiii lui Israel au pornit din Ramses și apoi și‑au așezat tabăra la Sucot.

6 Au pornit din Sucot și apoi și‑au așezat tabăra la Etam, care este la marginea pustiei.

7 Au pornit din Etam, s‑au întors la Pi‑Hahirot care este față în față cu Baal-Țefon și apoi și‑au așezat tabăra înaintea Migdolului.

8 Au pornit din Pi‑Hahirot, au trecut prin mijlocul mării spre pustie, au călătorit trei zile în pustia Etam și apoi și‑au așezat tabăra la Mara.

9 Au pornit din Mara, s‑au dus la Elim, unde erau douăsprezece izvoare și șaptezeci de palmieri și apoi și‑au așezat tabăra acolo.

10 Au pornit din Elim și apoi și‑au așezat tabăra lângă Marea Roșie.

11 Au pornit de la Marea Roșie și apoi și‑au așezat tabăra în pustia Sin.

12 Au pornit din pustia Sin și apoi și‑au așezat tabăra la Dofka.

13 Au pornit din Dofka și apoi și‑au așezat tabăra la Aluș.

14 Au pornit din Aluș și apoi și‑au așezat tabăra la Refidim, unde nu s‑a găsit apă de băut pentru popor.

15 Au pornit din Refidim și apoi și‑au așezat tabăra în pustia Sinai.

16 Au pornit din pustia Sinai și apoi și‑au așezat tabăra la Chibrot-Hataava.

17 Au pornit din Chibrot-Hataava și apoi și‑au așezat tabăra la Hațerot.

18 Au pornit din Hațerot și apoi și‑au așezat tabăra la Ritma.

19 Au pornit din Ritma și apoi și‑au așezat tabăra la Rimon-Pereț.

20 Au pornit din Rimon-Pereț apoi și și‑au așezat tabăra la Libna.

21 Au pornit din Libna și apoi și‑au așezat tabăra la Risa.

22 Au pornit din Risa și apoi și‑au așezat tabăra la Chehelata.

23 Au pornit din Chehelata și apoi și‑au așezat tabăra la muntele Șafer.

24 Au pornit de la muntele Șafer și apoi și‑au așezat tabăra la Harada.

25 Au pornit din Harada și apoi și‑au așezat tabăra la Makhelot.

26 Au pornit din Makhelot și apoi și‑au așezat tabăra la Tahat.

27 Au pornit din Tahat și apoi și‑au așezat tabăra la Terah.

28 Au pornit din Terah și apoi și‑au așezat tabăra la Mitka.

29 Au pornit din Mitka și apoi și‑au așezat tabăra la Hașmona.

30 Au pornit din Hașmona și apoi și‑au așezat tabăra la Moserot.

31 Au pornit din Moserot și apoi și‑au așezat tabăra la Bene-Iaakan.

32 Au pornit din Bene-Iaakan și apoi și‑au așezat tabăra la Hor‑Haghidgad.

33 Au pornit din Hor‑Haghidgad și apoi și‑au așezat tabăra la Iotbata.

34 Au pornit din Iotbata și apoi și‑au așezat tabăra la Abrona.

35 Au pornit din Abrona și apoi și‑au așezat tabăra la Ețion-Gheber.

36 Au pornit din Ețion-Gheber și apoi și‑au așezat tabăra la Kadeș, în pustia Țin.

37 Au pornit din Kadeș și apoi și‑au așezat tabăra la muntele Hor, la hotarul Edomului.

38 La poruncaDomnului, preotul Aaron s‑a urcat pe muntele Hor unde a murit în prima zi a lunii a cincea, în al patruzecilea an după ieșirea fiilor lui Israel din țara Egiptului.

39 Aaron era în vârstă de o sută douăzeci și trei de ani când a murit pe muntele Hor.

40 Regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev, în țara Canaan, a auzit de venirea fiilor lui Israel.

41 Au pornit de la muntele Hor și apoi și‑au așezat tabăra la Țalmona.

42 Au pornit din Țalmona și apoi și‑au așezat tabăra la Punon.

43 Au pornit din Punon și apoi și‑au așezat tabăra la Obot.

44 Au pornit din Obot și apoi și‑au așezat tabăra la Iye‑Abarim, la hotarul Moabului.

45 Au pornit din Iyimși apoi și‑au așezat tabăra la Dibon‑Gad.

46 Au plecat din Dibon‑Gad și apoi și‑au așezat tabăra la Almon-Diblataim.

47 Au pornit din Almon-Diblataim și apoi și‑au așezat tabăra în munții Abarimului, înaintea muntelui Nebo.

48 Au pornit de la munții Abarimului și apoi și‑au așezat tabăra în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.

49 Acolo, în câmpiile Moabului, și‑au așezat tabăra de‑a lungul Iordanului, de la Bet‑Ieșimot la Abel-Șitim.

Porunci privind cucerirea țării

50 Domnuli‑a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului, zicând:

51 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți trece dincolo de Iordan, în țara Canaan,

52 să‑i alungați pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Să le distrugeți toate chipurilede piatrăși toate chipurile turnate și să le nimiciți toate înălțimile.

53 Luați țara în stăpânire și locuiți în ea, căci Eu v‑am dat țaraaceastaca s‑o stăpâniți.

54 Să împărțiți țara prin sorți, potrivit clanurilor voastre. Celor ce sunt mai mulți să le dai o moștenire mai mare, iar celor ce sunt mai puțini să le dai o moștenire mai mică. Moștenirea fiecăruia să fie în locul care iese prin aruncarea sorților. Să luați în stăpânire țara potrivit semințiilor părinților voștri.

55 Dar dacă nu‑i veți alunga pe locuitorii țării, aceia pe care îi veți lăsa dintre ei vă vor fi spini în ochii și ghimpi în coaste. Ei vă vor dușmăni în țara în care veți locui.

56 Și vă voi face și vouă așa cum am plănuit să le fac lor.»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/33-e27014768d251fb5427bb564a5d8ba0f.mp3?version_id=126—