Chemarea înțelepciunii
1 Nu strigă înțelepciunea?
Nu‑și înalță priceperea glasul?
2 Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului,
la răspântiacărărilor.
3 Strigă tare lângă porți, în fațacetății,
la intrarea ușilor:
4 „Oamenilor, către voi strig
și spre fiii omuluise îndreaptăglasul meu!
5 O, naivilor, înțelegeți prudența!
Nesăbuiților, înțelegeți priceperea!
6 Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari,
și buzele melevor rostice este drept!
7 Căci cerul gurii mele rostește adevărul,
iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
nu este nimic sucit sau pervertit în ele.
9 Toate sunt clare pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.
10 Primiți îndrumarea mea în loc de argint,
și cunoștința mai mult decât aurul ales.
11 Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele
și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea.
12 Eu, înțelepciunea, locuiescîmpreună cuprudența;
eu găsesc cunoștința și discernământul.
13 Teama deDomnuleste să urăști răul.
Eu urăsc mândria și aroganța,
calea rea și guracare spunelucruri pervertite.
14 Al meu este sfatul și înțelepciunea;
a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc împărații
și conducătorii decretează dreptatea.
16 Prin mine domnesc prinții și nobilii,
toți judecătorii dreptății.
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.
18 Cu mine sunt bogăția și gloria,
avuția trainică și dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul,
da, decât aurul pur,
și venitul meu decât argintul ales.
20 Eu merg pe calea dreptății,
pe mijlocul cărărilor judecății,
21 ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.
22 Domnulmă avea la începutul căiiLui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost desemnată din veșnicie,
de la început, înainte de a fi pământul.
24 Eu am fost născută când nu erau adâncuri,
când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Înainte de așezarea munților,
înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâifărâmăa pulberii lumii.
27 Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo;
când a trasat orizontul pe fața adâncului,
28 când a așezat norii sus
și a întărit izvoarele adâncului,
29 când a așezat hotar mării,
ca apele să nu treacă peste hotărâreaSa,
când a trasat temeliile pământului,
30 eu eram meșterul de lângă El
și zi de zi eram în desfătări,
jucându‑mă tot timpul în fața Lui,
31 jucându‑mă cu lumea pământului Său
și avându‑i ca desfătări pe fiii omului.
32 Acum deci, fiilor, ascultați‑mă!
Ferice de cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți;
n‑o ignorați!
34 Ferice de omul care mă ascultă,
care veghează zilnic la porțile mele,
păzind stâlpii ușilor mele.
35 Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața
și primește astfel bunăvoințaDomnului.
36 Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur;
toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/PRO/8-73bc09dd8fa5c10b5e4d9cf80a8fb2ee.mp3?version_id=126—