Boala și însănătoșirea lui Ezechia
1 În acele zile, Ezechia s‑a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i‑a zis: „Așa vorbeșteDomnul: «Pune‑ți casa în rânduială căci vei muri. Nu vei mai trăi.»“
2 Atunci Ezechia s‑a întors cu fața spre perete și s‑a rugatDomnului,
3 zicând: „Oh,Doamne, adu‑Ți aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine în ochii Tăi.“ Și Ezechia a plâns cu amar.
4 CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Isaia, zicând:
5 „Du‑te și spune‑i lui Ezechia: «Așa vorbeșteDomnul, Dumnezeul tatălui tău David: ‘Ți‑am auzit rugăciunea și ți‑am văzut lacrimile. Iată că voi adăuga la zilele tale încă cincisprezece ani.
6 Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi apăra această cetate!
7 Acesta este semnul de laDomnulpentru tine, prin care vei ști căDomnulva împlini ce a promis:
8 voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.’»“ Și soarele s‑a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.
9 Scrierea lui Ezechia, regele lui Iuda, după ce a fost bolnav și s‑a vindecat de boala sa:
10 „Ziceam: «În floarea vieții mele
trebuie să trec prin porțile Locuinței Morților;
sunt văduvit de restul anilor mei.»
11 Am zis: «Nu‑L voi mai vedea peDomnul,da, peDomnul,
în țara celor vii.
Nu voi mai privi omul
împreună cu locuitorii lumii trecătoare.
12 Locuința mea este smulsă și îndepărtată de la mine
precum cortul unui păstor.
Mi‑am înfășurat viața ca un țesător;
el mă taie de la războiul de țesut.
Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13 M‑am culcat până dimineață;
ca un leu, așa îmi zdrobește El toate oasele.
Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14 Am ciripit ca un lăstun,am croncănitca un cocor;
am gemut ca o porumbiță;
mi‑au obosit ochii uitându‑mă în sus.
Sunt în necaz! Ajută‑mă, Stăpâne!
15 Ce‑aș mai putea spune? El mi‑a vorbit
și El a înfăptuit.
Voi păși ușor în toți anii mei,
din cauză că mi‑a fost amărât sufletul.
16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiescoamenii
și în toate acestea stă și viața duhului meu.
Tu mi‑ai dat sănătate
și m‑ai lăsat să trăiesc.
17 Iată, spre pacea mea
am trecut prin această amărăciune.
Tu mi‑ai iubit sufletul,
păzindu‑lde groapa putrezirii,
căci ai aruncat înapoia Ta
toate păcatele mele.
18 Într-adevăr, Locuința Morților nu‑Ți poate mulțumi,
MoarteanuTe poate lăuda,
iar cei ce se coboară în groapă
nu pot nădăjdui în credincioșia Ta,
19 ci cel viu, cel viu Te laudă,
așa cum fac și eu azi.
Tatăl face cunoscut fiilor săi credincioșia Ta.
20 Domnulm‑a mântuit.
Vom cânta cu instrumentele cu corzi
în toate zilele vieții noastre,
în CasaDomnului.»“
21 Isaia zisese: „Să aducă o turtă de smochine și s‑o întindă pe bubă, și el va trăi.“
22 Ezechia întrebase: „Dupăce semnvoi ștică mă voi sui la CasaDomnului?“
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ISA/38-55ade22dd3f3c9e71bdb82d7ef79459e.mp3?version_id=126—