Month: February 2020

Roadele îndreptățirii

1 Așadar, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pacecu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos,

2 prin Care avem și intrare, prin credință, în acest har în care stăm; și ne lăudăm în speranța slavei lui Dumnezeu.

3 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm și în necazuri, știind că necazul lucrează răbdare,

4 răbdarealucreazăintegritate, integritatealucreazăsperanță,

5 iar speranța nuneface de rușine, întrucât dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt Care ne‑a fost dat,

6 pentru că, în timp ce noi eram neputincioși, Cristos a murit, la vremea potrivită, pentru cei neevlavioși.

7 Într-adevăr, cu greu ar muri cineva pentru un om drept, deși pentru un om bun poate că cineva ar îndrăzni să moară.

8 Însă Dumnezeu Și‑a dovedit dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram păcătoși, Cristos a murit pentru noi.

9 Deci, cu atât mai mult acum, când am fost îndreptățiți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânialui Dumnezeu.

10 Căci dacă, atunci când eram dușmani, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai multacum, fiind împăcațicu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.

11 Dar nu numai atât, ci ne și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin Care am primit acum împăcarea.

Moarte prin Adam și viață prin Cristos

12 De aceea, așa cum păcatul a intrat în lume printr‑un singur om, iar prin păcata intratmoartea, și astfel moartea a trecut la toți oamenii, din cauză cătoți au păcătuit…

13 Căci, înainte de Lege, era păcat în lume, însă păcatul nu este luat în calcul când nu este Lege.

14 Totuși, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar și peste cei care n‑au păcătuit printr‑o abatere asemănătoare cu cea a lui Adam, care este un arhetip al Celui Ce urma să vină.

15 Însă darul nu este ca nelegiuirea. Căci, dacă cei mulți au murit prin nelegiuirea unuia singur, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul venit prin harul unui Singur Om, Isus Cristos, s‑au dat din belșug celor mulți.

16 Iar darul nua venitca prin acel unul singur care a păcătuit. Fiindcă judecatavenităprintr-unul singur a dus la condamnare, însă darul, care a urmat după multe nelegiuiri, a dus la o decizie de iertare.

17 Căci, dacă prin nelegiuirea unuia singur moartea a domnit prin acel unul, cu atât mai mult vor domni în viață cei ce primesc belșugul harului și darul dreptății prin Acel UnulSingur, Isus Cristos.

18 Deci, așa cum printr‑o singură nelegiuirea venito condamnare pentru toți oamenii, tot astfel, printr‑o singură faptă dreaptăa venito îndreptățire pentru toți oamenii, care aduce viața.

19 Căci, așa cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot astfel, prin ascultarea Unuia Singur, cei mulți vor fi făcuți drepți.

20 Legea a venit pentru ca să se înmulțească nelegiuirea. Însă, acolo unde s‑a înmulțit păcatul, harul s‑a revărsat și mai mult,

21 pentru ca, așa cum păcatul a domnit în moarte, tot astfel să domnească și harul lui Dumnezeu prin dreptate, ducând la viață veșnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/5-00932a9474583f655bb5782f3ecb2843.mp3?version_id=126—

Morți și înviați împreună cu Cristos

1 Ce vom spune atunci? Să continuăm în păcat ca să se înmulțească harul?

2 În niciun caz! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el?!

3 Sau nu știți că toți cei care am fost botezați în Cristos Isus am fost botezați în moartea Lui?

4 Noi deci am fost înmormântați împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, așa cum Cristos a fost înviat din morți prin slava Tatălui, la fel să putem umbla și noi într‑o viață înnoită.

5 Căci, dacă am devenit unacu El printr‑o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fiuna cu Elși printr‑o înviereasemănătoare cu a Lui.

6 Noi știm că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreunăcu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, în așa fel încât să nu mai fim sclavi ai păcatului.

7 Căci, cine a murit a fost eliberatde păcat.

8 Iar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu El,

9 știind că, odată înviat din morți, Cristos nu mai moare; moartea nu mai domnește asupra Lui.

10 Căci, prin faptul că a murit, El a murit față de păcat o dată pentru totdeauna, iar prin faptul că trăiește, El trăiește față de Dumnezeu.

11 La fel și voi, considerați‑vă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu în Cristos Isus!

12 Așadar, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, ca să nu mai ascultați de poftele lui!

13 Să nu mai dați păcatului mădularele voastre ca pe niște unelte ale nedreptății, ci dați‑vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca pe unii vii dintre cei morți, șioferițimădularele voastre lui Dumnezeu, ca pe niște unelte ale dreptății.

14 Căci păcatul nu va mai domni asupra voastră, întrucât voi nu sunteți sub Lege, ci sub har!

Sclavi ai dreptății

15 Și atunci? Să păcătuim, pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? În niciun caz!

16 Nu știți că atunci când vă oferiți pe voi înșivă sclavi cuiva, ca să‑l ascultați, sunteți sclavii celui de care ascultați: fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate?

17 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deși erați sclavi ai păcatului, ați ascultat din inimă de modelul de învățăturăcăruia i‑ați fost încredințați,

18 ați fost eliberați de păcat și ați devenit sclavi ai dreptății!

19 Vorbesc în felul oamenilor, din cauza neputinței firii voastre. Așa cum v‑ați dat mădularele să fie sclave ale necurăției și fărădelegii, spre fărădelege, tot așa acum, dați‑vă mădularele ca sclave ale dreptății, spre sfințire.

20 Căci atunci când erați sclavi ai păcatului erați liberi în ce privește dreptatea.

21 Și ce roade aduceați atunci?Roadede care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea.

22 Însă acum, fiind eliberați de păcat și devenind sclavi ai lui Dumnezeu, rodul pe care‑l aveți este spre sfințire, iar sfârșitul este viața veșnică.

23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Cristos Isus, Domnul nostru.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/6-bee3595fea12f9e09e92920180110a13.mp3?version_id=126—

Creștinul – mort față de Lege, înnoit prin Duhul

1 Sau nu știți, fraților, – căci le vorbesc unora care cunosc Legea– că Legea domnește peste un om atât timp cât trăiește el?

2 O femeie măritată este legată prin Lege de soțul ei atât timp cât trăiește acesta, însă, dacă soțul ei moare, ea este eliberată de legea soțului.

3 Deci, dacă ea devine a altui bărbatcâtă vreme soțul ei este în viață, se va numi adulteră, însă dacă soțul ei moare, ea este liberă față de Lege și nu este adulteră dacă devine a altui bărbat.

4 Tot astfel și voi, frații mei, ați murit față de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat dintre cei morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.

5 Căci, în timp ce eram în fire, patimile păcatelor,stârnitede Lege, erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade pentru moarte.

6 Dar acum am fost eliberați de Lege, murind față de ceea ce ne ținea captivi, astfel încât să slujim înnoiți de Duhul, și nu după vechea literăa Legii.

Legea și păcatul

7 Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În niciun caz! Totuși, eu n‑aș fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n‑aș fi știutce estepofta, dacă Legea nu ar fi spus: „Să nu poftești!“

8 Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort.

9 Cândva, fără Lege, eu eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viață,

10 iar eu am murit. Astfel, am aflat că însăși porunca, ea, care era pentru viață, a fost pentru moarte.

11 Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m‑a înșelat și, prin ea, m‑a omorât.

12 Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună.

13 Atunci ceea ce este bun mi‑a adus moarte? În niciun caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat și, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură.

14 Noi știm că Legea este duhovnicească, însă eu sunt firesc, vândut ca sclav păcatului.

15 Căci nu știu ce înfăptuiesc, întrucât nu săvârșesc ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac!

16 Acum, dacă fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună.

17 Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce înfăptuiește lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.

18 Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea, întrucât voința este prezentă în mine, dar nu și înfăptuirea a ceea ce este bun.

19 Căci nu fac binele pe care vreausă‑l fac, ci chiar răul pe care nu vreau să‑l săvârșesc!

20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care înfăptuiesc aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.

21 Găsesc deci următoarea lege: când vreau să fac binele, răul este prezent în mine.

22 Fiindcă, în omul lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu,

23 dar în mădularele mele văd o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele, făcându‑mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele.

24 Oh, om nenorocit ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?!

25 Dar mulțumirifie aduselui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru!

Astfel, eu însumi slujesc, cu mintea mea, Legii lui Dumnezeu, dar cu firea measlujesclegii păcatului.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/7-e34083f031d154246241fa7097e3ca57.mp3?version_id=126—

Viața primită prin Duhul

1 Așadar, acum nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus care nu umblă potrivit firii, ci potrivit Duhului.

2 Într-adevăr, legea Duhului vieții în Cristos Isus te‑aeliberat de legea păcatului și a morții.

3 Căci Dumnezeua înfăptuitceea ce era imposibil pentru Lege, întrucâtaceastaera neputincioasă din cauza firii. Trimițându‑L pe Însuși Fiul Său în asemănarea firii păcătoase și din cauza păcatului, El a condamnat păcatul în fire,

4 astfel încât cerința dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu potrivit firii, ci potrivit Duhului.

5 Într-adevăr, cei cetrăiescpotrivit firii se gândesc la lucrurile firii, însă cei cetrăiescpotrivit Duhuluise gândesc lalucrurile Duhului.

6 Căci gândirea firii este moarte, însă gândirea Duhului este viață și pace.

7 Și aceasta, deoarece gândirea firii este dușmănie față de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poatesă se supună.

8 Cei ce sunt în fire nu‑I pot fi plăcuți lui Dumnezeu.

9 Voi însă nu sunteți în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci acesta nu este al Lui.

10 Dacă însă Cristos este în voi, trupulvostrueste mort din cauza păcatului, dar Duhul este viațavoastră, din cauza dreptății.

11 Și dacă Duhul Celui Ce L‑a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi,atunciCel Ce L‑a înviat pe Cristos dintre cei morți va da viață și trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuiește în voi.

12 Așadar, fraților, noi suntem datori,darnu față de fire, ca să trăim potrivit firii!

13 Pentru că, dacă trăiți potrivit firii, veți muri, dar dacă, prin Duhul, dați morții faptele trupului, veți trăi.

14 Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

15 Fiindcă voi n‑ați primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci ați primit Duhul înfierii, prin Care strigăm: „Abba!“,adică„Tată!“

16 Duhul Însuși depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu.

17 Iar dacăsuntemcopii,suntemși moștenitori, – moștenitori ai lui Dumnezeu, moștenitori împreună cu Cristos –, dacă suferim într-adevăr împreunăcu El, ca să fim și proslăviți împreunăcu El.

Slava care ne așteaptă

18 Căci eu consider că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită.

19 Căci și creația așteaptă cu ardoare descoperirea fiilor lui Dumnezeu,

20 întrucât creația a fost supusă deșertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci din cauza Celui Ce a supus‑o, – în speranța

21 că și creația va fi eliberată din sclavia stricăciunii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.

22 Noi știm că, până acum, întreaga creație geme și suferă durerile nașterii.

23 Dar nu numai ea, ci și noi înșine, care avem cel dintâi rodal Duhului, gemem în noi înșine, așteptând cu ardoare înfierea, răscumpărarea trupului nostru.

24 Căci în baza acestei speranțe am fost mântuiți. Dar o speranță care se vede nu mai este speranță! Fiindcă, cine mai speră în ceea ce vededeja?!

25 Dacă însă sperăm în ceea ce nu vedem, atunci așteptăm cu ardoare și răbdare.

26 În același fel, Duhul ne ajută în neputința noastră, pentru că nu știm cum ar trebuisă ne rugăm, ci Duhul Însuși mijlocește cu suspine nerostite;

27 însă Cel Care cercetează inimile, cunoaște care este gândirea Duhului, pentru căAcestamijlocește pentru sfinți potrivit cuvoia luiDumnezeu.

Victorie deplină prin Cel Care ne‑a iubit

28 Noi știm că toate lucrează împreunăspre binele celor ce‑L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați potrivit cu planul Său.

29 Căci pe cei pe care i‑a cunoscut mai dinainte, El i‑a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, astfel încât Acesta să fie întâiul născut dintre mai mulți frați.

30 Și pe aceia pe care i‑a hotărât mai dinainte, i‑a și chemat; pe aceia pe care i‑a chemat, i‑a și îndreptățit; iar pe aceia pe care i‑a îndreptățit, i‑a și glorificat.

31 Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cineva fiîmpotriva noastră?!

32 El, Care nu Și‑a cruțat propriul Fiu, ci L‑a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, împreună cu El, toate lucrurile?!

33 Cine va aduce vreo acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care‑iîndreptățește.

34 Cine este cel care‑iva condamna? Cristos Isus, Cel Care a murit și Care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi.

35 Cine ne va despărți de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau persecuția, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pericolul, sau sabia?

36 Așa cum este scris:

„Din cauza Ta suntem dați morții toată ziua,

suntem considerați ca niște oi pentru tăiere.“

37 Însă, în toate aceste lucruri, suntem mai mult decât învingători prin Cel Care ne‑a iubit.

38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici conducătorii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile,

39 nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă creațienu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/8-1cd2f4963b77a60a2d307e11bb6f79dc.mp3?version_id=126—

Alegerea suverană a lui Dumnezeu

1 Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește, prin Duhul Sfânt, pentru mine

2 că am o mare întristare și o durere neîncetată în inimă.

3 Căci aș vrea,mai degrabă, să fiu eu însumi blestematși despărțit de Cristos de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup,

4 care sunt israeliți! Ale lor sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinareași promisiunile.

5 Ai lor sunt patriarhiiși din eia venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.

6 Dar aceasta nuînseamnăcă a dat greș Cuvântullui Dumnezeu. Căci nu toți cei din Israel sunt Israel

7 și nu toți sunt copiii lui Avraam doar pentru că sunt sămânța lui, ci,așa cum este scris: „Prin Isaac își va primi numele sămânțata.“

8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviți ca sămânță.

9 Căci cuvântul promisiunii a fost acesta: „Cam pe vremea aceasta voi veni, iar Sara va avea un fiu.“

10 Dar nu numai atât, ci și Rebecaa primit o promisiune, când a rămas însărcinată printr‑un singurom, strămoșulnostru Isaac.

11 Căci, deșigemeniinu se născuseră încă, nici nu făcuseră ceva bine sau rău (pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să rămână, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă),

12 i s‑a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr.“

13 Așa cum este scris:

„Pe Iacov l‑am iubit,

dar pe Esau l‑am urât.“

14 Așadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În niciun caz!

15 Căci lui Moise i‑a spus:

„Eu voi avea milă de cel cevreausă am milă

și Mă voi îndura de cel cevreausă Mă îndur.“

16 Prin urmare, nu depinde de cel ce dorește, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, Care are milă.

17 Căci Scriptura îi spune lui Faraon:

„Te‑am ridicat tocmai pentru aceasta:

ca să‑Mi arăt în tine puterea Mea

și astfel Numele Meu

să fie vestit pe întreg pământul.“

18 Astfel, El are milă de cine dorește și împietrește pe cine dorește.

19 Dar îmi vei zice: „Atunci, de ce mai găsește vină?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“

20 Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare lucrul întocmit îi va spune celui care l‑a întocmit: „De ce m‑ai făcut așa?“?

21 Sau nu are olarul autoritate peste lut, ca să facă, din același bulgăre de lut, un vas pentruo întrebuințare decinste, iar altul pentruo întrebuințarelipsită de cinste?

22 Dar dacă Dumnezeu, dorind să‑Și arate mânia și să‑Și facă cunoscută puterea, a suportat cu multă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere,

23 pentru ca să‑Și facă cunoscută bogăția slavei Sale față de niște vase ale milei, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă?

24 Astfel, El ne‑a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri.

25 Așa cum spune în Osea:

„Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu»,

și pe cea care nu era iubită,o voi numi«Iubită».“

26 Și

„În locul unde li s‑a spus: «Voi nu sunteți poporul Meu!»,

acolo vor fi numiți «Fii ai Dumnezeului cel Viu».“

27 Iar Isaia strigă despre Israel:

„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării,

doarrămășița va fi mântuită,

28 căci Domnul va duce la îndeplinire pe deplin și repede

cuvântulrostitasupra pământului.“

29 Și, așa cum a spus deja Isaia:

„Dacă Domnul Oștirilornu ne‑ar fi lăsat o sămânță,

am fi ajuns ca Sodoma

și ne‑am fi asemănat cu Gomora.“

Necredința lui Israel

30 Și atunci ce vom spune? Neamurile, care n‑au urmărit dreptatea, au obținut o dreptate, și anume o dreptate care este prin credință.

31 Însă Israel, care urmărea o lege a dreptății, n‑a ajuns la această lege.

32 De ce? Pentru că n‑a urmărit‑oprin credință, ci, ca și cumar fi fost posibil,prin fapte. Ei s‑au lovit de Piatra de poticnire,

33 așa cum este scris:

„Iată, așez în Sion o Piatră de poticnire

și o Stâncă de cădere.

Cel ce crede în El nu va fi făcut de rușine.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/9-97ede620f3eaed336a9ba1f8dc5f4d58.mp3?version_id=126—

1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentruisraelițieste să fie mântuiți.

2 Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cuadevăratacunoaștere.

3 Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să‑și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s‑au supus dreptății lui Dumnezeu.

4 Căci Cristos este împlinireaLegii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.

Mântuirea este pentru toți cei care cred

5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care le face va trăi prin ele.“

6 Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?»“– adică pentru a‑L coborî pe Cristos –

7 „sau: «Cine va coborî în Adânc?»“– adică pentru a‑L ridica pe Cristos dintre cei morți!

8 Și atunci, ce spune ea?

„Cuvântul este aproape de tine;

esteîn gura ta și în inima ta.“

Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l predicăm.

9 Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domnși crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit.

10 Căci cu inimaomulcrede ca să primească dreptatea și cu gura mărturisește ca să primească mântuirea.

11 Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine.“

12 Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce‑L cheamă.

13 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“

14 Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n‑au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n‑au auzit? Și cum vor auzi, fără sălepredice cineva?

15 Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“

16 Însă nu toți au ascultat de Evanghelie, pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“

17 Astfel, credințavineîn urma auzirii, iar auzireavineprin Cuvântul lui Cristos.

18 Însă eu întreb: n‑au auzit ei? Ba da!

„Răsunetul lor a străbătut întreg pământul

și cuvintele lorau ajunspână la marginile lumii.“

19 Însă eu întreb: oare n‑a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune:

„Eu vă voi provoca la gelozie princei cenu sunt un neam;

vă voi mânia printr‑un neam fără pricepere.“

20 Iar Isaia este atât de îndrăzneț, încât spune:

„M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau;

M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“

21 Însă, despre Israel, spune:

„Toată ziua Mi‑am întins mâinile

către un popor neascultător și împotrivitor.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/10-9fa3a77a0c018f78572133649b2dfd14.mp3?version_id=126—

Rămășița lui Israel

1 Atunci întreb: Și‑a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin.

2 Dumnezeu nu Și‑a respins poporul, pe care l‑a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el lui Dumnezeu împotriva lui Israel?

3 „Doamne, Ți‑au omorât profeții,

Ți‑au dărâmat altarele.

Numai eu singur am mai rămas,

iar ei încearcă să‑mi ia viața.“

4 Dar ce i‑a răspuns Dumnezeu?

„Mi‑am păstrat șapte mii de bărbați

care nu și‑au aplecat genunchiul înaintea lui Baal.“

5 Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului,

6 iar dacă este prin har,atuncinu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n‑ar mai fi har.

7 Ceputem spuneatunci? Israel n‑a obținut ceea ce căuta, dar cei aleși au obținut. Iar ceilalți au fost împietriți,

8 așa cum este scris:

„Dumnezeu le‑a dat un duh de adormire,

ochi să nu vadă

și urechi să nu audă,

până în ziua de azi.“

9 Iar David spune:

„Să li se prefacă masa într‑o cursă, într‑un laț,

într‑o capcanăși o răsplătirepe măsură!

10 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!

Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“

Mântuirea neamurilor

11 Prin urmare, întreb: s‑au împiedicat ei ca să cadă? În niciun caz, ci, datorită alunecăriilor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a‑i facepe israelițigeloși.

12 Deci, dacă alunecarea lora fostbogăție pentru lume, iar înfrângerea lora fostbogăție pentru neamuri, cu cât mai multva fi întoarcerealor deplină!?

13 Acum vă vorbesc vouă, neamurilor: întrucât sunt un apostol al neamurilor, eu îmi glorific slujirea,

14 încercând cumva să stârnesc gelozia neamului meu și să‑i salvezastfelpe unii dintre ei.

15 Căci dacă respingerealora adusîmpăcarea lumii, ceva aduceatunci primirea lor, dacă nu viață din morți?!

16 Iar dacă cel dintâi rod este sfânt, atunci și aluatuleste sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurilesunt sfinte.

17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte și tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită printre ele și ai devenit părtașă la rădăcinași rodnicia măslinului,

18 nu te lăuda față de ramuri! Dacă te lauzi,amintește‑țică nu tu susții rădăcina, ci rădăcinate susținepe tine!

19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“

20 Așa este. Ele au fost rupte prin necredință, iar tu stai în picioare prin credință! Așadar, nu te îngâmfa, ci teme‑te!

21 Căci, dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine!

22 Uită‑te deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătateaLui. Altfel, și tu vei fi tăiat.

23 Chiar și ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu este în stare să‑i altoiască din nou.

24 Căci dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natura sa, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii tale, într‑un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, care sunt ramuri naturale, în propriul lor măslin!?

Întregul Israel va fi mântuit

25 Căci nu vreau să nu știți tainaaceasta, fraților, ca să nu credeți în voi înșivă că sunteți înțelepți: o parte din Israel a căzut în împietrire,până când va intra numărul deplin al neamurilor.

26 Și astfeltot Israelul va fi mântuit, după cum este scris:

„Eliberatorul va veni din Sion;

El va îndepărta neevlaviade la Iacov.

27 Acesta este legământul Meu cu ei,

când le voi înlătura păcatele.“

28 În ce privește Evanghelia, ei sunt dușmani din cauza voastră, însă, în ce privește alegerea, ei sunt iubiți datorită patriarhilor.

29 Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără regret.

30 Căci așa cum voi ați fost cândva neascultători față de Dumnezeu, dar acum vi s‑a arătat milă prin neascultarea acestora,

31 tot astfel și ei sunt acum neascultători, pentru ca, prin milaarătatăvouă, să poată primi și ei acummilă.

32 Căci Dumnezeu i‑a închis pe toți în neascultare, ca să aibă milă de toți.

Laudă lui Dumnezeu

33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu!

Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui

și cât de neînțelese sunt căile Lui!

34 „Căci cine a cunoscut gândul Domnului?

Sau cine a fost sfătuitorul Lui?

35 Sau cine I‑a dat mai întâi ceva,

ca Elsă trebuiascăsă‑i dea înapoi?“

36 Fiindcă din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile.

A Lui să fie slava în veci! Amin.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/11-eb8fc25d96929ff6fe1750e78626cd2c.mp3?version_id=126—

Vieți consacrate lui Dumnezeu

1 Prin urmare, vă îndemn, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile voastrecao jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.Aceasta va fio slujbăduhovniceascădin partea voastră!

2 Nu vă conformați acestui veac, ci lăsați‑vă transformați prin reînnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.

Smerenie și slujire

3 Căci prin harul care mi‑a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă o gândire cumpătată, potrivit cu măsura credinței pe care Dumnezeu a împărțit‑o fiecăruia.

4 Pentru că, așa cum într‑un trup avem multe mădulare, iar mădularele n‑au toate aceeași funcție,

5 tot astfel și noi, cei mulți, suntem un singur trup în Cristos, iar fiecare în parte ne suntem mădulare unii altora.

6 Avem diferite daruri, după harul care ne‑a fost dat: dacăcineva are darulprofeției,să‑l foloseascăpotrivit cu mărimea credinței sale;

7 dacăare darulslujirii,să‑l foloseascăîn slujire; dacăare darulînvățăturii,să‑l folosească pentru a daînvățătură;

8 dacăare darulîncurajării,să‑l foloseascăspre încurajareaaltora; cel ce dăruiește,să dăruiascăcu generozitate; cel ce conduce,să conducăcu râvnă; cel ce are milăde alții,să facă acest lucrucu bucurie.

Principii pentru viața creștină

9 Dragostea să fie fără ipocrizie. Să vă fie scârbă de rău! Să vă lipiți de bine!

10 Iubiți‑vă unii pe alțiicu o dragoste frățească! În cinste, dați‑vă întâietate unii altora!

11 În ce privește râvna, să nu fiți leneși! Fiți plini de zel în duh! Slujiți Domnului!

12 Bucurați‑vă în speranță! Răbdați în necaz! Stăruiți în rugăciune!

13 Luați parte laîmplinireanevoilor sfinților!Urmăriți ospitalitatea!

14 Binecuvântați‑i pe cei ce vă persecută! Binecuvântați, nu blestemați!

15 Bucurați‑vă cu cei ce se bucură! Plângeți cu cei ce plâng!

16 Să aveți aceleași gânduri unii pentru alții! Nu vă gândiți la lucrurile înalte, ci deprindeți‑vă cu cele smerite! Nu vă considerați singuri înțelepți!

17 Nu răsplătiți nimănui cu rău pentru rău! Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor!

18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii!

19 Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mânieilui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!“ zice Domnul.

20 Însă,

„Dacă dușmanul tău este flămând, dă‑i să mănânce;

dacă este însetat, dă‑i să bea.

Căci, făcând așa,

vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui“

21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/12-3ec09257a06eb0a8d81453deddca71be.mp3?version_id=126—

Supunere față de autoritățile civile

1 Orice persoanăsă fie supusă înaltelor autorități. Căci nu există autoritate, decât prin Dumnezeu, iar cele care există au fost instituite de Dumnezeu.

2 Prin urmare, oricine se împotrivește autorității, se împotrivește îndrumării lui Dumnezeu, iar cei care se împotrivesc își vor primi condamnarea.

3 Căci conducătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei deci să nu‑ți fie frică de autoritate? Fă ce este bine și vei avea laudă din partea ei!

4 Căci ea este un slujitor al lui Dumnezeu pentru binele tău. Însă, dacă faci răul, teme‑te, căci nu degeaba poartă sabia! Ea este slujitorul lui Dumnezeu, un răzbunător pentru a aduce mânia peste cel ce săvârșește răul.

5 De aceea, este nevoie să fii supus nu doar din cauza mâniei, ci și din cauza conștiinței.

6 Din același motiv, să plătiți și taxele, pentru căautoritățilesunt slujitori ai lui Dumnezeu, care se ocupă neîncetat cu aceasta.

7 Dați tuturor ceea ce le datorați: taxe – cuidatorațitaxe, vamă – cuidatorațivamă, teamă – cuidatorațiteamă, cinste – cuidatorațicinste!

Dragostea față de semen

8 Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, pentru că acela care‑și iubește semenul a împlinit Legea.

9 Căci „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu poftești“și orice altă poruncă sunt cuprinse în cuvântul acesta: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.“

10 Dragostea nu‑i face rău semenului; deci dragostea este împlinirea Legii.

Ziua Domnului este aproape

11 Să faceți lucrulacesta, căci știți vremeaîn care ne aflăm:estedeja ceasul să vă treziți din somn, căci mântuirea noastră este mai aproape acum decât atunci când am devenit credincioși.

12 Noaptea aproape a trecut, iar ziua se apropie. Să ne dezbrăcăm deci de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armuraluminii!

13 Să umblăm cuviincios, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții, nu în desfrânare și în depravare, nu în ceartă și în invidie.

14 Dimpotrivă, îmbrăcați‑vă cu Domnul Isus Cristos și nu purtați de grijă firiivoastre, ca să‑i împliniți poftele!

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/13-bbd79a5edfe8b3131534c46b35a41374.mp3?version_id=126—

Atitudinea corectă față de cel slab în credință

1 Primiți‑l bine pe cel slab în credință, neimplicându‑l în dispute asupra chestiunilor îndoielnice!

2 Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab mănâncădoarlegume.

3 Cel ce mănâncăoricesă nu‑l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncăoricesă nu‑l judece pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l‑a primit.

4 Cine ești tu să‑l judeci pe servitorul altuia?! Îl privește pe stăpânul său dacă stă în picioare sau cade. Însă va sta în picioare, pentru că Domnul îl poate face să stea.

5 Unul prețuiește o zi mai mult decât o altă zi, iar altul prețuiește orice zi. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în mintea sa.

6 Cel ce priveștediferito anumită zi, pentru Domnul o privește. Cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, întrucât Îi mulțumește lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și Îi mulțumeșteși ellui Dumnezeu.

7 Căci niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul dintre noi nu moare pentru sine:

8 dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.

9 Căci pentru aceasta a murit și a înviat Cristos: ca să domnească și peste cei morți, și peste cei vii.

10 Așadar, de ce‑l judeci pe fratele tău? Sau de ce‑l disprețuiești pe fratele tău?Căci toți vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu.

11 Pentru că este scris:

„Viu sunt Eu, zice Domnul,

că orice genunchi se va apleca înaintea Mea

și orice limbă va mărturisi lui Dumnezeu!“

12 Deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însușiînaintealui Dumnezeu.

13 Prin urmare, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci, mai degrabă, judecați ca nu cumva să punețiîn caleafrateluivostruo piatră de poticnire sau un obstacol.

14 Știu și sunt convins în Domnul Isus că niciun lucru nu este întinat în sine, însă, dacă cineva consideră un lucru ca fiind întinat, atunci pentru el este întinat.

15 Căci dacă fratele tău este întristat din cauza unei mâncări,atuncitu nu mai umbli potrivit dragostei. Nu‑l nimici, prin mâncarea ta, pe cel pentru care a murit Cristos!

16 Nu lăsați deci ca binele vostru să fie vorbit de rău!

17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

18 Cel care‑L slujește astfel pe Cristos este plăcut lui Dumnezeu și apreciat de oameni.

19 Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea reciprocă.

20 Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza unei mâncări. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău ca omul să mănânce spre poticnirea altuia.

21 Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic altceva care l‑ar face pe fratele tău să se împiedice, să păcătuiască sau să slăbească.

22 Credința pe care o ai păstreaz‑o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce încuviințeazăca fiind bun!

23 Însă omul care se îndoiește este condamnat dacă mănâncă, pentru că n‑o face din credință. Tot ce nu vine din credință este păcat.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ROM/14-f21745b28e51d0caf320fc9ddc2075c4.mp3?version_id=126—