Mustrarea lui Israel
1 În vremea aceea, ziceDomnul, osemintele regilor și ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoților și ale profeților și osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor,
2 vor fi întinse în fața soarelui, a lunii și a întregii oștiri a cerurilor, a acelora pe care ei i‑au iubit, i‑au slujit, i‑au urmat, i‑au căutat și s‑au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului.
3 În toate locurile unde îi voi izgoni, toți cei ce vor supraviețui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viața, ziceDomnulOștirilor.
Păcat și pedeapsă
4 Spune‑le că așa vorbeșteDomnul:
«Cine cade și nu se mai ridică?
Cine se abate fără să se întoarcă iarăși?
5 De ce atunci poporul acesta, Ierusalimul, se abate,
stăruind în necredincioșie?
Ei se întăresc tot mai mult în înșelătorie
și refuză să se întoarcă.
6 Am ascultat cu atenție,
dar ei nu rostesc ceea ce este drept.
Niciunul nu regretă răutatea lui
și nu zice: ‘Ce am făcut?’.
Toți își încep din nou alergarea,
ca un cal care se aruncă în luptă.
7 Până și barza
își cunoaște timpul ei pe ceruri;
turtureaua, lăstunul și cocorul
își păstrează timpul venirii lor.
Dar poporul Meu
nu cunoaște poruncaDomnului.
8 Cum puteți spune: ‘Suntem înțelepți,
căci avem LegeaDomnului!’,
când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor
a transformat‑o într‑o minciună?
9 Înțelepții sunt dați de rușine,
sunt înspăimântați și capturați.
Iată, ei au respins CuvântulDomnului;
ce fel de înțelepciune au ei?
10 De aceea, pe soțiile lor le voi da altor bărbați
și terenurile lor altor stăpâni.
Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare,
toți sunt lacomi de câștig nedrept;
de la profet până la preot,
toți înșală.
11 Ei leagă în mod ușuratic
rana fiicei poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
12 Le este lor rușine de urâciunile pe care le săvârșesc?
Nu, nu le este rușine deloc;
nici măcar nu știu să roșească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad
și vor fi răsturnați la vremea pedepsei lor,
ziceDomnul.
13 Voi face să le înceteze recolta, ziceDomnul.
Nu vor mai fi struguri în vie,
nu vor mai fi smochine în smochin,
iar frunzele se vor veșteji.
Le voi da celor ce vor trece peste ele.»“
14 „De ce mai stăm în așteptare?
Adunați‑vă!
Să intrăm în cetățile fortificate
și să pierim acolo!
CăciDomnul, Dumnezeul nostru,
ne‑a condamnat la moarte
și ne dă să bem ape otrăvite,
pentru că am păcătuit împotriva Lui.
15 Așteptam pacea,
darn‑a venitnimic bun;
așteptamun timp de vindecare,
dar iatăcă vine numaiteroare.
16 Gâfâitul cailor se aude din Dan;
la nechezatul armăsarilor lor
se cutremură toată țara.
Au venit să devoreze țara
și tot ce cuprinde ea,
cetatea și pe cei ce locuiesc în ea.“
17 „Iată, voi trimite printre voi niște șerpi veninoși,
niște vipere care nu pot fi descântate
și care vă vor mușca,
ziceDomnul.“
18 „Grimasamea este din cauza durerii mele!
Inima îmi este sleită în mine!
19 Iată, strigătul după ajutor al fiicei poporului meu
răsună dintr‑o țară îndepărtată:
«Nu mai esteDomnulîn Sion?
Nu mai este Împăratul lui acolo?»“
„De ce M‑au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite,
prin idolii lor străini?“
20 „Secerișul a trecut,
vara s‑a terminat,
iar noi tot nu suntem izbăviți.“
21 Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu;
jelesc, iar spaima mă cuprinde.
22 Nu este niciun balsam vindecător în Ghilad?
Nu este niciun doctor acolo?
De ce nu este vindecare
pentru rana fiicei poporului meu?
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/8-b55c0028e87055483f6d22c19b5479fc.mp3?version_id=126—