Soarta cetății Ninive
1 Vai de cetatea vărsătoare de sânge,
plină de minciună,
plină de jaf
și care nu renunță la a prăda!
2 Se audepocnetul biciului
și uruitul roții,
galopul cailor
și huruitul carelor!
3 Călăreții se năpustesc,
săbiile scânteiază,
iar sulițele fulgeră!
Sunt o mulțime de morți,
grămezi de cadavre,
hoituri fără număr,
oameni carese împiedică de hoituri –
4 și aceastadin cauza multelor curvii ale prostituatei,
cea grațioasă și plăcută, stăpâna vrăjitoriilor,
care vindeaneamuri prin desfrânările ei
și clanuri prin vrăjitoriile ei.
5 „Iată că sunt împotriva ta! ziceDomnulOștirilor.
Îți voi ridica poalele în cap
și voi arăta neamurilor goliciunea ta,
iar regatelor – rușinea ta!
6 Voi arunca spurcăciuni peste tine,
te voi înjosi
și te voi face o priveliștepentru toți.
7 Atunci toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice:
«Ninive este pustiită! Cine o va plânge?»
Unde să‑ți caut mângâietori?“
8 Ești tu mai bună decât No‑Amon,
cetateacare era așezată pe Nil,
înconjurată de ape,
a cărei fortăreață era marea
al cărei zid era apa?
9 Cușși Egiptul erau tăria ei nemărginită,
iar Putși Libia îi erau ajutoare.
10 Și totuși a fost exilată,
a trebuit să plece în captivitate!
Chiar și copiii ei au fost zdrobiți
la fiecare capăt de drum!
Au tras la sorți pentru fruntașii ei,
și toți mai marii ei au fost puși în lanțuri.
11 Și tu te vei îmbăta
și te vei ascunde!
Și tu vei căuta un refugiu în fața dușmanului!
12 Toate fortificațiile tale sunt ca niște smochini
plinicu cele dintâi roade;
dacă sunt scuturate,
ele cad în gura celui ce vrea să le mănânce.
13 Iată,cei dinpoporul tău
sunt ca niște femei în mijlocul tău!
Porțile țării tale sunt larg deschise dușmanilor tăi;
focul le‑a mistuit zăvoarele.
14 Scoate‑ți apă pentru asediu!
Întărește‑ți fortificațiile!
Calcă noroiul!
Frământă lutul!
Pregătește cuptorul de cărămidă!
15 Acolo te va mistui focul,
iar sabia te va tăia;
te va devora, ca o lăcustă!
Înmulțiți‑vă ca lăcustaIelek!
Înmulțiți‑vă ca lăcustaArbe!
16 Ți‑ai înmulțit negustorii
mai mult decât stelele cerurilor.
Ei însă prădează ca lăcustaIelek
și apoi zboară.
17 Voievoziităi sunt ca lăcustaArbe,
iar scribiităi ca un roi de lăcuste
care se așază pe ziduri într‑o zi răcoroasă,
dar care, atunci când răsare soarele, zboară
și nu se mai cunoaște locul unde au fost.
18 Păstoriităi au ațipit, împărate al Asiriei,
iar cei măreți ai tăi se odihnesc!
Poporul tău a fost împrăștiat pe munți
și nu este nimeni să‑i adune!
19 Nu este alinare pentru rana ta,
iar lovitura‑ți este fatală!
Toți cei ce aud vești despre tine,
bat din palme,
căci peste cine nu s‑a abătut
răutatea ta neîncetată?!
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/NAM/3-bc5f3854a4e3e9dcdeef487d18f56ab3.mp3?version_id=126—