Chemare la pocăință
1 În luna a opta, în al doilea anal lui Darius, CuvântulDomnuluii‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:
2 „DomnulS‑a mâniat foarte tare pe părinții voștri.
3 Spune‑le deci: «Așa vorbeșteDomnulOștirilor: întoarceți‑vă la Mine, ziceDomnulOștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, ziceDomnulOștirilor.
4 Nu fiți ca părinții voștri, cărora profeții cei dintâi le proclamau, zicând: ‘Așa vorbeșteDomnulOștirilor: întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele.’ Ei însă n‑au ascultat și nici măcar n‑au luat aminte la Mine, ziceDomnul.
5 Unde suntacumpărinții voștri? Cât despre profeți, trăiesc ei oare pe vecie?
6 Totuși, cuvintele și hotărârile pe care le poruncisem robilor Mei, profeții, n‑au atins ele pe părinții voștri?
Atunci ei s‑au întors și au zis: ‘DomnulOștirilor ne‑a făcut așa cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre.’»“
Prima viziune: omul dintre mirți
7 În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, luna Șebat, în cel de‑al doilea an al lui Darius, CuvântulDomnuluii‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:
8 M‑am uitat în timpul nopții și iată că un bărbat era călare pe un cal roșu. El stătea între mirții din vale, iar în urma lui erau cai roșii, bruni și albi.
9 Eu am întrebat:
– Ce sunt aceștia, stăpâne?
Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:
– Îți voi arăta ce sunt aceștia.
10 Bărbatul care stătea între mirți a răspuns și a zis:
– Aceștia sunt cei pe care i‑a trimisDomnulca să cutreiere pământul.
11 Ei I‑au răspuns ÎngeruluiDomnului, Care stătea între mirți, și I‑au zis: „Am cutreierat pământul și iată că tot pământul este așezat și liniștit.“
12 ÎngerulDomnuluia întrebat, zicând:
–Doamneal Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ai fost mânios în acești șaptezeci de ani?
13 ApoiDomnuli‑a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.
14 Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis:
– Vestește și spune: „Așa vorbeșteDomnulOștirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion,
15 dar sunt plin de mânie împotriva neamurilorcare trăiescfără grijă, căci Eu Mă supărasem numai puțin însă ele au mărit nenorocirea.»
16 De aceea, așa vorbeșteDomnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, ziceDomnulOștirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim.»“
17 Vestește mai departe și spune: „Așa vorbeșteDomnulOștirilor: «Cetățile Mele se vor revărsa din nou de belșug.Domnulva mângâia iarăși Sionul și va alege din nou Ierusalimul.»“
A doua viziune: cele patru coarne și cei patru meșteșugari
18 Atunci mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat, și iată că erau patru coarne.
19 L‑am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:
– Ce sunt acestea?
El mi‑a răspuns:
– Acestea sunt coarnele care au împrăștiat Iuda, Israelul și Ierusalimul.
20 Domnulmi‑a arătat patru meșteșugari.
21 Eu am întrebat:
– Ce vin să facă aceștia?
El mi‑a răspuns:
– Acelea sunt coarnele care l‑au împrăștiat pe Iuda, astfel încât niciun om nu și‑a mai ridicat capul. Dar aceștimeșteșugariau venit să le înspăimânte și să taie coarnele neamurilor careși‑au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca s‑o împrăștie.
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ZEC/1-3006de2318f5ec64d8b55d4a25252c71.mp3?version_id=126—