Isus hrănește peste patru mii de oameni
1 În zilele acelea s‑a adunat din nou o mare mulțimede oameniși nu aveau ce să mănânce.
Isus i‑a chemat pe ucenici și le‑a zis:
2 – Mi‑e milă decei dinmulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n‑au ce să mănânce,
3 iar dacă îi las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.
4 Ucenicii Lui I‑au răspuns:
– De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să‑i sature pe aceștioameni?
5 Isusi‑a întrebat:
– Câte pâini aveți?
Ei au zis:
– Șapte.
6 Isusi‑a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și după ce a luat cele șapte pâini și a mulțumit, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le‑au împărțit mulțimii.
7 Mai aveau și câțiva peștișori. El i‑a binecuvântat și a zis să fie împărțiți și aceștia.
8 Au mâncattoțiși s‑au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase.
9 Erau în jur de patru miide bărbați. După ce i‑a lăsat să plece,
10 IsusS‑a urcat imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui și S‑a dus în părțile Dalmanutei.
Fariseii cer un semn
11 Fariseii au venit și au început să discute aprins cuIsus, căutând un semn din cerde la El ca să‑L pună la încercare.
12 ÎnsăIsus, oftând adânc în duhul Său, a zis: „De ce caută această generație un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn.“
13 Apoi i‑a lăsat, S‑a urcat iarășiîn barcăși S‑a dus de cealaltă parte amării.
Drojdia fariseilor și a lui Irod
14 Uceniciiuitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine.
15 Isusle‑a poruncit, zicând:
– Aveți grijă, feriți‑vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod!
16 Ei vorbeau unii cu alții despre faptul că nu aveau pâini.
17 Cunoscând aceasta,Isusle‑a zis:
– De ce vorbiți între voi că n‑aveți pâini? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Aveți inima împietrită?
18 Aveți ochi,darnu vedeți și aveți urechi, dar nu auziți?Nu vă mai aduceți aminte,
19 atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii deoameni, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?
Ei I‑au zis:
– Douăsprezece.
20 – Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru miide bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?
Ei I‑au zis:
– Șapte.
21 AtunciEl le‑a zis:
– Tot nu înțelegeți?
Isus vindecă un orb la Betsaida
22 Când au ajuns în Betsaida, I‑au adus un orb și L‑au rugat să Se atingă de el.
23 Isusl‑a luat pe orb de mână și l‑a dus afară din sat.
A scuipat pe ochii acestuia, Și‑a pus mâinile peste el și l‑a întrebat:
– Vezi ceva?
24 Omul s‑a uitat și a zis:
– Văd niște oameni, dar mi se par ca niște pomi care umblă.
25 AtunciIsusȘi‑a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar el a privit țintă și i‑a revenit vederea.Acumel vedea toate lucrurile clar.
26 Isusl‑a trimis acasă, zicând:
– Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat!
Mărturisirea de credință a lui Petru
27 Isus S‑a dus împreună cu ucenicii Lui în satele Cezareei lui Filip.
Pe drum,Isusi‑a întrebat pe ucenicii Săi, zicându‑le:
– Cine zic oamenii că sunt Eu?
28 Ei I‑au răspuns, zicând:
–Unii zic că eștiIoan Botezătorul, alțiizic că eștiIlie, iar alțiispun despre Tine că eștiunul dintre profeți.
29 El i‑a întrebat:
– Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?
Petru, răspunzând, I‑a zis:
– Tu ești Cristosul!
30 AtunciIsusle‑a atras atenția să nu spună nimănui despre El.
Isus vorbește despre moartea și învierea Sa
31 Apoi a început să‑i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multeși să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoților și de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie.
32 Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre.
33 Dar Isus S‑a întors, S‑a uitat la ucenicii Săi și l‑a mustrat pe Petru, zicând:
– Pleacă! Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.
Prețul uceniciei
34 Apoi i‑a chemat pe cei din mulțime alături de ucenicii Săi și le‑a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze.
35 Căci oricine vrea să‑și salveze viața, o va pierde, dar cel ce‑și pierde viața de dragul Meu și de dragul Evangheliei, o va salva.
36 Într-adevăr, la ce i‑ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și‑ar pierde sufletul?
37 Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?
38 Căci de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.“
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/MRK/8-228edf11fc0a0fd40165411dbd6fa0e9.mp3?version_id=126—