1 Suflete al meu, binecuvântează‑L peDomnul!
Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare!
Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!
2 Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta;
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3 șipui grinzile odăilor Tale de sus pe ape.
Din nori Îți faci car
șiumbli pe aripile vântului.
4 El îi face pe îngerii Săi duhuri
și pe slujitorii Săi – un foc arzător.
5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
ca să nu se clatine niciodată.
6 L‑ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină.
Apele stăteau pe munți,
7 dar la mustrarea Ta au fugit,
la bubuitul tunetului Tău au luat‑o la fugă.
8 S‑au scurs de pe munți, au coborât în văi,
în locul pe care l‑ai hotărât pentru ele.
9 Le‑ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
ca să nu se întoarcă și să acopere pământul.
10 Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate
și ele curg printre munți.
11 Toate vietățile câmpului se adapă din ele
și măgarii sălbatici își potolesc seteaacolo.
12 Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului
care‑și fac auzit glasul din frunziș.
13 Din odăile de sus, Tu uzi munții;
pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 Tu faci să crească iarbă pentru vite
și verdețuri pe care omul să le cultive.
Faci să iasă hrană din pământ:
15 vin care înveselește inima omului,
ulei care dă strălucire feței
și pâine care întărește inima omului.
16 CopaciiDomnuluisunt bine udați,
cedrii Libanului pe care El i‑a sădit.
17 În ei își fac cuibul păsările;
barza își are casa în chiparoși.
18 Munții cei înalți sunt ai țapilor sălbatici,
iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.
19 El a făcut luna să arate vremurile,
iar soarele știe când să apună.
20 Tu aduci întunericul și se face noapte;
atunci toate vietățile pădurii încep să mișune.
21 Puii de leu rag după pradă,
cerându‑și hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
și se culcă în vizuinile lor.
23 Atunciiese omul la lucrul lui,
la munca lui – până seara.
24 Ce multe sunt lucrările Tale,Doamne!
Pe toate le‑ai făcut cu înțelepciune;
pământul este plin de vietățileTale.
25 Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este!
Acolo mișună vietăți fără număr,
viețuitoare mici și mari.
26 Corăbiile o străbat,
în ea se joacă Leviatanul,
pe care l‑ai întocmit Tu.
27 Toate nădăjduiesc în Tine
ca să le dai hrana la vreme.
28 Când Tu le‑o dai, ele o primesc;
când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți.
29 Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc;
când le iei suflarea, ele mor
și se întorc în țărână.
30 Când Îți trimiți Duhul, ele sunt create,
înnoind astfel fața pământului.
31 Fie ca slavaDomnuluisă rămână pe vecie!
Domnulsă Se bucure de lucrările Sale,
32 El, Care atunci când privește pământul, acesta se cutremură,
iar când atinge munții, aceștia fumegă.
33 Voi cântaDomnuluicât voi trăi!
Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie‑I plăcută cugetarea mea!
Eu mă voi bucura înDomnul.
35 Să piară păcătoșii de pe pământ,
și cei răi să nu mai fie!
Suflete al meu, binecuvântează‑L peDomnul!
Lăudați‑L peDomnul!
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/PSA/104-ab459b53f24068805784f3ab5b6a800a.mp3?version_id=126—