Month: February 2020

Isus și femeia samariteancă

1 Când a aflat Isuscă fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan –

2 cu toate că nu Isus Însuși boteza, ci ucenicii Lui –

3 a părăsit Iudeea și S‑a întors iarăși în Galileea.

4 Însă trebuia să treacă prin Samaria.

5 Prin urmare, a ajuns într‑o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i‑l dăduse fiului său Iosif.

6 Acolo era o fântână a lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S‑a așezat la fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.

7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă.

Isus i‑a zis:

– Dă‑Mi să beau!

8 Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.

9 Femeia samariteancă I‑a zis:

– Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?!

(Căci iudeii n‑au legături cu samaritenii.)

10 Isus a răspuns și i‑a zis:

– Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce‑ți zice: „Dă‑Mi să beau!“, tuînsățiI‑ai fi cerut, și El ți‑ar fi dat apă vie!

11 Femeia I‑a zis:

– Domnule, n‑ai găleată, iar puțul este adânc. De unde ai deci această apă vie?!

12 Ești Tu mai mare decât strămoșulnostru Iacov, care ne‑a dat puțul acesta din care a băut atât el, cât și fiii și turmele lui?

13 Isus a răspuns și i‑a zis:

– Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete.

14 Dar celui ce bea din apa pe care i‑o voi da Eu, în veci nu‑i va mai fi sete, ci apa pe care i‑o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, țâșnind spre viața veșnică.

15 Femeia I‑a zis:

– Domnule, dă‑mi și mie această apă, ca să nu‑mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot!

16 El i‑a zis:

– Du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău și vino aici!

17 Femeia a răspuns și I‑a zis:

– N‑am bărbat!

Isus i‑a zis:

– Ai spus bine: „N‑am bărbat!“,

18 pentru că cinci bărbați ai avut, iar cel pe care‑l ai acum nu‑ți este bărbat. Este adevărat ceea ce ai spus.

19 Femeia I‑a zis:

– Domnule, văd că Tu ești profet!

20 Strămoșii noștri s‑au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închineoamenii.

21 Isus i‑a răspuns:

– Crede‑Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta și nici în Ierusalim.

22 Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei.

23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr. Căci astfel de închinători caută Tatăl.

24 Dumnezeu este duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duhși în adevăr.

25 Femeia I‑a zis:

– Știu că vine Mesia (Căruia I se zice Cristos). Când va veni El, ne va înștiințadespretoate lucrurile.

26 Isus i‑a zis:

– Eu, Cel Care‑ți vorbește, suntAcela.

27 Chiar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul n‑a întrebat: „Ce cauți?“ sau „De ce vorbești cu ea?“

28 Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le‑a zis oamenilor:

29 „Veniți să vedeți un Om Care mi‑a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“

30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.

31 Între timp, ucenicii Îl rugau:

–Rabbi, mănâncă!

32 Dar El le‑a zis:

– Eu am de mâncat o mâncaredesprecare voi nu știți.

33 Drept urmare, ucenicii și‑au zis unii altora: „Nu cumva I‑a adus cineva de mâncare?“

34 Isus le‑a zis:

– Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M‑a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.

35 Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, Eu vă spun, ridicați‑vă ochii și priviți ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriș! Chiar acum,

36 celce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viață veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună.

37 Căci în această privință este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“

38 Eu v‑am trimis să secerați acolo unde nu voi v‑ați ostenit; alții s‑au ostenit, iar voi ați intrat în osteneala lor.

39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi‑a spus tot ce‑am făcut!“

40 Așadar, când samaritenii au venit la El, L‑au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.

41 Mult mai mulți au crezut apoi datorită cuvintelor Lui

42 și‑i ziceau femeii: „Acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“

Vindecarea fiului unui slujbaș al regelui

43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea.

44 Căci Isus Însuși mărturisise că un profet nu are parte de cinste în patria lui.

45 Când a ajuns în Galileea, galileenii L‑au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare.

46 Atunci a venit din nou în Cana Galileei, unde prefăcuse apa în vin.Era acolo un slujbaș al regelui, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.

47 Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s‑a dus la El și L‑a rugat să vină și să‑i vindece fiul, căci era pe moarte.

48 Isus i‑a zis:

– Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu credeți!

49 Slujbașul regelui I‑a zis:

– Doamne, coboară‑Teacasă la minepână nu moare copilașul meu!

50 Isus i‑a răspuns:

– Du‑te; fiul tău trăiește.

Omul a crezut cuvintele pe care i le‑a spus Isus și a plecat.

51 În timp ce se cobora elspre casă, sclavii lui l‑au întâmpinat și i‑au zis că fiul lui trăiește!

52 Atunci el i‑a întrebat de ceasul în care începuse să‑i fie mai bine. Ei i‑au răspuns: „Ieri la ceasul al șapteleal‑a lăsat febra.“

53 Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăiește.“ Și a crezut el și toată casa lui.

54 Acesta a fost al doilea semn pe care l‑a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/4-3a40429840d419cfa83569ce2b0623ae.mp3?version_id=126—

Isus vindecă un infirm la bazinul Bethesda

1 După acestea, a avut loc o sărbătoare a iudeilor, și Isus S‑a suit la Ierusalim.

2 În Ierusalim, aproape dePoartaOilor, se află o baie publică supranumită în ebraică „Bethesda“, care are cinci porticuri.

3 În acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, ologi și paralizați, care așteptau mișcarea apei.

4 Căci un înger al Domnului cobora din când în când în bazin și tulbura apa. Și primul care pășea în el, după tulburarea apei, devenea sănătos, orice boală ar fi avut.

5 Și era acolo un om care zăcea de treizeci și opt de ani în neputința lui.

6 Isus l‑a văzut pe acesta zăcând și, știind că era deja bolnav de multă vreme, i‑a zis:

– Vrei să te faci sănătos?

7 Bolnavul I‑a răspuns:

– Domnule, nu am pe nimeni care să mă arunce în bazin atunci când se tulbură apa și, până mă duc eu, coboară altul înaintea mea!

8 Isus i‑a zis:

– Ridică‑te, ia‑ți targa și umblă!

9 Imediat omul a devenit sănătos, și‑a ridicat targa și a început să umble.

În ziua aceea era Sabatul.

10 Prin urmare, iudeii îi ziceau celui ce fusese vindecat:

– Este ziua de Sabat. Nu‑ți este permis să‑ți ridici targa!

11 Însă el le‑a răspuns:

– Cel Ce m‑a făcut sănătos mi‑a zis: „Ridică‑ți targa și umblă!“

12 Ei l‑au întrebat:

– Cine este Omul Care ți‑a zis: „Ridică‑ți targași umblă!“?

13 Dar cel vindecat nu știa cine este, pentru că Isus Se retrăsese din mulțimea care era în loculacela.

14 După acestea, Isus l‑a găsit în Templu și i‑a zis:

– Iată că te‑ai făcut bine! Să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva și mai rău.

15 Omul a plecat și i‑a înștiințat pe iudeică Isus este Cel Care l‑a făcut sănătos.

Lucrarea Fiului

16 Din cauza aceasta iudeii Îl persecutau pe Isus, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua de Sabat.

17 Însă Isus le‑a răspuns: „Tatăl Meu încă lucrează și acum, iar Eu de asemenea lucrez.“

18 Tocmai de aceea iudeii căutau și mai mult să‑L omoare, fiindcă nu numai că încălcaziua de Sabat, ci mai vorbea și despre Dumnezeu ca despre Tatăl Său, făcându‑Se astfel deopotrivă cu Dumnezeu.

19 Atunci Isus le‑a răspuns și le‑a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce‑L vede pe Tatăl făcând. Ceea ce faceTatăl, face și Fiul întocmai.

20 Căci Tatăl Îl iubește pe Fiul și‑I arată tot ce face El. Și Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să rămâneți uimiți.

21 Într-adevăr, așa cum Tatăl învie morții și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață oricui dorește El.

22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I‑a dat‑o Fiului,

23 pentru ca toți să‑L cinstească pe Fiul așa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu‑L cinstește pe Fiul nu‑L cinstește nici pe Tatăl, Care L‑a trimis.

24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu și crede în Cel Ce M‑a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.

25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce ascultă vor trăi.

26 Căci așa cum Tatăl are viața în Sine Însuși, tot așa I‑a dat și Fiului să aibă viața în Sine Însuși

27 și I‑a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.

28 Nu fiți uimiți de acest lucru, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui

29 și vor ieși din ele – cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au săvârșit răul vor învia pentru judecată.

30 Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi; Eu judec după cum aud, și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M‑a trimis.

Mărturia despre Fiul

31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, atunci mărturia Mea nu este adevărată.

32 Este un Altul Care mărturisește despre Mine și știu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată.

33 Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit pentru adevăr.

34 Nu că Euaș avea nevoie săprimesc mărturie de la om, ci spun aceste lucruri pentru ca voi să fiți mântuiți.

35 El era candela care ardea și strălucea și voi ați vrut să vă veseliți pentru un ceas la lumina lui.

36 Eu însă am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan. Căci lucrările pe care Mi le‑a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea, pe care Eu le fac, mărturisesc despre Mine că Tatăl M‑a trimis.

37 Și Tatăl, Care M‑a trimis, mărturisește El Însuși despre Mine. Voi nu I‑ați auzit niciodată glasul, nici nu I‑ați văzut înfățișarea

38 și nu aveți Cuvântul Lui rămânând în voi, pentru că nu credeți în Acela pe Care L‑a trimis El.

39 Voi cercetați Scripturile deoarece credeți că în ele aveți viață veșnică, dar tocmaiacestea sunt cele care mărturisesc despre Mine!

40 Șitotușinu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață!

41 Eu nu primesc slavă de la oameni,

42 dar v‑am cunoscut: nu aveți în voi dragoste de Dumnezeu.

43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu și nu Mă primiți. Dacă vine altul în numele lui însuși pe acela îl veți primi.

44 Cum puteți crede voi, care primiți slavă unii de la alții și nu căutați slavacare vinede la singurul Dumnezeu?!

45 Să nu credeți că Eu vă voi acuza înaintea Tatălui! Acuzatorul vostru este Moise, cel în care v‑ați pus speranța.

46 Căci, dacă l‑ați crede pe Moise, M‑ați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.

47 Dar dacă nu credeți scrierile lui, cum veți crede cuvintele Mele?!“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/5-045fc3962ea09fd33f0892013471c051.mp3?version_id=126—

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

1 După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, adicăMareaTiberiadei.

2 O mare mulțimede oameniÎl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi.

3 Isus a urcat pe munte și S‑a așezat acolo cu ucenicii Lui.

4 Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.

5 Când Isus Și‑a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțimede oameni, l‑a întrebat pe Filip:

– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânceoameniiaceștia?

6 Spunea lucrul acesta ca să‑l încerce, căci El știa ce urmează să facă.

7 Filip I‑a răspuns:

– Pâinilepe care le putem cumpăracu două sute de denarinu le sunt de ajuns, nici măcar ca să primească fiecare câte puțin!

8 Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I‑a zis:

9 – Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți?!

10 Isus a zis:

– Puneți oamenii să se așeze!

În locul acela era multă iarbă. Prin urmare, bărbațiis‑au așezat,ei fiindîn număr de aproape cinci mii.

11 Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le‑a împărțit celor ce se așezaseră. De asemenea,le‑a datși din pești cât au vrut.

12 Când s‑au săturat, le‑a zis ucenicilor Săi:

– Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic.

13 Le‑au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz,firimituripe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.

14 Când au văzut oamenii acest semn pe care l‑a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este ProfetulCare urma să vină în lume!“

15 Atunci Isus, știind că au de gând să vină să‑L ia cu forța ca să‑L facă rege, S‑a retras din nou înspre munte, doar El singur.

Isus umblă pe apă

16 Când s‑a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare,

17 s‑au urcat într‑o barcă și s‑au dus spre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei,

18 iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic.

19 După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, L‑au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu‑Se de barcă și li s‑a făcut frică.

20 El însă le‑a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“

21 Atunci ei au dorit să‑L ia în barcă. Și barca a ajuns imediat la țărmul spre care se îndreptau.

Isus, Pâinea vieții

22 În ziua următoare mulțimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă și că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri.

23 De asemenea, și alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulțumiri.

24 Când cei din mulțime au văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s‑au urcat ei înșiși în bărci și s‑au dus la Capernaum ca să Îl caute pe Isus.

25 Când L‑au găsit, de cealaltă parte a mării, I‑au zis:

–Rabbi, când ai venit aici?

26 Isus le‑a răspuns și a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v‑ați săturat.

27 Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v‑o va da Fiul Omului. Căci pe El Și‑a pus pecetea Dumnezeu Tatăl!

28 Atunci ei L‑au întrebat:

– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?

29 Isus a răspuns și le‑a zis:

– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L‑a trimis El.

30 Drept urmare, ei L‑au întrebat:

– Ce semn faci Tu deci, ca să‑lvedem și să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu?

31 Strămoșiinoștri au mâncat mană în pustie, așa cum este scris: „Le‑a dat să mănânce pâine din cer.“

32 Atunci Isus le‑a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v‑a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din cer.

33 Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care Se coboară din cer și dă lumii viață.

34 Ei I‑au zis:

– Domnule, dă‑ne întotdeauna această pâine!

35 Isus le‑a răspuns:

– Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!

36 Dar v‑am spus că M‑ați văzut, și nu credeți.

37 Tot ce‑Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu‑l voi alunga niciodată afară.

38 Căci M‑am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M‑a trimis.

39 Și voia Celui Ce M‑a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi‑a dat El, ci să‑l înviez în ziua de pe urmă.

40 Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.

41 Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea Care S‑a coborât din cer.“

42 Ei ziceau:

– Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată și mamă îi cunoaștem?! Așadar, cum de spune acum: „M‑am coborât din cer“?!

43 Isus a răspuns și le‑a zis:

– Nu murmurați între voi!

44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu‑l atrage Tatăl, Care M‑a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.

45 Este scris în Profeți: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu.“Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la Mine.

46 Căci nimeni nu L‑a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L‑a văzut pe Tatăl.

47 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică.

48 Eu sunt Pâinea vieții.

49 Strămoșii voștri au mâncat mană în pustie șitotușiau murit.

50 Pâinea Care Se coboară din cer este de așa fel, încât cineva să mănânce din ea și să nu moară.

51 Eu sunt Pâinea vie Care S‑a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Această Pâine va trăi în veci. Și pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.

52 Atunci iudeii au început să se certe unii cu alții și să zică:

– Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!

53 Dar Isus le‑a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă!

54 Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă.

55 Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură.

56 Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eurămânîn el.

57 Așa cum Tatăl cel viu M‑a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie.

58 Aceasta este Pâinea Care S‑a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat‑o strămoșii voștri, caretotușiau murit: cel ce mănâncă Această Pâine va trăi în veac!

59 Aceste lucruri le‑a spus în timp ce dădea învățătură în sinagogă, în Capernaum.

Mulți ucenici Îl părăsesc pe Isus

60 Auzind acestea, mulți din ucenicii Lui au zis:

– Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s‑o asculte?!

61 Dar Isus, știind în Sine Însuși că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le‑a zis:

–Vorbireaaceasta vă face să vă poticniți?!

62 Dar dacă L‑ați vedea pe Fiul Omului înălțându‑Se acolo unde era mai înainte?!

63 Duhul este Cel Ce dă viață; carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le‑am spus sunt duhși viață.

64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.

Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel ce urma să‑L trădeze.

65 Apoi a zis:

– Tocmai de aceea v‑am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i‑a fost dat de către Tatăl.

66 Din aceastăcauzămulți dintre ucenicii Lui s‑au întors și nu mai umblau cu El.

67 Atunci Isus le‑a zis celor doisprezece:

– Nu vreți să plecați și voi?

68 Simon Petru I‑a răspuns:

– Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieții veșnice,

69 iar noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!

70 Isus le‑a răspuns:

– Nu v‑am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Șitotușiunul dintre voi este un diavol.

71 Vorbea despre Iuda,fiullui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deși era unul dintre cei doisprezece, urma să‑L trădeze.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/6-d935c4b67c4b8e1ee937b0440bc84639.mp3?version_id=126—

Necredința fraților lui Isus

1 După aceea, Isus a călătorit prin Galileea. Nu voia să călătorească prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să‑L omoare.

2 Sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor, era aproape.

3 Prin urmare, frații Lui I‑au zis:

– Pleacă de aici și du‑Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci!

4 Căci nimeni nu face ceva pe ascuns când caută să devină cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată‑Te lumii!

5 Căci nici chiar frații Lui nu credeau în El.

6 Atunci Isus le‑a zis:

– Vremea Mea n‑a sosit încă, dar vouă vremea vă este întotdeauna prielnică!

7 Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăște, pentru că Eu mărturisesc despre ea și anume că lucrările ei sunt rele.

8 Suiți‑vă voi la sărbătoare. Eu încă nu Mă sui la sărbătoarea aceasta, pentru că nu Mi s‑a împlinit încă vremea.

9 Și zicând aceste lucruri, a rămas în Galileea.

Isus la Sărbătoarea Corturilor

10 Însă, după ce frații Lui s‑au suit la sărbătoare, S‑a suit și El, dar nu pe față, ci mai pe ascuns.

11 La sărbătoare, iudeii Îl căutau și se întrebau: „Unde este Acela?“

12 Era multă rumoareîn mulțime cu privire la El. Unii ziceau: „Este un Om bun!“ Alții ziceau: „Nu, ci duce în rătăcire mulțimea!“

13 Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea deschis despre El.

14 Când sărbătoarea era deja la jumătate, Isus S‑a suit la Templu și a început să dea învățătură.

15 Iudeii erau uimiți și se întrebau:

– Cum de știe Acesta atâta învățătură fără să fi învățat?!

16 Atunci Isus le‑a răspuns și a zis:

– Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Ce M‑a trimis.

17 Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.

18 Cel ce vorbește de la el caută slava lui însuși. Dar cel ce caută slava celui ce l‑a trimis, acela este adevărat și în el nu este nedreptate.

19 Oare nu v‑a dat Moise Legea? Și totuși niciunul dintre voi nu respectăLegea! De ce căutați să Mă omorâți?

20 Mulțimea a răspuns:

– Ai demon! Cine caută să Te omoare?!

21 Isus a răspuns și le‑a zis:

– O lucrare am făcut și toți sunteți uimiți.

22 Totuși, Moise v‑a dat circumcizia – nu că ea este de la Moise, ci de la patriarhi– și voi îl circumcideți pe om în ziua de Sabat.

23 Dacă un om primește circumcizia în ziua de Sabat, ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, atunci de ce sunteți furioși pe Mine pentru că am făcut sănătos un om întreg în ziua de Sabat?

24 Nu judecați după înfățișare, ci judecați cu o judecată dreaptă!

Oamenii se întreabă dacă Isus este Cristosul

25 Unii dintre ierusalimiți ziceau:

– Nu este Acesta Cel pe Care caută ei să‑L omoare?

26 Și iată că vorbește deschis, iar ei nu‑I zic nimic! Nu cumva conducătorii au ajuns să cunoască într-adevăr că El este Cristosul?

27 Totuși, noi știm de unde este Omul Acesta. Însă când va veni Cristosul nimeni nu va ști de unde este.

28 Atunci Isus, în timp ce dădea învățătură în Templu, a strigat și a zis:

– Mă cunoașteți și știți de unde sunt?N‑am venit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis este adevărat, iar voi nu‑L cunoașteți!

29 Eu Îl cunosc, pentru că Eu sunt de la El și El M‑a trimis.

30 Ei încercau să‑L aresteze, dar nimeni n‑a pus mâna pe El, căci încă nu‑I sosise ceasul.

31 Însă mulți din mulțime au crezut în El și ziceau:

– Când va veni Cristosul, va face El mai multe semne decât a făcut Acesta?

32 Fariseii au auzit mulțimea murmurând aceste lucruri despre El și, ca urmare, conducătorii preoților și fariseii au trimis niște gărzi să‑L aresteze.

33 Atunci Isus a zis:

– Mai sunt cu voi încă puțină vreme, iar apoi plec la Cel Ce M‑a trimis.

34 Mă veți căuta, dar nu Mă veți găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteți veni.

35 Iudeii se întrebau unii pe alții:

– Unde urmează să Se ducă Acesta, astfel încât noi să nu‑L găsim?! Doar nu urmează să Se ducă la cei împrăștiați printre greci și să‑i învețe pe greci?!

36 Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le‑a zis: „Mă veți căuta, dar nu Mă veți găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteți veni.“?

Isus, Apa vieții

37 În ultima zi a sărbătorii,ziuacea mare, Isus S‑a ridicat și a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea!

38 Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, așa cum zice Scriptura!“

39 Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să‑L primească cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat, pentru că Isus nu fusese încă proslăvit.

40 Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulțime ziceau: „Acesta este într-adevăr Profetul!“

41 Alții ziceau: „Acesta este Cristosul!“, iar alții ziceau: „Nu, căci Cristosul nu vine din Galileea, nu‑i așa?!

42 Nu spune Scriptura că din sămânța lui Davidvine Cristosul, și din Betleem, satul de unde era David?“

43 Și s‑a făcut astfel dezbinare în mulțime din cauza Lui.

44 Unii dintre ei voiau să‑L aresteze, însă nimeni n‑a pus mâna pe El.

Necredința conducătorilor religioși

45 Gărzile s‑au întors la conducătorii preoților și la farisei, iar aceștia le‑au întrebat:

– De ce nu L‑ați adus?

46 Gărzile au răspuns:

– Niciodată n‑a vorbit vreun om astfel!

47 Atunci fariseii le‑au răspuns:

– Nu cumva ați fost duși și voi în rătăcire?!

48 A crezut în El vreunul dintre conducători sau dintre farisei?!

49 Însă mulțimea aceasta care nu cunoaște Legea este blestemată!

50 Nicodim, cel care venise la Isus mai înainte și care era unul dintre ei, le‑a zis:

51 – Oare judecă Legea noastră un om înainte să‑l asculte și să știe ce face?

52 Ei au răspuns și i‑au zis:

– Nu cumva ești și tu din Galileea? Cercetează și vei vedea că din Galileea nu se ridică vreun profet!

53 Apoi fiecare s‑a dus acasă.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/7-b08a2f18306d3b7b94961f55e80aabbe.mp3?version_id=126—

Femeia prinsă în adulter

1 Isus S‑a dus spre Muntele Măslinilor.

2 Dis‑de‑dimineață a venit iarăși în Templu și tot poporul a venit la El. Isus S‑a așezat și a început să‑i învețe.

3 Cărturariiși fariseii au adus o femeie care fusese prinsă în adulter și au pus‑o să stea în mijlocullor.

4 Ei I‑au zis:

– Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul.

5 În Lege, Moise ne‑a poruncit să omorâm cu pietre astfel de femei.Tu deci ce zici?

6 Spuneau lucrul acesta ca să‑L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să‑L acuze.

Isus însă S‑a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ.

7 Cum ei continuau să‑L întrebe, El S‑a ridicat și le‑a zis:

– Acela dintre voi care este fără păcat să arunce primul cu piatra în ea!

8 Apoi S‑a aplecat din nou și a continuat să scrie pe pământ.

9 Auzindaceste cuvinteși fiind mustrați de cugetul lor, au ieșit afară unul câte unul, începând de la cei bătrâni, până la cei din urmă, iarIsusa rămas singur cu femeia care stătea în mijloc.

10 Isus S‑a ridicat și a întrebat‑o:

– Femeie, unde sunt acei acuzatori ai tăi? Nimeni nu te‑a condamnat?

11 Ea a răspuns:

– Nimeni, Doamne!

Isus i‑a zis:

– Nici Eu nu te condamn. Du‑te și, de acum înainte, să nu mai păcătuiești!

Veridicitatea mărturiei lui Isus

12 Isus le‑a vorbit din nou, zicând:

– Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întunecime, ci va avea Lumina vieții.

13 Fariseii I‑au zis:

– Tu mărturisești despre Tine Însuți, deci mărturia Ta nu este adevărată.

14 Isus a răspuns și le‑a zis:

– Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu știu de unde vin și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin și nici unde Mă duc.

15 Voi judecați după înfățișare. Eu nu judec pe nimeni.

16 Și chiar dacă aș judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, cisunt împreunăcu Tatăl Care M‑a trimis.

17 Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.

18 Sunt Eu Cel Care mărturisesc despre Mine Însumi, și apoi despre Mine mai mărturisește și Tatăl Care M‑a trimis.

19 Atunci ei L‑au întrebat:

– Unde este Tatăl Tău?

Isus a răspuns:

– Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M‑ați cunoaște pe Mine, L‑ați cunoaște și pe Tatăl Meu.

20 Aceste cuvinte le‑a spus în vistierie, în timp ce dădea învățătură în Templu, dar nu L‑a arestat nimeni, pentru că încă nu‑I sosise ceasul.

21 El le‑a zis iarăși:

– Eu Mă duc, iar voi Mă veți căuta, însă veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.

22 Atunci iudeii au zis:

– Doar n‑o avea de gând să Se omoare, de zice: „Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni“?

23 El le‑a zis:

– Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.

24 De aceea v‑am spus că veți muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.

25 Ei L‑au întrebat:

– Cine ești Tu?

Isus le‑a răspuns:

– Ceea ce vă tot spun de la început.

26 Eu am multe de zis și de judecat cu privire la voi, însă Cel Ce M‑a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii.

27 Ei nu și‑au dat seama că le vorbea despre Tatăl.

28 Isus le‑a zis:

– Când Îl veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri așa cum M‑a învățat Tatăl.

29 Iar Cel Ce M‑a trimis este cu Mine. El nu M‑a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce Îi este plăcut.

30 În timp ce spunea aceste lucruri, mulți au crezut în El.

Urmașii lui Avraam

31 Atunci Isus le‑a zis iudeilor care crezuseră în El:

– Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei.

32 Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera.

33 Ei I‑au răspuns:

– Suntem sămânța lui Avraam și niciodată n‑am slujit ca sclavi nimănui. Deci cum spui Tu: „Veți fi liberi“?!

34 Isus le‑a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că oricine face păcatuleste sclav al păcatului.

35 Și sclavul nu rămâne pe veci în casă, însă fiul rămâne pe veci.

36 Deci, dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi.

37 Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar cu toate acestea căutați să Mă omorâți, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu.

38 Eu spun ceea ce am văzut laTatăl, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru.

39 Ei au răspuns și I‑au zis:

– Tatăl nostru este Avraam!

Isus le‑a zis:

– Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați facefaptele lui Avraam.

40 Însă acum încercați să Mă omorâți pe Mine, un Om Care v‑am spus adevărul pe care l‑am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n‑a făcut.

41 Voi facețidecifaptele tatălui vostru.

Atunci I‑au zis:

– Noi nu suntem născuți din curvie. Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!

42 Isus le‑a zis:

– Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M‑ați iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Căci Eu n‑am venit de la Mine Însumi, ci El M‑a trimis.

43 De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu.

44 Voi sunteți de la tatălvostru, diavolul, și doriți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și n‑a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii!

45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți.

46 Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți?

47 Cel care este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.

Isus este înainte de Avraam

48 Iudeii au răspuns și I‑au zis:

– Nu zicem noi bine că ești samariteanși că ai demon?!

49 Isus a răspuns:

– Eu nu am demon, ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi Mă necinstiți pe Mine.

50 Totuși, Eu nu caut slava Mea; este Unul Careocaută și judecă.

51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va vedea moartea!

52 Atunci iudeii I‑au zis:

– Acum știm că ai demon! Avraam a murit, profeții – de asemenea, și Tu zici: „Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va gusta moartea!“

53 Doar nu ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Și profeții au murit! Cine pretinzi Tu că ești?!

54 Isus a răspuns:

– Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăvește, Cel despre Care voi spuneți: „Este Dumnezeul nostru!“,

55 deși nu‑L cunoașteți. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aș spune că nu‑L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui.

56 Avraam, tatăl vostru, s‑a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; și a văzut‑o și s‑a bucurat.

57 Atunci iudeii I‑au zis:

– N‑ai nici cincizeci de ani și l‑ai văzut pe Avraam?!

58 Isus le‑a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt!

59 Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S‑a ascuns și a ieșit din Templu.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/8-1e44b1424775ca7aca4f56df680ee86b.mp3?version_id=126—

Isus vindecă un om născut orb

1 În timp ce trecea,Isusa văzut un orb din naștere.

2 Ucenicii Lui L‑au întrebat:

–Rabbi, cine a păcătuit de s‑a născut orb: el sau părinții lui?

3 Isus a răspuns:

– N‑a păcătuit nici el, nici părinții lui, cis‑a născut orbca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

4 Cât este zi trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M‑a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.

5 Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.

6 Și zicând acestea, a scuipat pe pământ, a făcut niște noroi din scuipat și l‑a pus pe ochiiorbului.

7 Apoi i‑a zis: „Du‑te și spală‑te în bazinul Siloamului!“ Tradus,Siloamînseamnă „Trimis“. El s‑a dus, s‑a spălat și s‑a întors văzând.

8 Vecinii și cei care‑l văzuseră mai înainte, pe când era cerșetor, se întrebau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?!“

9 Unii ziceau: „El este!“ Alții ziceau: „Nu, dar seamănă cu el!“ Iar el zicea: „Eu sunt!“

10 Prin urmare, l‑au întrebat:

– Cum ți‑au fost deschiși ochii?

11 El a răspuns:

– Omul Acela, Căruia I se zice Isus, a făcut noroi, mi‑a uns ochii și mi‑a zis: „Du‑te la Siloam și spală‑te!“ Așa că m‑am dus, m‑am spălat și apoi am putut vedea.

12 Ei l‑au întrebat:

– Unde esteOmulAcela?

El a răspuns:

– Nu știu!

13 Atunciei l‑au adus la farisei pe cel ce fusese orb.

14 Ziua în care Isus făcuse noroi și‑i deschisese ochii era o zi de Sabat.

15 Din nou, fariseii l‑au întrebat și ei cum de și‑a căpătat vederea.

El le‑a zis:

– Mi‑a pus noroi pe ochi, m‑am spălat și văd!

Omul vindecat de Isus este cercetat de către farisei

16 Unii dintre farisei ziceau: „Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu păzește ziua de Sabat!“ Alții însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?!“ Și era dezbinare între ei.

17 L‑au întrebat din nou pe orb:

– Tu ce zici despre El, pentru că ție ți‑a deschis ochii?

El le‑a răspuns:

– Este un profet.

18 Iudeii însă n‑au crezut că fusese orb și că își căpătase vederea, până când nu i‑au chemat pe părinții lui.

19 Ei i‑au întrebat:

– Acesta este fiul vostru, despre care spuneți că s‑a născut orb? Așadar, cum de vede acum?

20 Atunci părinții lui au răspuns și au zis:

– Știm că acesta este fiul nostru și că s‑a născut orb,

21 însă cum de vede acum sau cine i‑a deschis ochii, nu știm. Întrebați‑l pe el! Este în vârstă și va vorbi el însuși cu privire la sine.

22 Părinții lui au spus aceste lucruri fiindcă le era frică de iudei. Căci iudeii hotărâseră deja ca, dacă va mărturisi cineva căIsuseste Cristosul, să fie exclus din sinagogă.

23 De aceea au zis părinții lui: „Este în vârstă; întrebați‑l pe el!“

24 L‑au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i‑au zis:

– Dă slavă lui Dumnezeu!Noi știm că Omul Acesta este păcătos.

25 Atunci el a răspuns:

– Dacă este păcătos, nu știu. Eu una știu: eram orb, iar acum văd.

26 Ei l‑au întrebat:

– Ce ți‑a făcut? Cum ți‑a deschis ochii?

27 El le‑a răspuns:

– V‑am spus deja, dar n‑ați ascultat. De ce vreți să auziți din nou? Doar nu vreți și voi să deveniți ucenicii Lui?!

28 Ei l‑au insultat și i‑au zis:

– Tu ești ucenicul Aceluia! Noi însă suntem ucenicii lui Moise!

29 Noi știm că lui Moise i‑a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu știm de unde este!

30 Omul a răspuns și le‑a zis:

– Dar tocmai aceastamăuimește, că voi nu știți de unde este și totuși El mi‑a deschis ochii.

31 Știm că Dumnezeu nu‑i ascultă pe păcătoși, dar dacă cineva este temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă.

32 De când e lumea nu s‑a auzit să deschidă cineva ochii unuia care s‑a născut orb.

33 Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, n‑ar fi putut face nimic.

34 Ei au răspuns și i‑au zis:

– Tu ai fost născut cu totul în păcat și tu ne înveți pe noi?!

Și l‑au dat afară.

Orbirea spirituală

35 Isus a auzit că l‑au dat afară și când l‑a găsit l‑a întrebat:

– Crezi tu în Fiul Omului?

36 El a răspuns și a zis:

– Și cine este, Domnule, ca să cred în El?

37 Isus i‑a zis:

– L‑ai și văzut; Cel Ce vorbește cu tine este Acela.

38 El a răspuns:

– Cred, Doamne!

Și I s‑a închinat.

39 Isus i‑a zis:

– Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca aceia care nu văd, să vadă, iar aceia care văd, să devină orbi.

40 Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I‑au zis:

– Doar nu suntem și noi orbi?!

41 Isus le‑a răspuns:

– Dacă ați fi orbi, n‑ați avea păcat. Dar acum, pentru că ziceți: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/9-2990d15da7f9c7dbb5b3dfd8207e5b8f.mp3?version_id=126—

Isus, Păstorul cel bun

1 Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar.

2 Însă cel care intră pe poartă este păstoruloilor.

3 Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul. El își cheamă oile pe nume și le duce afară.

4 După ce le‑a adus afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul.

5 Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.

6 Isus le‑a spus această alegorie, dar ei n‑au înțeles ce le spunea.

7 Atunci Isus a vorbit din nou:

– Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Poarta oilor.

8 Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile n‑au ascultat de ei.

9 Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune.

10 Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață și s‑o aibă din belșug.

11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.

12 Cel plătit, care nu este păstorșicăruia nu‑i aparțin oile, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie.

13 El fugepentru că este plătit și nu‑i pasă de oi.

14 Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe cele care sunt ale Mele, iar cele care sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine,

15 tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi.

16 Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmășiun Păstor.

17 De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s‑o iau din nou.

18 Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s‑o dau și am autoritate s‑o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.

19 Din cauza acestor cuvinte s‑a făcut din nou dezbinare între iudei.

20 Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce‑L ascultați?!“

21 Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu suntcuvinte de omdemonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?!“

Necredința iudeilor

22 În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea DedicăriiTemplului. Era iarnă.

23 Isus Se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon.

24 Iudeii L‑au înconjurat și I‑au zis:

– Până când ne mai ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Cristosul, spune‑ne‑o deschis!

25 Isus le‑a răspuns:

– V‑am spus, dar nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

26 Însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele.

27 Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc, iar ele Mă urmează.

28 Eu le dau viață veșnică și în veci nu vor pieri. Și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

29 Tatăl Meu, Care Mi le‑a dat, este mai mare decât toți. Și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui.

30 Eu și Tatăl una suntem.

31 Iudeii au luat din nou pietre ca să‑L omoare.

32 Isus le‑a răspuns:

– V‑am arătat multe lucrări bune de la Tatăl. Pentru care din aceste lucrărivreți săMă omorâți cu pietre?

33 Iudeii I‑au răspuns:

– Nu pentru o lucrare bunăvrem săTe omorâm cu pietre, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care ești om, Te faci Dumnezeu!

34 Isus le‑a răspuns:

– Nu este scris în Legeavoastră: „Eu am zis: «Sunteți ‘dumnezei’»“?

35 Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu,Eli‑a numit „dumnezei“, și Scriptura nu poate fi desființată,

36 puteți spune voi despre Cel pe Care Tatăl L‑a sfințit și L‑a trimis în lume că blasfemiază,și aceastapentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?!

37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți!

38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările acestea, ca să cunoașteți și să înțelegeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl.

39 Atunci au încercat din nou să‑L aresteze, dar El a scăpat din mâinile lor.

40 Apoi S‑a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, și a rămas acolo.

41 Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n‑a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat.“

42 Și mulți au crezut în El acolo.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/10-0cb19f068e3b2a76ce5fef4ff97e70f1.mp3?version_id=126—

Moartea lui Lazăr

1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora acesteia, era bolnav.

2 Maria era cea care L‑a uns pe Domnul cu parfum și I‑a șters picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav.

3 Surorile au trimis la Isus să‑I spună: „Doamne, iată că cel pe care‑l iubești este bolnav!“

4 Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“

5 Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr.

6 Prin urmare, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în locul unde era.

7 După aceea,Isusle‑a zis ucenicilor:

– Să ne ducem din nou în Iudeea!

8 Ucenicii I‑au răspuns:

–Rabbi, iudeii tocmai căutau să Te omoare cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo?!

9 Isus a răspuns:

– Nu sunt douăsprezece orede luminăîn zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi.

10 Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.

11 După ce a spus acestea, le‑a zis:

– Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să‑l trezesc.

12 Ucenicii I‑au zis:

– Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine.

13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit.

14 Atunci Isus le‑a spus deschis:

– Lazăr a murit.

15 Și Mă bucur pentru voi că n‑am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el!

16 Atunci Toma, căruia i se zicea „Didymos“, le‑a zis celorlalți ucenici:

– Să mergem și noi să murim împreună cu El!

Isus, învierea și viața

17 Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zileîn mormânt.

18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

19 și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentrumoarteafratelui lor.

20 Când a auzit Marta că vine Isus,s‑a dussă‑L întâmpine. Maria însă ședea în casă.

21 Marta I‑a zis lui Isus:

– Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu!

22 Dar chiar și acum știu că orice‑I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da!

23 Isus i‑a zis:

– Fratele tău va învia.

24 Marta I‑a răspuns:

– Știu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.

25 Isus i‑a zis:

– Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare.

26 Și oricine trăiește și crede în Mine în veci nu va muri. Crezi lucrul acesta?

27 Ea I‑a răspuns:

– Da, Doamne, cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume.

28 Și zicând aceasta, s‑a dus și a chemat‑o pe Maria, sora ei, spunându‑i în șoaptă: „A sosit Învățătorul și te cheamă!“

29 Cum a auzit aceasta,Marias‑a ridicat repede și s‑a dus la El.

30 Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde‑L întâmpinase Marta.

31 Atunci iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, când au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat‑o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo.

32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui, zicându‑I:

– Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu!

33 Isus, când a văzut‑o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S‑a înfioratîn duh și S‑a tulburat.

34 El a întrebat:

– Unde l‑ați pus?

Ei I‑au răspuns:

– Doamne, vino și vezi!

35 Lui Isus I‑au dat lacrimile.

36 Atunci iudeii au zis: „Iată câtde multîl iubea!“

37 Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici acesta să nu moară?“

Învierea lui Lazăr

38 Isus S‑a înfiorat din nou în Sine și S‑a dus la mormânt.Mormântulera o peșteră laintrareacăreia fusese pusă o piatră.

39 Isus a zis:

– Dați piatra la o parte!

Marta, sora celui mort, I‑a zis:

– Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!

40 Isus i‑a zis:

– Nu ți‑am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?

41 Au dat deci piatra la o parte. Isus Și‑a ridicat ochii și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M‑ai ascultat!

42 Știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta de dragul mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că Tu M‑ai trimis.“

43 După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“

44 Cel ce murise a ieșit cu picioarele și mâinile legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într‑un ștergar.

Isus le‑a zis:

– Dezlegați‑l și lăsați‑l să meargă!

Uneltire împotriva lui Isus

45 Mulți dintre iudeii care au venit la Maria și au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

46 Dar unii dintre ei s‑au dus la farisei și le‑au spus ce făcuse Isus.

47 Conducătorii preoților și fariseii au adunat Sinedriulși au zis:

– Ce facem? Omul Acesta face multe semne.

48 Dacă‑L lăsămsă continueașa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici atât locul, cât și neamul.

49 Însă unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le‑a zis:

– Voi nu știți nimic,

50 nici nu vă gândițică este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor și să nu piară întregul neam.

51 Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus urma să moară pentru neam

52 și nu numai pentru neam, ci și ca să‑i adune laolaltăpe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.

53 Așadar, din ziua aceea s‑au hotărât să‑L omoare.

54 Drept urmare, Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într‑o cetate numită Efraim, și a rămas acolo cu ucenicii.

55 Paștele iudeilor era aproape și mulți din ținutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paște ca să se curățească.

56 Ei Îl căutau pe Isus și‑și spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeți? Nu va veni deloc la sărbătoare?“

57 Dar conducătorii preoților și fariseii dăduseră porunci ca, dacă cineva știe unde este, să le dea de știre, astfel încât să‑L poată aresta.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/11-491c7c08b08c9fc13a294c76292a3f94.mp3?version_id=126—

Ungerea lui Isus la Betania

1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți.

2 Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masăcu El.

3 Maria a luat o litrăde parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I‑a șters picioarele cu părul ei. Casa s‑a umplut de mirosul parfumului.

4 Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să‑L trădeze, a zis:

5 – De ce nu s‑a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari, iarbaniisă fi fost dați săracilor?

6 Spunea însă lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea.

7 Atunci Isus a zis:

– Las‑o, fiindcă l‑a păstrat pentruziua înmormântării Mele.

8 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.

9 O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți.

10 Prin urmare, conducătorii preoților s‑au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr,

11 pentru că mulți dintre iudeiîipărăseau din cauza lui și credeau în Isus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

12 În ziua următoare, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim,

13 a luat ramuri de palmieri și I‑a ieșit în întâmpinare. Ei strigau:

„Osana!

Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,

Împăratul lui Israel!“

14 Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris:

15 „Nu te teme, fiică a Sionului!

Iată că Împăratul tău vine,

călare pe mânzul unei măgărițe.“

16 Ucenicii Lui n‑au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit, și‑au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le‑au împlinit cu privire la El.

17 Astfel, mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare.

18 Mulțimile L‑au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn.

19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“

Isus vorbește despre moartea Sa

20 Erau și niște greciprintre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine.

21 Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, dorim să‑L vedem pe Isus!“

22 Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus.

23 Isus le‑a răspuns, zicând:

– A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit.

24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod.

25 Cel ce‑și iubește viața, o va pierde, dar cel ce‑și urășteviața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică.

26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă‑Mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.

27 Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce‑ar trebui să spun? „Tată, salvează‑Mă din ceasul acesta!?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta!

28 Tată, proslăvește‑Ți Numele!

Atunci a venit din cer un glascare a zis:

– L‑am proslăvit și‑l voi proslăvi din nou.

29 Mulțimea care stătea acolo și care a auzitglasul, a zis că a fost un tunet.

Alții ziceau:

– I‑a vorbit un înger!

30 Isus a răspuns și a zis:

– Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi alungat conducătorul lumii acesteia.

32 Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți.

33 Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.

34 Atunci mulțimea I‑a răspuns:

– Noi am auzit din Legedespre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat?! Cine este Acest Fiu al Omului?

35 Isus le‑a zis:

– Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întunecime nu știe unde se duce.

36 Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii.

După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S‑a ascuns de ei.

Iudeii continuă în necredința lor

37 Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,

38 ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:

„Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?

Și brațul Domnului, cui i‑a fost descoperit?“

39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

40 „Le‑a orbit ochii

și le‑a împietrit inima,

ca nu cumva să vadă cu ochii,

să înțeleagă cu inima,

să se întoarcă și să‑i vindec!“

41 Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El.

42 Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta, ca să nu fie excluși din sinagogă.

43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

44 Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel Ce M‑a trimis pe Mine,

45 iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.

46 Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime.

47 Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

48 Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă.

49 Căci Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis, Tatăl Însuși, Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc.

50 Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le‑a zis Tatăl.“

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/12-2a54c4437490b8dacb2532eebfcf4b9a.mp3?version_id=126—

Isus spală picioarele ucenicilor

1 Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I‑a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl.Șifiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la sfârșit.

2 În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda,fiullui Simon Iscarioteanul, gândul să‑L trădeze.

3 Isus, știind că Tatăl I‑a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce,

4 S‑a ridicat de la cină, Și‑a pus deoparte hainele, a luat un ștergar și S‑a încins cu el.

5 Apoi a turnat apă într‑un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

6 Când a ajuns la Simon Petru, acesta I‑a zis:

– Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?!

7 Isus a răspuns și i‑a zis:

– Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea.

8 Petru I‑a zis:

– În veci nu‑mi vei spăla picioarele!

Isus i‑a răspuns:

– Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine.

9 Simon Petru I‑a zis:

– Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul!

10 Isus i‑a zis:

– Cel ce s‑a îmbăiat nu are nevoie să‑și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți.

11 Căci El îl știa pe cel ce urma să‑L trădeze. De aceea a spus: „Nu toți sunteți curați.“

12 După ce le‑a spălat picioarele, Și‑a luat haina și S‑a așezat să mănânce din nou.

El le‑a zis:

– Înțelegeți voi ce v‑am făcut?

13 Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt.

14 Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v‑am spălat picioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora.

15 Căci Eu v‑am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v‑am făcut Eu vouă.

16 Adevărat, adevărat vă spun că sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolulmai mare decât cel ce l‑a trimis.

17 Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.

Descoperirea trădătorului

18 Nu vorbesc despre voi toți; Eu îi cunosc pe cei pe care i‑am ales. Dartrebuiesă se împlinească Scriptura,care zice:

„Cel ce mănâncă pâinea Mea

și‑a ridicat călcâiul împotriva Mea!“

19 Vă spunlucrul acestaîncă de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt.

20 Adevărat, adevărat vă spun că cine‑l primește pe cel pe care‑l trimit Eu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.

21 După ce a spus aceste lucruri, Isus S‑a tulburat în duhul Său și a mărturisit, zicând:

– Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

22 Ucenicii se uitau unii la alții, fiind nedumeriți despre cine vorbește.

23 Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care‑l iubea Isus, ședea la masă rezemat pe pieptul lui Isus.

24 Simon Petru i‑a făcut semn să‑Lîntrebepe Isuscine este cel despre care vorbește.

25 Atunciuceniculacela care ședea rezemat pe pieptul lui Isus L‑a întrebat:

– Doamne, cine este?

26 Isus a răspuns:

– Este acela căruia îi voi înmuia bucățica de pâine și i‑o voi da.

A înmuiat o bucățică de pâine și i‑a dat‑o lui Iuda,fiullui Simon Iscarioteanul.

27 Și imediat dupăce a primitbucățica de pâine, Satana intrat în el.

Atunci Isus i‑a zis:

– Ce ai să faci, fă repede!

28 Dar niciunul dintre cei ce ședeau la masă n‑a înțeles de ce îi spusese aceasta.

29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda ținea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sauîi spusesesă dea ceva celor săraci.

30 După ce a luat bucățica de pâine, Iuda a ieșit imediat afară. Era noapte.

Isus prezice lepădarea lui Petru

31 După ce acesta a ieșit afară, Isus a zis:

– Acum Fiul Omului este proslăvit și Dumnezeu este proslăvit în El.

32 Dacă Dumnezeu este proslăvit în El, atunci și Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuși și‑L va proslăvi îndată.

33 Copilași, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le‑am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu voi nu puteți veni“, tot așa vă spun și vouă acum.

34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v‑am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții.

35 Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.

36 Simon Petru L‑a întrebat:

– Doamne, unde Te duci?

Isus i‑a răspuns:

– Acolo unde Mă duc Eu, tu nu poți să Mă urmezi, dar mai târziu Mă vei urma.

37 Petru I‑a zis:

– Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața pentru Tine!

38 Isus a răspuns:

– Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nicidecum nu va cânta cocoșulpână nu te vei lepăda de Mine de trei ori.

—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JHN/13-49cf045e860f0e95d75164fd8f5ae5fd.mp3?version_id=126—