Naomi și Rut
1 Pe vremea când judecaujudecătorii, a fost o foamete în țară. Atunci un bărbat din Betleemul lui Iuda a plecat împreună cu soția lui și cu cei doi fii ai săi să locuiască temporar în câmpiile Moabului.
2 Bărbatul se numea Elimelek, soția lui se numea Naomi, iar cei doi fii ai săi se numeau Mahlon și Chilion. Ei erau efratiți din Betleemul lui Iuda. Când au ajuns în câmpiile Moabului, s‑au stabilit acolo.
3 Însă Elimelek, soțul lui Naomi, a murit, și ea a rămas astfel singură cu cei doi fii ai ei.
4 Aceștia s‑au căsătorit cu moabite; numele uneia era Orpa, iar numele celeilalte era Rut. După ce au locuit acolo aproape zece ani,
5 cei doi, adică Mahlon și Chilion, au murit și ei, astfel încât femeia a rămas singură, fără cele două odrasle ale ei și fără soțul său.
6 Atunci ea s‑a ridicat, împreună cu nurorile ei, ca să se întoarcă acasă din câmpiile Moabului, căci, pe când era în regiunea Moabului, auzise căDomnulÎși cercetase poporul și le dăduse hrană.
7 Ea a ieșit din locul în care se afla, iar cele două nurori ale ei erau cu ea. Și au plecat la drum ca să se întoarcă în țara lui Iuda.
8 Naomi le‑a zis totuși celor două nurori ale ei:
– Plecați! Întoarceți‑vă fiecare la casa mamei sale!Domnulsă Se poarte față de voi cu bunătateacu care și voi v‑ați purtat față de cei ce au murit și față de mine!
9 Să deaDomnulca fiecare din voi să găsească odihnă în casaviitoruluisoț!
Apoi le‑a dat sărutare, iar ele și‑au ridicat glasul și au plâns.
10 Ele i‑au zis:
– Nu! Vom merge cu tine la poporul tău.
11 Dar Naomi a răspuns:
– Întoarceți‑vă, fiicele mele! De ce să veniți cu mine? Mai am eu oare fii în pântecul meu, care să vă fie apoi soți?
12 Întoarceți‑vă, fiicele mele! Plecați! Căci eu sunt prea bătrână să mă mai mărit. Chiar dacă aș zice că mai este speranță pentru mine, chiar dacă m‑aș mărita în noaptea aceasta și aș naște fii,
13 ați aștepta voi până s‑ar face mari? V‑ați păstra voi pentru ei, fără să vă măritați? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, căci mânaDomnuluis‑a întins împotriva mea!
14 Ele și‑au ridicat glasul și au plâns din nou. Orpa i‑a dat sărutare soacrei sale și a plecat, dar Rut s‑a ținut de ea.
15 Naomia zis:
– Iată, cumnata ta s‑a întors la poporul ei și la dumnezeii ei! Du‑te și tu după cumnata ta!
16 Rut a răspuns:
– Nu insista să te părăsesc și să mă întorc de la tine. Căci unde mergi tu, voi merge și eu. Unde vei înnopta tu, voi înnopta și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.
17 Unde vei muri tu, voi muri și eu, și tot acolo voi fi și îngropată.Domnulsă Se poarte cu mine cu toată asprimeadacă altceva, în afară de moarte, mă va despărți de tine!
18 Văzând‑o hotărâtă să meargă cu ea, Naomi a încetat să‑i mai vorbeascăastfel.
19 Cele două au călătorit până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, în toată cetatea a fost multă forfotă pe seama lor.
Femeilese întrebau:
– Aceasta este Naomi?
20 Ea le‑a zis:
– Nu mă mai numiți Naomi, ci numiți‑mă Mara, pentru că Cel Atotputernicm‑a amărât mult.
21 Când am plecat, aveam de toate, darDomnulm‑a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiți Naomi, de vreme ceDomnula mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic a adus necazul asupra mea?
22 Așa s‑a întors Naomi din câmpiile Moabului împreună cu moabita Rut, nora ei. Ele au sosit în Betleem, tocmai când începea seceratul orzului.
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/RUT/1-ad6f5567bec655b7b27f107e6b67ec67.mp3?version_id=126—