Lăsarea la vatră a semințiilor transiordaniene
1 Atunci Iosua i‑a chemat pe rubeniți, pe gadiți și pe jumătate din seminția lui Manase
2 și le‑a zis: „Voi ați păzit tot ceea ce v‑a poruncit Moise, robulDomnului, și ați ascultat de mine în tot ceea ce v‑am poruncit.
3 Nu i‑ați părăsit pe frații voștri în această perioadă îndelungată, până în ziua aceasta, ci ați păzit cu grijă îndatorirea dată deDomnul, Dumnezeul vostru.
4 Și acum, fiindcăDomnul, Dumnezeul vostru, le‑a dat odihnă fraților voștri, așa cum le‑a spus, întoarceți‑vă și duceți‑vă la corturile voastre, în țara moștenirii voastre, pe care v‑a dat‑o Moise, robulDomnului, dincolo de Iordan.
5 Însă aveți foarte mare grijă să împliniți porunca și Legea pe care vi le‑a poruncit‑o Moise, robulDomnului: să‑L iubiți peDomnul, Dumnezeul vostru, să umblați în toate căile Lui, păziți poruncile Lui, să vă alipiți de El și să‑L slujiți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru.“
6 Apoi Iosua i‑a binecuvântat și i‑a trimis în drumul lor. Astfel, ei s‑au dus la corturile lor.
7 Unei jumătăți din seminția lui Manase, Moise îi dăduse moștenirea în Bașan, iar celeilalte jumătăți Iosua îi dăduse moștenirea lângă frații lor, în partea de apus a Iordanului. Când Iosua i‑a trimis la corturile lor, el i‑a binecuvântat
8 și le‑a zis: „Întoarceți‑vă la corturile voastre cu mulțimea bogățiilor voastre – cu nenumăratele cirezi de vite, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul și cu îmbrăcămintea voastră numeroasă – și împărțiți apoi și cu ceilalți frați ai voștri prada luată de la dușmani!“
Altarul mărturiei de la Ghelilot
9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase s‑au întors și au plecat de la fiii lui Israel, din Șilo, care este în țara Canaan, ca să se ducă în țara Ghiladului, în țara moștenirii lor, pe care o luaseră în stăpânire potrivit cu poruncaDomnuluidatăprin Moise.
10 Când au ajuns la Ghelilotul Iordanului, în țara Canaan, fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar acolo, la Iordan, un altar de o mărime impresionantă.
11 Fiii lui Israel au auzit, zicându‑se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar la intrarea în țara Canaan, la Ghelilot, lângă Iordan, pe partea fiilor lui Israel.“
12 Când au auzit fiii lui Israel lucrul acesta, întreaga comunitate a fiilor lui Israel s‑a adunat la Șilo ca să pornească la luptă împotriva lor.
13 Atunci fiii lui Israel l‑au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase, în țara Ghiladului, pe preotul Fineas, fiul lui Elazar,
14 împreună cu zece conducători, câte un conducător de fiecare casă părintească, potrivit cu toate semințiile lui Israel, toți fiind conducători ai caselor lor părintești, între miile lui Israel.
15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase, în țara Ghiladului, și le‑au vorbit, zicând:
16 „Așa vorbește întreaga comunitate aDomnului: «Ce înseamnă această necredincioșie pe care ați arătat‑o față de Dumnezeul lui Israel și de ce v‑ați abătut în această zi de laDomnul, zidindu‑vă un altar pentru a vă răzvrăti astăzi împotrivaDomnului?
17 A fost oare prea neînsemnată pentru noi nelegiuirea lui Peor, de care nu am reușit să ne curățim nici până în ziua aceasta, deși comunitateaDomnuluia fost lovită cu urgie?
18 Iar voi vă abateți astăzi de laDomnul!? Dacă voi vă răzvrătiți astăzi împotrivaDomnului, mâine El Se va mânia pe întreaga comunitate a lui Israel.
19 Dar dacă țara pe care ați primit‑o ca moștenire este necurată, atunci traversați în țara care este posesiuneaDomnului, acolo unde este așezat TabernacululDomnului, și luați‑vă moștenirea printre noi, dar nu vă răzvrătiți împotrivaDomnuluiși nu vă răzvrătiți împotriva noastră, zidindu‑vă un altar, altul decât altarulDomnului, Dumnezeul nostru.
20 Când Acan, fiul lui Zerah a săvârșit o nelegiuire cu privire la ceea ce trebuia dat spre nimicire, oare mânia nu s‑a revărsat asupra întregii comunități a lui Israel? Iar el nu a fost singurul care a murit în urma nelegiuirii lui.»“
21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au răspuns conducătorilor peste miile lui Israel și au zis:
22 „Dumnezeu,daDumnezeu,DomnulDumnezeu,ÎnsușiDumnezeu,Domnul,El știe și Israel însuși să știe lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi față deDomnul, să nu ne cruți astăzi!
23 Dacă ne‑am zidit un altar ca să ne abatem de laDomnulși ca să aducem pe el arderi‑de‑tot și daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace, atunciDomnulsă ne ceară socoteală!
24 Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne‑am temut că într‑o zi urmașii voștri s‑ar putea să le zică urmașilor noștri: «Ce legătură este între voi șiDomnul, Dumnezeul lui Israel?
25 Domnula pus Iordanul ca hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad. Voi nu aveți nicio legătură cu moștenireaDomnului!» Așa că fiii voștri i‑ar putea face pe fiii noștri să nu se mai teamă deDomnul.
26 De aceea ne‑am hotărât să ne zidim un altar, nu pentru arderi‑de‑tot sau jertfe,
27 ci ca să fie o mărturie între noi și voi, și între generațiile noastre după noi, căci dorim să slujimînaintea fețeiDomnuluiprin arderile‑de‑tot, prin darurile de mâncare și prin jertfele de pace. Așadar, urmașii voștri nu le vor putea spune urmașilor noștri: «Voi nu aveți parte deDomnul!»
28 Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau celor din generațiile noastre, ne‑am gândit să le răspundem astfel: «Priviți modelul altaruluiDomnuluipe care l‑au făcut părinții noștri, nu pentru a aduce arderi‑de‑tot și jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi și voi.»
29 Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotrivaDomnuluiși să ne abatem astăzi de laDomnul, zidindu‑ne un altar pentru arderi‑de‑tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarulDomnului, Dumnezeul nostru, care este înaintea Tabernaculului Său!“
30 Când preotul Fineas, conducătorii comunității și căpeteniile miilor lui Israel care erau cu el, au auzit cuvintele pe care le‑au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad și fiii lui Manase, au fost mulțumiți.
31 Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le‑a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: „Știm astăzi căDomnuleste în mijlocul nostru, fiindcă nu ați săvârșit nelegiuirea aceasta împotrivaDomnuluiși i‑ați scăpat astfel pe fiii lui Israel din mânaDomnului!“
32 Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, și conducătorii, au plecat de la fiii lui Ruben și de la fiii lui Gad, din țara Ghiladului, s‑au întors în țara Canaan, la fiii lui Israel, și le‑au adus un răspuns.
33 Fiii lui Israel au fost mulțumiți cu acest răspuns. Ei l‑au binecuvântat pe Dumnezeu și n‑au mai vorbit să pornească la război împotriva lor ca să distrugă țara în care locuiau fiii lui Ruben și fiii lui Gad.
34 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad au numit altarulEd,zicând: „Altaruleste o mărturie între noi căDomnuleste Dumnezeu.“
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JOS/22-493c4f483fe6d3c6b868fa439a730941.mp3?version_id=126—