1 „Dacă te vei întoarce, Israel,
ziceDomnul,
dacăte vei întoarce la Mine,
dacă vei îndepărta spurcăciunile tale dinaintea Mea
și nu vei mai rătăci,
2 dacă vei jura: «Viu esteDomnul!»,
făcând lucrul acesta cu credincioșie,
cu judecată și cu dreptate,
atunci neamurile vor fi binecuvântate în El
și se vor lăuda cu El.
3 Căci așa vorbeșteDomnulbărbaților din Iuda și din Ierusalim:
«Desțeleniți‑vă un ogor nou
și nu semănați între spini!
4 Tăiați‑vă împrejur pentruDomnul,
circumcideți‑vă inimile,
bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului!
Altfel, mânia Mea va izbucni ca un foc
și va arde fără să mai poată fi stinsă,
din cauza răutății faptelor voastre.
Invazie din nord
5 Dați de știre în Iuda, vestiți în Ierusalim și spuneți:
‘Sunați din trâmbițăîn țară!’
Strigați în gura mare și ziceți:
‘Strângeți‑vă și să mergem în cetățile fortificate!’
6 Înălțați un steag îndreptat spre Sion!
Fugiți și nu vă opriți!
Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea
și un mare prăpăd!»“
7 Leul a ieșit din tufișul său
și cel ce distruge neamurile a pornit la drum.
El a ieșit din locul său
ca să prefacă țara într‑o pustie.
Cetățile tale vor zăcea în ruină,
fără niciun locuitor.
8 De aceea, incingeți‑vă cu saci,
jeliți și gemeți,
căci mânia aprigă aDomnului
nu s‑a îndepărtat de la noi.
9 „În ziua aceea, ziceDomnul,
regele și conducătorii își vor pierde curajul,
preoții vor fi îngroziți
și profeții vor rămâne înmărmuriți.“
10 Eu am zis:
– O, StăpâneDoamne! Într-adevăr ai înșelat poporul acesta și Ierusalimul când ai zis: „Veți avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!
11 – În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului că un vânt arzător suflă din înălțimile pleșuve ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe.
12 Totuși, un vânt și mai puternic va veni de la Mine! Acum însă Îmi voi rosti judecățile împotriva lor.
13 Iată,nimicitorulînaintează ca norii,
carele lui sunt ca o vijelie,
iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii.
Vai de noi, căci vom fi distruși!
14 Curățește‑ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit!
Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15 Căci o voce strigă din Dan
și anunță nenorocirea din muntele lui Efraim.
16 „Aduceți aminte neamurilor lucrul acesta!
Iată, vestiți în Ierusalim
că niște asediatori vin dintr‑o țară îndepărtată
și își ridică glasurile împotriva cetăților lui Iuda.
17 Ca paznicii unui ogor, așa înconjoară eiIerusalimul,
căci s‑a răzvrătit împotriva Mea,
ziceDomnul.
18 Căile și faptele tale
au adus acestea asupra ta.
Aceasta estepedeapsapentru răutatea ta.
Ce amară este
și cum te pătrunde până în inimă!“
19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele!
Mă zvârcolesc de durere!
Ah, zidurile inimii mele!
Cum îmi zvâcnește inima!
Nu pot rămâne tăcut!
Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței
și strigătul de război.
20 Se vestește dărâmare după dărâmare,
căci toată țara este devastată.
Corturile îmi sunt dărâmate deodată,
iar acoperișul într‑o clipă.
21 Până când voi vedea steagul
și voi auzi sunetul trâmbiței?
22 „Cei dinpoporul Meu sunt nebuni;
ei nu Mă cunosc.
Sunt niște copii fără minte,
lipsiți de discernământ.
Sunt pricepuți să facă răul;
nu știu să facă binele.“
23 Mă uit la pământ
și iată că este pustiu și gol.
Mă uit la ceruri
și iată că lumina lor nu mai este.
24 Mă uit la munți
și iată că ei se cutremură
iar toate dealurile se clatină.
25 Mă uit și iată că nu mai este niciun om
și toate păsările cerului au fugit.
26 Mă uit și iată că livada este un pustiu
și toate cetățile ei sunt dărâmate
înainteaDomnuluiși înaintea aprigei Lui mânii.
27 Căci așa vorbeșteDomnul:
„Toată țara va fi pustiită,
însă nu o voi distruge complet.
28 Din cauza aceasta pământul va boci,
iar cerurile de sus se vor întuneca.
Eu am vorbit și am plănuit aceasta!
Nu‑Mi pare rău și nici nu Mă voi răzgândi!“
29 La vuietul călăreților și la strigătul arcașilor
toți cei din cetăți o iau la fugă;
se ascund în păduri
și se urcă pe stânci.
Toate cetățile sunt părăsite
și nimeni nu mai locuiește în ele.
30 Iar tu, cea pustiită, ce vei face?
Te vei îmbrăca în roșu,
te vei împodobi cu giuvaiere de aur
și îți vei machia ochii cu antimoniu?
Degeaba te vei înfrumuseța!
Iubițiităite disprețuiesc
și vor să‑ți ia viața.
31 Căci aud niște strigăte ca ale unei femei în chinurile nașterii,
strigăte ale unei femei care naște pentru prima oară.
Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu
și își întinde mâinile,zicând:
„Vai de mine! Căci mi‑e sufletul epuizat
din cauza ucigașilor!“
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/JER/4-daef3de866589650fbe2f6c7d5d6a7e9.mp3?version_id=126—