Iona încearcă să fugă departe de fața Domnului
1 CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai,zicând:
2 „Ridică‑te și du‑te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea ei s‑a suit până la Mine!“
3 Dar Iona s‑a ridicat ca să fugă la Tarșiș,departede fațaDomnului. El a coborât la Iafo și a găsitacoloo corabie care mergea spre Tarșiș. După ce a plătit prețulcălătoriei, s‑a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarșiș,departede fațaDomnului.
4 Domnulînsă a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și astfel s‑a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme.
5 Marinarii s‑au temut și fiecare a strigat către dumnezeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea.
Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise adânc.
6 Căpitanul s‑a apropiat de el și i‑a zis: „Cum poți să dormi? Scoală‑te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu Se va gândi la noi și nu vom pieri!“
7 Apoi fiecare i‑au zis semenului său: „Haideți să aruncăm sorții, ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au aruncat sorții, iar sorțul a căzut pe Iona.
8 Atunci ei l‑au întrebat:
– Spune‑ne, te rugăm, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești?
9 El le‑a răspuns:
– Sunt evreu și mă tem deDomnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul!
10 Bărbații aceia s‑au temut foarte tare și l‑au întrebat:
– Ce‑ai făcut?
(Ei aflaseră că fugea de fațaDomnului, întrucât el le spusese acest lucru.)
11 Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l‑au întrebat iarăși:
– Ce să‑ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi?
12 El le‑a răspuns:
– Luați‑mă și aruncați‑mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, căci știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!
13 Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n‑au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor.
14 Atunci au strigat cătreDomnulși au zis: „Oh,Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu,Doamne, ai făcut așa cum Ți‑a plăcut!“
15 Apoi l‑au luat pe Iona și l‑au aruncat în mare, iar marea și‑a potolit furia.
16 Atunci bărbații aceia s‑au temut foarte tare deDomnul. Ei I‑au adusDomnuluio jertfă și au făcut jurăminte.
17 Domnula trimis un pește mare să‑l înghită pe Iona, și Iona a fost în pântecul peștelui timp de trei zile și trei nopți.
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JON/1-6d4081ba2c448e961ed5055617153487.mp3?version_id=126—