Un psalm al lui David.
1 Doamne, pe Tine Te chem!
Vino degrabă la mine!
Ia aminte la glasul meu, când strig către Tine!
2 Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,
iar ridicarea mâinilor mele – ca darul de mâncare de seară.
3 Doamne, pune strajă gurii mele;
păzește ușa buzelor mele!
4 Nu‑mi lăsa inima să mi se abată spre rău,
pentru a face fapte rele împreună cu oamenii care săvârșesc nelegiuirea,
și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.
5 Să mă lovească cel drept– aceasta este bunătate!
Să mă mustre el – aceasta este untdelemn pentru capul meu!
Să nu‑mi feresc capul!
Căci rugăciunea mea va fi mereu împotriva răutăților lor!
6 Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor,
atunci vor da ascultare cuvintelor mele,
căci ele sunt plăcute.
7 Cum este pământul arat și brăzdat,
așa sunt și oasele noastre împrăștiate la intrarea în Locuința Morților.
8 Eu însă către Tine, StăpâneDoamne, îmi îndrept ochii.
În Tine mă adăpostesc! Nu‑mi părăsi sufletul!
9 Păzește‑mă de cursa pe care mi‑au întins‑o ei
și de capcanele celor ce săvârșesc nelegiuirea.
10 Să cadă împreună cei răi în lațurile lor,
în timp ce eu să scap!
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/PSA/141-41d306907cb6eb2e761c29c89f3b1478.mp3?version_id=126—