Month: February 2020

Rebeliunea poporului și judecata Domnului

1 Atunci întreaga comunitate și‑a ridicat glasul și a strigat. Și în noaptea aceea poporul s‑a plâns.

2 Toți fiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron și întreaga comunitate le‑a zis:

– O, de am fi murit noi în țara Egiptului sau de am fi murit în pustia aceasta!

3 De ce ne aduceDomnulîn țara aceasta? Ca să cădemlovițide sabie? Soțiile noastre și copilașii noștri vor ajunge pradă. N‑ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?

4 Și fiecare i‑a zis fratelui său:

– Să ne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt!

5 Atunci Moise și Aaron s‑au aruncat cu fațala pământînaintea întregii adunări a comunității fiilor lui Israel.

6 Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei care cercetaseră țara, și‑au sfâșiat hainele

7 și au vorbit întregii comunități a fiilor lui Israel, zicând:

– Țara pe care am străbătut‑o ca s‑o cercetăm este o țară deosebit de bună.

8 DacăDomnulÎși găsește plăcerea în noi, ne va duce în această țară și ne‑o va da nouă; este o țară în care curge lapte și miere.

9 Numai nu vă răzvrătiți împotrivaDomnuluiși nu vă temeți de poporul din țară, căci vor fi ca pâinea pentru noi. Protecția le‑a fost luată, iarDomnuleste cu noi. Nu vă temeți de ei.

10 Dar întreaga comunitate zicea să‑i omoare cu pietre. Atunci slavaDomnuluis‑a arătat la Cortul Întâlnirii, înaintea fiilor lui Israel.

11 Domnuli‑a zis lui Moise:

– Până când Mă va disprețui poporul acesta? Până când nu va crede în Mine, în pofida tuturor semnelor pe care le‑am făcut în mijlocul lui?

12 Îl voi lovi cu molimă și‑l voi dezmoșteni, iar pe tine te voi face un neam mai mare și mai puternic decât el.

13 Dar Moise i‑a zisDomnului:

– Egiptenii vor auzi lucrul acesta, căci prin puterea Ta ai scos acest popor din mijlocul lor,

14 și‑l vor spune locuitorilor acestei țări. Ei au auzit că Tu,Doamne, ești în mijlocul acestui popor, că Tu,Doamne, ești văzut de ei față în față, că norul Tău stă deasupra lor și că mergi înaintea lor în timpul zilei într‑un stâlp de nor, iar noaptea într‑un stâlp de foc.

15 Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci neamurile care au auzit despre Tine vor zice:

16 „Pentru căDomnuln‑a putut să ducă acest popor în țara pe care le‑o jurase, de aceea i‑a omorât în pustie.“

17 Te rog, lasă acum ca puterea Stăpânului să se arate în măreția ei, după cum ai promis, zicând:

18 „Domnuleste încet la mânie și plin de îndurare, iertând nelegiuirea și fărădelegea, dar nu lasă nepedepsitpe cel vinovat, ci pedepsește nelegiuirea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la a treia și a patragenerație.“

19 Te rog, iartă nelegiuirea acestui popor, potrivit măreției îndurării Tale, așa cum ai iertat acest popor din Egipt până acum.

20 Domnula zis:

– I‑am iertat așa cum ai cerut.

21 Dar, cât este de adevărat faptul că Eu sunt viu și că slavaDomnuluiva umple tot pământul,

22 tot așa niciunul din oamenii care au văzut slava Mea și semnele pe care le‑am făcut în Egipt și în pustie și care totuși M‑au pus la încercarede zece ori până acum și n‑au ascultat de glasul Meu,

23 nu vor vedea țara pe care am jurat că le‑o voi da părinților lor. Niciunul dintre cei care M‑au disprețuit nu o va vedea.

24 Dar pentru că robul Meu Caleb a fostcălăuzit deun alt duh și M‑a urmat pe deplin, îl voi duce în țara în care a fost, iar sămânța lui o va stăpâni.

25 Amalekiții și canaaniții locuiesc în vale. De aceea, mâine, întoarceți‑vă și porniți spre pustie, pe drumul către Marea Roșie.

26 Domnulle‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:

27 „Până când va cârti această comunitate rea împotriva Mea? Am auzit cârtirile pe care fiii lui Israel le‑au rostit împotriva Mea.

28 De aceea spuneți‑le: «Viu sunt Eu, ziceDomnul, că vă voi face precum ați vorbit în auzul Meu:

29 cadavrele voastre vor zăcea în pustia aceasta. Dintre toți cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus care ați fost numărați și înscriși și care ați cârtit împotriva Mea,

30 niciunul nu va intra în țara în care am jurat că vă voi așeza, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun.

31 Pe copilașii voștri însă, despre care ați zis că vor ajunge pradă, îi voi duce în țară și astfel ei vor cunoaște țara pe care voi ați respins‑o.

32 Cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta.

33 Fiii voștri vor fi păstori în pustie timp de patruzeci de ani și vor purtavinanecredincioșiei voastre până când trupurile voastre moarte își vor găsi sfârșitul în pustie.

34 După cum timp de patruzeci de zile ați cercetat țara, tot așa, timp de patruzeci de ani – câte un an pentru fiecare zi – veți purtapedeapsa pentrunelegiuirea voastră și astfel veți cunoaște respingerea Mea.»

35 Eu,Domnul, am vorbit. Cu siguranță așa îi voi face acestei comunități rele care s‑a adunat împotriva Mea. În pustia aceasta își vor găsi sfârșitul și aici vor muri.“

36 Bărbații pe care Moise îi trimisese să cerceteze țara și care, atunci când s‑au întors, au făcut toată comunitatea să cârtească împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre țară,

37 deci oamenii aceia care aduseseră un raport rău despre țară, au murit loviți de o urgie înainteaDomnului.

38 Numai Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viață dintre bărbații care se duseseră să cerceteze țara.

39 Când Moise le‑a spus aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel, poporul a bocit mult.

40 Ei s‑au trezit dis‑de‑dimineață și s‑au urcat pe vârful muntelui, zicând:

– Iată‑ne! Ne vom sui spre locul pe care l‑a promisDomnul, căci am păcătuit.

41 Dar Moise le‑a zis:

– De ce încălcați poruncaDomnului?Acest plannu va reuși.

42 Să nu vă suiți, căciDomnulnu este în mijlocul vostru și veți cădea loviți înaintea dușmanilor voștri.

43 Amalekiții și canaaniții sunt înaintea voastră și veți cădealovițide sabie. Fiindcă v‑ați abătut de laDomnul, El nu va fi cu voi.

44 Ei însă s‑au îngâmfat și s‑au suit pe înălțimile muntelui, chiar dacă Moise și Chivotul LegământuluiDomnuluinu au părăsit tabăra.

45 Atunci amalekiții și canaaniții care locuiau pe muntele acela au coborât, i‑au atacat și i‑au zdrobit până la Horma.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/14-bf597d0912a8c9687dc2697a07fe4472.mp3?version_id=126—

Daruri suplimentare diferitelor jertfe

1 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

2 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care veți locui, pe care v‑o voi da,

3 și veți aduceDomnuluio jertfă mistuită de foc – fie o ardere‑de‑tot, fie o jertfă pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau un dar de bunăvoie sau o jertfă cu ocazia sărbătorilor periodice – ca să faceți din cirezile sau turmele voastre o aromă plăcutăDomnului,

4 cel care va aduceDomnuluiofranda sa va trebui să aducă și un dar de mâncare dintr‑o zecime de efăde făină aleasă, amestecată cu un sfert de hinde untdelemn.

5 Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot, să aducă și un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură.

6 Pentru fiecare berbec să aducă și un dar de mâncare din două zecimi de efăde făină aleasă, amestecată cu o treime de hinde untdelemn,

7 și o jertfă de băutură dintr‑o treime de hin de vin, de o aromă plăcutăDomnului.

8 Când vor aduce un taur ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca jertfă de paceîn cinsteaDomnului,

9 să aducă împreună cu taurul un dar de mâncare din trei zecimi de efăde făină aleasă, amestecată cu o jumătate de hinde untdelemn

10 și o jertfă de băutură din jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcutăDomnului.

11 Așa să se facă pentru fiecare bou sau berbec sau pentru fiecare dintre miei sau iezi.

12 Așa să se facă pentru fiecare în parte, oricare ar fi numărul lor.

13 Așa să facă orice băștinaș care își va aduce jertfa mistuită de foc de o aromă plăcutăDomnului.

14 Dacă vreun străin care locuiește cu voi sau carese nașteprintre voi de‑a lungul generațiilor voastre, va dori să aducă o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcutăDomnului, el va trebui să facă așa cum faceți voi.

15 Să fie o singură hotărâre pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește printre voi, o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre. Și voi și străinul veți fi la fel înainteaDomnului.

16 Să fie aceeași lege și aceeași poruncă atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește cu voi.»“

17 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

18 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care vă duc

19 și când veți mânca din pâinea țării, să aducețiDomnuluio contribuție prin ridicare.

20 Din prima parte a aluatului să aduceți o turtă drept contribuție ca dar ridicat. S‑o aduceți așa cum aduceți o contribuție din aria de treierat.

21 De‑a lungul generațiilor voastre, să oferițiDomnuluiaceastă contribuție din prima parte a aluatului vostru.

Jertfe pentru păcatul fără voie

22 Dacă păcătuiți din greșeală și nu împliniți toate aceste porunci pe careDomnuli le‑a spus lui Moise

23 – tot ce v‑a poruncitDomnulprin Moise, din ziua în careDomnula dat porunci și până mai târziu, de‑a lungul generațiilor voastre, –

24 dacă deci comunitatea a păcătuit fără voie, fără să‑și dea seama, atunci toată comunitatea să aducă un taur ca ardere‑de‑tot de o aromă plăcutăDomnului, împreună cu un dar de mâncare potrivit poruncii și un țap ca jertfă pentru păcat.

25 Preotul să facă ispășire pentru toată comunitatea fiilor lui Israel și ei vor fi iertați, căci au păcătuit fără voie și și‑au adus atât ofranda, adică jertfa mistuită de foc pentruDomnul, cât și jertfa pentru păcat înainteaDomnului, pentru păcatul pe care l‑au săvârșit fără voie.

26 Toată comunitatea fiilor lui Israel va fi iertată, atât ei, cât și străinii care locuiesc în mijlocul lor, pentru că tot poporul a păcătuit fără voie.

27 Dacă cineva păcătuiește fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat.

28 Preotul să facă ispășire înainteaDomnuluipentru cel care a păcătuit fără voie și după ce va face ispășire pentru el, va fi iertat.

29 Să fie aceeași lege pentru toți aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băștinașul dintre fiii lui Israel, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor.

30 Însă cel ce păcătuiește cu voie– indiferent dacă este băștinaș sau străin – Îl hulește peDomnul. Omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului.

31 Fiindcă a disprețuit CuvântulDomnuluiși a încălcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit pe deplin.Pedeapsa pentrunelegiuire va fi asupra lui.»“

Pedeapsa pentru călcarea Sabatului

32 În timp ce fiii lui Israel erau în pustie, au găsit un om adunând vreascuri în ziua de Sabat.

33 Cei care‑l găsiseră adunând vreascuri l‑au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron și a întregii comunități.

34 Pentru că încă nu era clar ce trebuie să i se facă, l‑au pus sub pază.

35 Domnuli‑a zis lui Moise: „Omul acela să fie pedepsit cu moartea. Întreaga comunitate să‑l omoare cu pietre în afara taberei.“

36 Întreaga comunitate l‑a dus în afara taberei și l‑a omorât cu pietre, așa cumDomnuli‑a poruncit lui Moise.

Ciucurii de la veșminte

37 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

38 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le să‑și facă ciucuri la colțurile hainelor, de‑a lungul generațiilor lor, și să pună un șnur albastru pe ciucurele de la fiecare colț.

39 Când veți avea ciucurii aceștia, să vă uitați la ei și să vă aduceți aminte de toate poruncileDomnuluica să le puteți împlini. Și astfel nu veți mai umbla după poftele inimilor voastre și ale ochilor voștri, după care v‑ați luat ca să curviți.

40 Așa vă veți aduce aminte să împliniți toate poruncile Mele și veți fi sfinți pentru Dumnezeul vostru.

41 Eu suntDomnul, Dumnezeul vostru, Care v‑am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu suntDomnul, Dumnezeul vostru.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/15-a8debbe4ebe0a217d9b1f3cfbbbef2b5.mp3?version_id=126—

Rebeliunea lui Korah, Datan și Abiram

1 Korah, fiul lui Ițhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet – urmași ai lui Ruben – au luat

2 două sute cincizeci de bărbați dintre fiii lui Israel, conducători ai comunității, dintre cei chemați la sfatul adunării, bărbați cu renume, și s‑au ridicat împotriva lui Moise.

3 S‑au adunat împotriva lui Moise și a lui Aaron și le‑au zis:

– Ați mers prea departe! Toată comunitatea este sfântă, fiecareom din adunare, șiDomnuleste în mijlocul ei. Deci de ce vă ridicați pe voi înșivă deasupra comunitățiiDomnului?

4 Când a auzit Moise, s‑a aruncat cu fațala pământ.

5 Apoi i‑a zis lui Korah și comunității lui:

– DimineațăDomnulva face cunoscut cine este al Său, cine este sfânt și cine are voie să se apropie de El. Cel pe care El l‑a ales, acela se va apropia de El.

6 Faceți lucrul acesta: luați fărașe pentru cărbuni, atât tu, Korah, cât și comunitatea ta,

7 și mâine puneți în ele foc și tămâie înainteaDomnului. Omul pe careDomnulîl alege va fi cel sfânt. Voi, leviții, ați mers prea departe!

8 Apoi Moise i‑a zis lui Korah:

– Ascultați, vă rog, fii ai lui Levi!

9 Este prea puțin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v‑a separat de comunitatea lui Israel, aducându‑vă aproape de El ca să îndepliniți slujba de la TabernacululDomnului, să stați înaintea comunității și s‑o slujiți?

10 El te‑a adus aproape de El,atâtpe tine,câtși pe toți frații tăi, fiii lui Levi, iar acum vreți și preoția?

11 De aceea,să știică tu și toată comunitatea ta, v‑ați adunat împotrivaDomnului. Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?

12 Moise a trimis după Datan și Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis:

– Nu ne vom sui.

13 Este prea puțin că ne‑ai scos dintr‑o țară în care curge lapte și miere ca să ne omori în pustie, încât vrei să și domnești peste noi?

14 Mai mult, nu ne‑ai dus într‑o țară în care curge lapte și miere, nici nu ne‑ai dat ca moștenire ogoare și vii. Crezi că le poți scoate ochii acestor oameni? Nu ne vom sui.

15 Moise s‑a mâniat foarte tare și I‑a zisDomnului: „Nu Te uita la jertfa lor! Nu le‑am luat nici măcar un măgar și nu le‑am făcut niciun rău niciunuia dintre ei.“

16 După aceea, Moise i‑a zis lui Korah:

– Tu și toată comunitatea ta să vă înfățișați mâine înainteaDomnului– tu, ei și Aaron.

17 Fiecare să‑și ia fărașul pentru cărbuni, să pună tămâie în el și să‑și pună fărașul înainteaDomnului: vor fi două sute cincizeci de fărașe pentru cărbuni. Atât tu, cât și Aaron să veniți fiecare cu fărașul lui.

18 Și‑au luat fiecare fărașele pentru cărbuni, au pus foc și tămâie în ele și au stat la intrarea în Cortul Întâlnirii împreună cu Moise și Aaron.

19 Korah a strâns întreaga comunitate împotriva lor la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci slavaDomnuluis‑a arătat întregii comunități.

20 Domnulle‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:

21 – Separați‑vă de această comunitate, ca să‑i pot mistui într‑o clipă.

22 Ei s‑au aruncat cu fațala pământși au zis:

– O Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, dacă va păcătui un singur om, Te vei mânia pe toată comunitatea?

23 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

24 – Vorbește‑i comunității, zicând: „Îndepărtați‑vă de locuințele lui Korah, Datan și Abiram.“

25 Moise s‑a ridicat și s‑a dus la Datan și Abiram, iar bătrânii lui Israel au mers după el.

26 El a vorbit comunității, zicând: „Vă rog, îndepărtați‑vă de corturile acestor oameni răi și nu atingeți nimic din ce este al lor, ca nu cumva să fiți spulberați din cauza tuturor păcatelor lor.“

27 Ei s‑au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit și au stat fiecare la intrarea cortului său împreună cu soțiile, fiii și copilașii lor.

28 Moise le‑a zis: „Prin aceasta veți cunoaște căDomnulm‑a trimis să fac toate aceste lucrări, căci nule‑am făcutdin minteamea.

29 Dacă aceștia vor muri cum moare orice om sau dacă vor fi pedepsiți cum este pedepsit orice om,înseamnă cănuDomnulm‑a trimis.

30 Dar dacăDomnulînfăptuiește ceva cu totul nou, iar pământul își deschide gura și‑i înghite cu tot ceea ce au și se coboară de vii în Locuința Morților, atunci să știți că oamenii aceștia L‑au disprețuit peDomnul.“

31 Imediat ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul de sub ei s‑a despicat.

32 Pământul și‑a deschis gura și i‑a înghițit atât pe ei și casele lor, cât și pe toți oamenii lui Korah cu toate bunurile lor.

33 Și astfel ei, cu tot ce era al lor, au coborât de vii în Locuința Morților. Pământul s‑a închis peste ei și au pierit din mijlocul adunării.

34 Tot Israelul, care era în jurul lor, a fugit la strigătul acestora pentru că ziceau: „Să nu cumva să ne înghită pământul!“

35 Și a ieșit un foc de laDomnulși i‑a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbați care au adus tămâie.

36 ApoiDomnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

37 „Spune‑i lui Elazar, fiul preotului Aaron, să ia din foc fărașele pentru cărbuni, pentru că sunt sfinte, și să împrăștie foculla distanță.

38 Din fărașele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă niște plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le‑au adus înainteaDomnuluiși, prin urmare, sunt sfinte. Ele vor fi un semn pentru fiii lui Israel.“

39 Preotul Elazar a luat fărașele de bronz pe care le aduseseră cei arși, le‑a bătut și a făcut niște plăci pentru acoperirea altarului.

40 Aceasta este o aducere-aminte pentru fiii lui Israel, pentru ca niciun străin, care nu este urmaș al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înainteaDomnului, ca să nu i se întâmple ca lui Korah și celor ce au fost cu el, așa cumDomnulîi vorbise lui Elazar prin Moise.

Rebeliunea întregului popor

41 A doua zi, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporulDomnului!“

42 În timp ce comunitatea se strânsese împotriva lor, Moise și Aaron s‑au întors spre Cortul Întâlnirii. Și iată că norul l‑a acoperit și slavaDomnuluis‑a arătat.

43 Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii

44 șiDomnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

45 „Ieșiți din mijlocul acestei comunități ca s‑o mistui într‑o clipă!“ Ei s‑au aruncat cu fațala pământ.

46 Moise i‑a zis lui Aaron: „Ia‑ți fărașul pentru cărbuni, pune în el foc de pe altar, pune tămâie în el și du‑te repede la popor ca să faci ispășire pentru el, pentru că a izbucnit mânia dinainteaDomnului; urgia a început.“

47 Aaron a luatfărașul pentru cărbuni, după cum îi zisese Moise, și a fugit în mijlocul poporului. Și iată că urgia începuse deja în popor. A tămâiat și a făcut ispășire pentru popor.

48 El s‑a așezat între cei morți și cei vii, și urgia s‑a oprit.

49 Cei omorâți de urgie au fost paisprezece mii șapte sute, în afară de cei ce muriseră din cauza lui Korah.

50 Aaron s‑a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Urgia se oprise.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/16-ec42d6b8bd936be7444aac7d50748295.mp3?version_id=126—

Toiagul lui Aaron înflorește

1 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

2 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și ia de la ei câte un toiag, potrivit caselor părinților lor, adică douăsprezece toiege de la toți conducătorii, potrivit caselor părinților lor. Scrie numele fiecărui om pe toiagul său

3 și scrie numele lui Aaron pe toiagul lui Levi. Să fie câte un toiag de la fiecare căpetenie a familiei lui.

4 Pune‑le în Cortul Întâlnirii, înaintea Mărturiei, acolo unde Mă întâlnesc cu voi.

5 Toiagul bărbatului pe care îl voi alege va înflori. Așa voi pune capăt cârtirilor fiilor lui Israel împotriva voastră.“

6 Moise le‑a vorbit fiilor lui Israel și fiecare dintre conducătorii lor i‑a dat toiagul, câte unul de fiecare conducător, potrivit caselor părinților lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era între ale lor.

7 Moise a pus toiegele înainteaDomnului, în Cortul Mărturiei.

8 A doua zi Moise a intrat în Cortul Mărturiei și iată că toiagul lui Aaron, al casei lui Levi, înverzise, înmugurise, înflorise și avea migdale coapte.

9 Atunci Moise a luat dinainteaDomnuluitoate toiegele și le‑a adus înaintea tuturor fiilor lui Israel. Ei s‑au uitat și fiecare și‑a luat toiagul.

10 Domnuli‑a zis lui Moise: „Pune înapoi toiagul lui Aaron înaintea Mărturiei. Să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiți ca să se pună astfel capăt cârtirilor lor împotriva Mea și să nu moară.“

11 Moise a făcut potrivit cu ceea ce i‑a poruncitDomnul; așa a făcut.

12 Fiii lui Israel i‑au zis lui Moise: „Iată că murim; pierim, pierim cu toții!

13 Oricine se apropie de TabernacululDomnuluimoare. Vom muri oare toți?“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/17-66e8c8aa19e092a210ab8f2f0e42b303.mp3?version_id=126—

Reglementări cu privire la responsabilitatea preoților și a leviților

1 Domnuli‑a zis lui Aaron: „Tu, fiii tăi și casa tatălui tău împreună cu tine veți purtapedeapsa pentrunelegiuire cu privire la Sfântul Lăcaș, dar numai tu și fiii tăi veți purtapedeapsa pentrunelegiuire cu privire la preoție.

2 De asemenea, adu‑i aproape de tine pe frații tăi din seminția lui Levi, seminția tatălui tău, ca să ți se alăture și să‑ți slujească, în timp ce tu și fiii tăi sunteți înaintea Cortului Mărturiei.

3 Să păzească îndatoririle față de tine și față de tot Cortul. Numai să nu se apropie nici de obiectele Lăcașului, nici de altar, pentru că altfel și ei și tu veți muri.

4 Ei să fie alături de tine și să păzească îndatoririle față de Cortul Întâlnirii, toată slujirea de la Cort. Niciun străinsă nu se apropie de voi.

5 Să păziți îndatorirea față de Lăcaș și îndatorirea față de altar, ca să nu mai fie mânie peste fiii lui Israel.

6 Iată că Eu Însumi i‑am luat pe frații voștri leviți din mijlocul fiilor lui Israel. Ei vă sunt dați vouă în dar din parteaDomnuluica să îndeplinească slujirea de la Cortul Întâlnirii.

7 Dar tu și fiii tăi împreună cu tine să păziți preoția voastră, având grijă de orice lucru privitor la altar și de tot ce este dincolo de draperie; așa să îndepliniți slujba. Vouă vă dau preoția în dar. Străinul care se va apropia să fie omorât.“

Partea ce le revine preoților

8 Domnuli‑a zis lui Aaron: „Iată, ți‑am dat responsabilitate peste contribuțiile care‑Mi sunt aduse. Toate darurile sfinte ale fiilor lui Israel ți le‑am dat ție și fiilor tăi, ca parte a voastră, printr‑o hotărâre veșnică.

9 Iată ce va fi al tău din darurile preasfinte, care nu sunt mistuite de foc: orice ofrandă a lor, pe care ei Mi‑o aduc din fiecare dar de mâncare, din fiecare jertfă pentru păcat sau din fiecare jertfă pentru vină. Darurile acestea preasfinte să fie ale tale și ale fiilor tăi.

10 Să le mâncați într‑un loc preasfânt; fiecare bărbat să le mănânce. Să fie sfinte pentru voi.

11 Iată ce va mai fi al tău: contribuțiile aduse ca dar din toate jertfele legănate ale fiilor lui Israel. Ți le‑am dat ție, fiilor tăi și fiicelor tale printr‑o hotărâre veșnică. Oricine va fi curat în familia ta, să mănânce din ele.

12 Tot ce este mai bun din ulei, din must și din grâne, rodul ales pe care ei îl dauDomnului, ți l‑am dat ție.

13 Primele roade din tot ce este în țara lor, pe care le aducDomnului, să fie ale tale. Cel curat din familia ta va putea să mănânce.

14 Tot ce este pus deoparteîn Israel să fie al tău.

15 Întâiul născut al oricărei făpturi pe care ei îl aducDomnului, fie om sau animal, să fie al tău. Totuși, atât pe întâiul născut al omului, cât și pe întâiul născut al animalelor necurate va trebui să‑i răscumperi.

16 Prețul lor de răscumpărare, stabilit pentru cei de la o lună în sus, să fie de cinci șechelide argint, după șechelul Lăcașului(adică douăzeci de ghere).

17 Dar pe întâiul născut al vacii, al oii sau al caprei să nu‑l răscumperi; ei sunt sfinți. Să le stropești sângele pe altar și să le arzi grăsimea ca pe o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcutăDomnului.

18 Carnea lor să fie a ta, așa cum este al tău pieptul jertfei legănate și spata dreaptă.

19 Toate contribuțiile sfinte, pe care fiii lui Israel le aducDomnuluiprin ridicare, ți le‑am dat ție, fiilor tăi și fiicelor tale printr‑o hotărâre veșnică. Acesta este un legământ al sării,un legământveșnic înainteaDomnuluipentru tine și pentru sămânța ta împreună cu tine.“

20 ApoiDomnuli‑a zis lui Aaron: „Să nu ai nicio moștenire în țara lor, să nu ai nicio parte între ei. Eu sunt partea ta și moștenirea ta între fiii lui Israel.

21 Iată, fiilor lui Levi le‑am dat ca moștenire orice zeciuială din Israel, pentru slujirea pe care o îndeplinesc, slujirea de la Cortul Întâlnirii.

22 De acum înainte, fiii lui Israel să nu se mai apropie de Cortul Întâlnirii ca să nu se facă vinovați de vreun păcat și să moară.

23 Doar leviții să îndeplinească slujirea de la Cortul Întâlnirii și să poartepedeapsa pentrunelegiuirea lor. Ei să nu aibă nicio moștenire în mijlocul fiilor lui Israel. Aceasta să fie o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre.

24 Căci zeciuielile fiilor lui Israel, pe care ei le aducDomnuluidrept contribuție prin ridicare, le‑am dat leviților. De aceea am zis despre ei că nu vor avea nicio moștenire între fiii lui Israel.“

25 După aceea,Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

26 „Să le vorbești leviților și să le spui: «Când primiți zeciuiala de la fiii lui Israel, pe care v‑am dat‑o de la ei ca parte a voastră, să aduceți din eaDomnuluio contribuție prin ridicare, o zeciuială din zeciuială.

27 Ea să fie considerată o contribuție din partea voastră, ca și cum ar fi grâne din aria de treierat și abundență de must din teasc.

28 Așadar, să aduceți și voiDomnuluio contribuție prin ridicare, din toate zeciuielile pe care le primiți de la fiii lui Israel. Să dați preotului Aaron contribuția pe care ați adus‑oDomnuluidin zeciuială.

29 Din toate darurile pe care le primiți, să aduceți prin ridicare fiecare contribuțiecuvenităDomnului. Din tot ce este mai bun din ea, să aduceți partea sfințită.»

30 Să le mai spui: «Când veți aduce prin ridicare ce este mai bun din ea, să le fie considerată leviților ca venitul de la aria de treierat și ca venitul de la teasc.

31 O puteți mânca în orice loc, voi și familiile voastre, pentru că este plata voastră pentru slujirea în Cortul Întâlnirii.

32 Nu vă veți face vinovați de niciun păcat din cauza ei atunci când veți aduce, prin ridicare, ce este mai bun din ea, și nu veți întina darurile sfinte ale fiilor lui Israel, nici nu veți muri!»“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/18-b2244d40326b0ac36d3a19d084b2122c.mp3?version_id=126—

Apa de curățire

1 Domnulle‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:

2 „Aceasta este o hotărâre a Legii pe careDomnula dat‑o: spune‑le fiilor lui Israel să aducă o junincă roșie, fără meteahnă, care să nu aibă niciun cusur și care n‑a fost pusă încă la jug.

3 Să o dați preotului Elazar; el s‑o ducă afară din tabără șicinevas‑o înjunghie înaintea lui.

4 Preotul Elazar să ia din sângele ei cu degetul și să stropească de șapte ori înaintea Cortului Întâlnirii.

5 Apoi juninca să fie arsă înaintea ochilor lui; să‑i ardă pielea, carnea, sângele și balega.

6 Preotul să ia lemn de cedru, isop și fir de culoare cărămizie și să le arunce în focul în care este arsă juninca.

7 Apoi preotul să‑și spele hainele și să‑și scalde trupul în apă. După aceea poate intra în tabără, dar va rămâne necurat până seara.

8 Cel care arde juninca să‑și spele hainele în apă și să‑și scalde trupul în apă. El va rămâne necurat până seara.

9 Un om curat să strângă cenușa junincii și s‑o așeze într‑un loc curat, în afara taberei. Să fiepăstratăpentru comunitatea fiilor lui Israel ca s‑o folosească pentru apa de curățire. Este pentru curățirea de păcat.

10 Cel care adună cenușa junincii să‑și spele hainele și va fi necurat până seara.

Aceasta să fie o hotărâre veșnică pentru fiii lui Israel și pentru străinul care locuiește între ei.

11 Cel care atinge trupul mort al cuiva va fi necurat șapte zile.

12 Să se curățească cu apă în ziua a treia și a șaptea, și va fi curat. Dacă nu se va curăți în ziua a treia și în a șaptea, nu va fi curat.

13 Oricine atinge un mort, trupul vreunui om care a murit, și nu se va curăți pângărește TabernacululDomnului. Omul acela să fie nimicit din Israel. Să fie necurat pentru că n‑a fost stropit cu apă de curățire. Necurăția lui rămâne asupra lui.

14 Aceasta este legea când un om moare într‑un cort: toți aceia care intră în cort și toți aceia care sunt în cort vor fi necurați șapte zile.

15 Și orice vas deschis care nu are capacul pus va fi necurat.

16 Oricine atinge, pe câmpul larg, un om care a fost ucis de sabie sau a murit sau care atinge osemintele vreunui om sau un mormânt, va fi necurat șapte zile.

17 Pentru cel necurat să se ia din cenușa junincii arse pentru curățirea de păcat și să se pună apă curgătoarepeste ea, într‑un vas.

18 Un om curat să ia isop, să‑l înmoaie în apă și să stropească cortul, toate obiectele acestuia, pe cei care erau acolo și pe cel care s‑a atins de osemintele vreunui om sau de vreun om ucis, de vreun om care a murit sau de vreun mormânt.

19 Cel curat să‑l stropească pe cel necurat în a treia și a șaptea zi și să‑l curățească astfel în a șaptea zi. Apoicel necuratsă‑și spele hainele și să se scalde în apă, iar seara va fi curat.

20 Orice om care este necurat și nu se va curăți, să fie nimicit din adunare pentru că a pângărit Sfântul Lăcaș alDomnului. El este necurat deoarece n‑a fost stropit cu apa de curățire.

21 Aceasta să fie o hotărâre veșnică pentru ei.

De asemenea, cel care stropește cu apa de curățire trebuie să‑și spele hainele, iar cel care atinge apa de curățire va fi necurat până seara.

22 Orice lucru atins de cineva care este necurat va fi necurat și oricine îl atinge va fi necurat până seara.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/19-0a6a7dec64e6aa51659109f637d4dbdf.mp3?version_id=126—

Apă din stâncă

1 Toată comunitatea fiilor lui Israel a ajuns în pustia Țin în luna întâi. Și poporul s‑a stabilit în Kadeș. Acolo a murit și a fost îngropată Miriam.

2 Când nu a mai fost apă pentru comunitate, ei s‑au strâns împotriva lui Moise și a lui Aaron.

3 Poporul s‑a certat cu Moise și a zis:

– Mai bine am fi murit când au murit frații noștri înainteaDomnului!

4 De ce ați adus adunareaDomnuluiîn pustia aceasta? Ca să murim aici, atât noi, cât și vitele noastre?

5 De ce ne‑ați scos din Egipt să ne aduceți în acest loc rău? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viță, nici rodie și nu este nici apă de băut.

6 Moise și Aaron au plecat dinaintea adunării către intrarea în Cortul Întâlnirii și s‑au aruncat cu fațala pământ. Atunci li s‑a arătat slavaDomnului.

7 Domnuli‑a vorbit lui Moise, zicând:

8 „Ia toiagul și cheamă comunitatea, tu și Aaron, fratele tău. Vorbiți stâncii înaintea ochilor lor, iar aceasta le va da apă din ea. Așa să scoți apă din stâncă pentru ei și să dai comunității și vitelor lor să bea.“

9 Moise a luat toiagul dinainteaDomnuluiașa cum El îi poruncise.

10 Moise și Aaron au strâns laolaltă comunitatea în fața stâncii, iarMoisele‑a zis:

– Ascultați, răzvrătiților! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi?

11 Atunci Moise și‑a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul lui. A ieșit apă din belșug, astfel că au băut atât comunitatea, cât și vitele lor.

12 DarDomnulle‑a zis lui Moise și Aaron: „Pentru că nu ați crezutîn Mine, ca să arătați sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, nu voi veți duce această adunare în țara pe care i‑o dau.“

13 Acestea sunt apele de la Meriba, unde fiii lui Israel s‑au certat cuDomnulși prin care El Și‑a arătat sfințenia.

Edom refuză tranzitarea teritoriului său de către fiii lui Israel

14 După aceea, Moise a trimis niște mesageri din Kadeș la regele Edomului:

– Așa vorbește fratele tău Israel: tu cunoști toate greutățile prin care am trecut,

15 cum părinții noștri au coborât în Egipt și au locuit acolo multă vreme. Egiptenii ne‑au asuprit, pe noi și pe părinții noștri.

16 Dar când am strigat cătreDomnul, El a auzit glasul nostru și a trimis un Înger Care ne‑a scos din Egipt. Iată că suntem la Kadeș, o cetate de la marginea teritoriului tău.

17 Lasă‑ne, te rugăm, să trecem prin țara ta. Nu vom trece prin vreun ogor sau prin vreo vie, și nu vom bea apă din vreo fântână. Vom merge pe Drumul Regelui, fără să ne abatem la stânga sau la dreapta, până vom trece de teritoriul tău.

18 Dar Edom i‑a răspuns:

– Să nu treci pe la mine. Altfel, te voi întâmpina cu sabia.

19 Fiii lui Israel i‑au zis:

– Ne vom sui pe Drumul cel Mare, iar dacă eu și vitele mele vom bea din apele tale, îți voi da prețul cuvenit.Lasă‑mădoar să trec pe jos, nimic altceva.

20 Dar el le‑a zis:

– Să nu treci!

Și Edom a ieșit înaintea lor cu mulți oameni și cu mână puternică.

21 Astfel, Edom nu l‑a lăsat pe Israel să‑i traverseze teritoriul. Și Israel s‑a întors de la acesta.

Moartea lui Aaron și învestirea în slujire a lui Elazar

22 Toată comunitatea fiilor lui Israel a pornit din Kadeș și a ajuns la muntele Hor.

23 Domnulle‑a vorbit lui Moise și Aaron la muntele Hor, la hotarul țării Edom, zicând:

24 „Aaron va fi adăugat la poporul său, căci el nu va intra în țara pe care o dau fiilor lui Israel, pentru că v‑ați răzvrătit împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba.

25 Ia‑l pe Aaron și pe fiul său Elazar, și urcă‑i pe muntele Hor.

26 Dezbracă‑l pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă‑l cu ele pe fiul său Elazar, iar Aaron va muri acolo.“

27 Moise a făcut așa cum i‑a poruncitDomnul. Au urcat pe muntele Hor înaintea ochilor întregii comunități.

28 Moise l‑a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și l‑a îmbrăcat cu ele pe fiul său Elazar; Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui, iar Moise și Elazar au coborât de pe munte.

29 Când comunitatea a văzut că Aaron a murit, toată Casa lui Israel l‑a jelit pe Aaron treizeci de zile.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/20-a7139b3a03a26e79516207221bc2b8f2.mp3?version_id=126—

Distrugerea Aradului

1 Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev, a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel și i‑a luat pe unii din ei captivi.

2 Atunci Israel a făcut un jurământDomnuluiși a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom da spre nimicirecetățile lor.“

3 Domnula ascultat glasul lui Israel și i‑a dat pe canaanițiîn mâinile lor.Israeli‑a dat spre nimicire pe ei și cetățile lor. Acelui loc i s‑a pus numele Horma.

Șarpele de bronz

4 De la muntele Hor au pornit pe drumul spre Marea Roșieca să ocolească țara Edomului. Dar poporul și‑a pierdut răbdarea pe drum

5 și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „De ce ne‑ați scos din Egipt, ca să murim în pustie? Nu mai avem nici pâine, nici apă și sufletul nostru s‑a scârbit de această mâncare mizerabilă!“

6 AtunciDomnula trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși. Ei i‑au mușcat pe cei din popor și mulți oameni din Israel au murit.

7 Poporul a venit la Moise și i‑a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotrivaDomnuluiși împotriva ta. Roagă‑teDomnuluisă alunge de la noi acești șerpi.“ Moise s‑a rugat pentru popor.

8 Domnuli‑a zis lui Moise: „Fă un șarpe și atârnă‑l pe un stâlp. Oricine este mușcat și va privi spre el, va trăi.“

9 Și astfel, Moise a făcut un șarpe din bronz și l‑a pus pe un stâlp. Oricine era mușcat de vreun șarpe și privea spre șarpele din bronz, trăia.

Spre Moab

10 Fiii lui Israel au plecat și și‑au așezat tabăra la Obot.

11 Au pornit din Obot, și apoi și‑au așezat tabăra la Iye‑Abarim, în pustia dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui.

12 Au plecat de acolo, și apoi și‑au așezat tabăra în valea Zered.

13 Au plecat de acolo, și apoi și‑au așezat tabăra dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieșind din hotarul amoriților. Căci Arnonul este hotarul Moabului,hotaruldintre Moab și amoriți.

14 De aceea se spune în „Cartea RăzboaielorDomnului“:

„…Waheb în Sufa și uedurile;

Arnonul

15 și albiile uedurilor

care se întind înspre așezarea Arului

și se proptesc de hotarul Moabului.“

16 De acolo au plecat spre Beer. La această fântânăDomnuli‑a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă, și Eu îi voi da apă.“

17 Atunci Israel a cântat cântarea aceasta:

„Țâșnește, fântână!

Cântați despre ea,

18 despre fântânape care au săpat‑o prinții,

pe care au săpat‑o nobilii poporului,

nobilicu sceptre și toiege!“

Apoi a plecat din pustie spre Matana,

19 din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot

20 și de la Bamot în valea din regiunea Moabului,unde, de pe vârful muntelui Pisga, se vede toată pustia.

Înfrângerea lui Sihon și Og

21 Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, zicând:

22 „Lasă‑mă să trec prin țara ta! Nu ne vom împrăștia prin câmpii sau prin vii și nu vom bea apă din fântâni. Vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău.“

23 Dar Sihon nu l‑a lăsat pe Israel să‑i traverseze teritoriul, ci și‑a adunat toți oamenii, a ieșit la luptă împotriva lui Israel în pustie și l‑a atacat la Iahaț.

24 Însă Israel l‑a trecut prin ascuțișul sabiei și i‑a luat în stăpânire țara de la Arnon până la Iabok, până la hotarul fiilor lui Amon, căci hotarul fiilor lui Amon era întărit.

25 Israel a cucerit toate cetățile amoriților și a locuit în ele, inclusiv în Heșbon și în toate satele din împrejurimile lui.

26 Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriților, care luptase înainte cu fostul rege al moabiților și îi luase toată țara din mână, până la Arnon.

27 De aceea zic poeții:

„Veniți la Heșbon! Să fie rezidit!

Să fie fortificată cetatea lui Sihon!

28 Un foc a ieșit din Heșbon,

o flacără din cetatea lui Sihon;

ea a mistuit Arul Moabului

și pe conducătorii înălțimilor Arnonului.

29 Vai de tine, Moab!

Ești nimicit, popor al luiChemoș!

A făcut din fiii lui niște fugari

și le‑a dat pe fiicele lui în captivitate,

lui Sihon, regele amoriților.

30 Noi i‑am săgetat,

am distrus Heșbonul până la Dibon,

i‑am devastat până la Nofah,

care se întinde până la Medeba.“

31 Astfel Israel a locuit în țara amoriților.

32 După ce Moise a trimis cercetași la Iazer,israelițiiau cucerit satele din împrejurimi și i‑au alungat pe amoriții care locuiau acolo.

33 Apoi s‑au întors și s‑au suit pe drumul către Bașan. Og, regele Bașanului, le‑a ieșit înainte, împreună cu toți oamenii lui, ca să se lupte cu ei la Edrei.

34 Domnuli‑a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l‑am dat în mâna ta, cu tot cu poporul și țara sa. Să‑i faci așa cum i‑ai făcut lui Sihon, regele amoriților, care locuia în Heșbon.“

35 Astfel ei l‑au lovit, pe el împreună cu fiii lui și cu tot poporul lui, până ce n‑a mai rămas niciun supraviețuitor. Apoi au luat în stăpânire țara lui.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/21-74bbd51ad166dc9a28f539fd002b65fb.mp3?version_id=126—

Balak trimite după Balaam

1 Fiii lui Israel au plecat și apoi și‑au așezat tabăra în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan,în fațaIerihonului.

2 Balak, fiul lui Țipor, a văzut tot ce le făcuse Israel amoriților,

3 iar Moab s‑a îngrozit la vederea unui popor așa de mare; Moab s‑a scârbit de fiii lui Israel.

4 Atunci moabiții le‑au zis bătrânilor Midianului: „Mulțimea aceasta va înghiți tot ce se află în jurul nostru, așa cum mănâncă boul verdeața câmpului.“

Balak, fiul lui Țipor, rege al Moabului în vremea aceea,

5 a trimis mesageri să‑l cheme pe Balaam, fiul lui Beor, care locuia la Petor, lângă râu, în țara fiilor poporului său.Balaka zis: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, a acoperit fațapământului și s‑a așezat înaintea mea.

6 Acum, vino, te rog, și blestemă acest popor pentru mine, căci este mai puternic decât mine! Poate că astfel îl voi putea învinge și alunga din țară, căci știu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, și pe cine blestemi tu este blestemat.“

7 Bătrânii Moabului și bătrânii Midianului au plecat, luând cu ei daruri pentru prezicător. Când au ajuns la Balaam, i‑au spus cuvintele lui Balak.

8 Balaam le‑a spus: „Rămâneți peste noapte aici și vă voi aduce cuvântul pe care mi‑l va spuneDomnul.“ Astfel, conducătorii Moabului au rămas la Balaam.

9 Dumnezeu a venit la Balaam și i‑a zis:

– Cine sunt oamenii aceștia careau venitla tine?

10 Balaam I‑a răspuns lui Dumnezeu:

– Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, i‑a trimis la minesă‑mi spună:

11 „Iată, un popor a ieșit din Egipt și a acoperit fața pământului. Vino acum și blestemă‑l! Poate că astfel îl voi putea învinge și alunga.“

12 Dumnezeu i‑a zis lui Balaam:

– Să nu mergi cu ei și să nu blestemi acest popor, căci el este binecuvântat.

13 Balaam s‑a sculat dimineața și le‑a zis conducătorilor lui Balak:

– Duceți‑vă în țara voastră căciDomnulnu‑mi dă voie să vin cu voi.

14 Conducătorii Moabului s‑au ridicat, s‑au întors la Balak și i‑au zis: „Balaam a refuzat să vină cu noi.“

15 Atunci Balak a trimis alți conducători, mai numeroși și mai cu vază decât primii.

16 Aceștia au mers la Balaam și i‑au zis:

– Așa îți vorbește Balak, fiul lui Țipor: „Te rog, nu lăsa pe nimeni să te împiedice să vii la mine,

17 căci te voi umple de slavă și voi face tot ce‑mi vei spune. Vino, te rog, și blestemă acest popor pentru mine!“

18 Balaam le‑a răspuns slujitorilor lui Balak, zicând:

– Chiar dacă Balak mi‑ar da palatul lui plin cu argint și aur, tot n‑aș putea să fac niciun lucru, oricât de mic sau mare, peste poruncaDomnului, Dumnezeul meu.

19 Acum, vă rog, rămâneți și voi aici peste noapte ca să aflu ce‑mi va mai spuneDomnul.

20 În noaptea aceea, Dumnezeu a venit la Balaam și i‑a zis: „Dacă oamenii aceștia au venit să te cheme ca să mergi cu ei, ridică‑te și mergi cu ei, dar să faci doar ce‑ți voi porunci Eu.“

Măgărița lui Balaam

21 Dimineața, Balaam s‑a sculat, a pus șaua pe măgărița sa și a plecat împreună cu conducătorii Moabului.

22 Atunci Dumnezeu S‑a aprins de mânie pentru că plecase. ÎngerulDomnuluiS‑a așezat în drum ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgărița lui, iar împreună cu el erau cei doi slujitori ai lui.

23 Măgărița L‑a văzut pe ÎngerulDomnuluistând în drum cu sabia în mână și a părăsit drumul, luând‑o pe câmp. Balaam a lovit măgărița ca s‑o aducă din nou pe drum.

24 Atunci ÎngerulDomnuluiS‑a așezat pe un drum îngust, între două vii unde erau ziduri de o parte și de alta.

25 Când măgărița L‑a văzut pe ÎngerulDomnului, s‑a înghesuit lângă perete, strângând piciorul lui Balaam. Atunci el a lovit‑o din nou.

26 ÎngerulDomnuluiS‑a mutat într‑un loc strâmt, unde nu era loc să te întorci nici la dreapta, nici la stânga.

27 Când măgărița L‑a văzut pe ÎngerulDomnului, s‑a culcat la pământ sub Balaam. Balaam s‑a aprins de mânie și a început s‑o lovească cu un băț.

28 AtunciDomnula deschis gura măgăriței și ea i‑a zis lui Balaam:

– Ce ți‑am făcut de m‑ai lovit de trei ori?

29 Balaam i‑a răspuns măgăriței:

– Pentru că ți‑ai bătut joc de mine! Dacă aș avea o sabie în mână, te‑aș ucide chiar acum.

30 Măgărița i‑a răspuns:

– Nu sunt eu măgărița ta, pe care ai călărit din zilele tinereții tale până astăzi? Am eu obiceiul să mă port astfel?

El a răspuns:

– Nu.

31 AtunciDomnuli‑a deschis ochii lui Balaam, și el L‑a văzut pe ÎngerulDomnuluistând în drum cu sabia scoasă. El s‑a închinat cu fațala pământ.

32 ÎngerulDomnuluil‑a întrebat:

– De ce ți‑ai lovit măgărița de trei ori? Iată, am ieșit ca să‑ți stau împotrivă, deoarece calea ta este una nechibzuită înaintea Mea.

33 Măgărița M‑a văzut și s‑a abătut de trei ori dinaintea Mea. Dacă nu s‑ar fi abătut, te‑aș fi ucis cu siguranță, dar pe ea aș fi lăsat‑o să trăiască.

34 Balaam I‑a răspuns ÎngeruluiDomnului:

– Am păcătuit, căci n‑am știut că stăteai împotriva mea în drum. Dacă ceea ce fac este un lucru rău în ochii Tăi, mă voi întoarce.

35 ÎngerulDomnuluii‑a zis lui Balaam:

– Du‑te cu oamenii aceștia, dar să le spui doar cuvântul pe care ți‑l voi zice Eu.

Astfel, Balaam s‑a dus împreună cu conducătorii lui Balak.

36 Când Balak a auzit că vine Balaam, i‑a ieșit în întâmpinare în cetatea moabită de la hotarul Arnonului, la marginea teritoriului său.

37 Balak i‑a zis lui Balaam:

– N‑am trimis eu oare să te cheme la mine? De ce nu ai venit? Oare nu sunt eu în stare să teumplude slavă?

38 Balaam i‑a răspuns lui Balak:

– Iată, am venit la tine. Acum, oare chiar voi putea eu să vorbesc ceva? Trebuie să spun doar cuvântul pe care mi‑l va pune Dumnezeu în gură.

39 Balaam a mers cu Balak și au intrat în cetatea Chiriat-Huțot.

40 Balak a înjunghiat vite și oi, și a trimis din ele atât lui Balaam, cât și conducătorilor care erau cu el.

41 A doua zi, Balak l‑a luat pe Balaam și l‑a urcat pe Bamot-Baal, de unde se putea vedea o parte din popor.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/22-2cbc926ad003bba5e4880aa130bbb670.mp3?version_id=126—

Primul oracol rostit de Balaam

1 Balaam i‑a zis lui Balak: „Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.“

2 Balak a făcut cum spusese Balaam; Balak și Balaam au adus câte un taur și un berbec pe fiecare altar.

3 Apoi Balaam i‑a zis lui Balak: „Stai lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi îndepărta. Poate căDomnulva veni să mă întâlnească, și orice cuvânt pe care mi‑l va arăta ți‑l voi spune.“ Și s‑a dus într‑un loc aflat la o mai mare înălțime.

4 Dumnezeu l‑a întâlnit pe Balaam, iarBalaamI‑a zis:

– Am pregătit șapte altare și pe fiecare am pregătit câte un taur și un berbec.

5 Domnula pus un cuvânt în gura lui Balaam și i‑a zis:

– Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.

6 El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului.

7 AtunciBalaamși‑a rostit oracolulși a zis:

„Balak m‑a adus din Aram,

regele Moabuluim‑a adusdin munții de la răsărit.

«Vino și blestemă‑l pe Iacov pentru mine,

vino și acuză‑l pe Israel!»

8 Cum pot eu să‑l blestem

pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a blestemat?

Cum pot eu să‑l acuz

pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a acuzat?

9 Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor,

îl privesc de pe înălțimea dealurilor.

Este un popor care locuiește singur,

care nu se consideră ca făcând parte dintre neamuri.

10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov

și să spună numărul unui sfert din Israel?

Să moară sufletul meu de moartea celor drepți

și sfârșitul meu să fie ca al lor!“

11 Balak i‑a zis lui Balaam:

– Ce mi‑ai făcut? Eu te‑am adus ca să‑mi blestemi dușmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!

12 Balaama răspuns și a zis:

– Nu trebuie oare să fiu atent să vorbesc ce‑mi puneDomnulîn gură?

Al doilea oracol rostit de Balaam

13 Balak i‑a zis:

– Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde‑l poți vedea. Vei vedea doar o parte din el; nu‑l vei vedea pe tot. Blestemă‑l de acolo pentru mine!

14 Și l‑a dus în câmpia Țofim, spre vârfulmunteluiPisga. Acolo a zidit șapte altare și a adus pe fiecare câte un taur și un berbec.

15 Balaami‑a zis lui Balak:

– Rămâi aici, lângă arderea ta de tot, iar eu Îl voi întâlni acolo.

16 Domnull‑a întâlnit pe Balaam și a pus un cuvânt în gura lui. Apoi i‑a zis: „Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.“

17 El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului.

Balak l‑a întrebat:

– Ce a spusDomnul?

18 Atunci el și‑a rostit oracolul și a zis:

„Ridică‑te, Balak, și ascultă!

Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!

19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă

sau un fiu al omului ca să‑I pară rău.

Vorbește El oare fără să înfăptuiască?

Promite El oare fără să împlinească?

20 Iată, am primit poruncă să binecuvântez.

El a binecuvântat și eu nu pot schimbanimic.

21 El nu vede nelegiuire în Iacov

și niciun necaz înIsrael.

Domnul, Dumnezeul lui, este cu el,

iar strigătul Împăratului este în mijlocul lui.

22 Dumnezeu i‑a scos din Egipt,

tăria Lui este ca a unui bivol sălbatic.

23 Nu există nicio vrajă împotriva lui Iacov,

niciun farmec împotriva lui Israel.

Acum se va spune despre Iacov și despre Israel:

«Priviți ce a făcut Dumnezeu!»

24 Iată, poporul se ridică precum o leoaică

și se înalță ca un leu

care nu se odihnește până nu a devorat prada

șipână nua băut sângele celor sfâșiați.“

25 Balak i‑a zis lui Balaam:

– Dacă nu‑i blestemi, nici nu‑i binecuvânta!

26 Balaam a răspuns și i‑a zis lui Balak:

– Nu ți‑am spus eu: „Tot ce va spuneDomnul, aceea voi face“?

Al treilea oracol rostit de Balaam

27 Atunci Balak i‑a zis lui Balaam:

– Vino, te rog, ca să te duc într‑un alt loc. Poate că lui Dumnezeu îi va plăceasă‑i blestemi pentru mine de acolo.

28 Balak l‑a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede pustia.

29 Balaam i‑a zis lui Balak:

– Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.

30 Balak a făcut cum spusese Balaam și a adus pe fiecare altar câte un taur și un berbec.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NUM/23-e34187593ed1dab8094a8b92ae426af1.mp3?version_id=126—