Adevăratele valori
1 Mai mult prețuieșteun nume bun decât uleiul bun
și ziua morții decât ziua nașterii.
2 Mai bine să mergi într‑o casă a bocetului,
decât să mergi într‑o casă a ospățului,
căci acesta este sfârșitul oricărui om,
și cine trăiește, își pune la inimă lucrul acesta.
3 Mai bună este tristețea decât râsul,
căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună.
4 Inima înțelepților este în casa bocetului,
dar inima nesăbuiților este în casa petrecerii.
5 Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului,
decât să auzi cântecul nesăbuiților.
6 Căci precum trosnetul spinilor sub oală,
așa este și râsul nesăbuitului!
Și aceasta este o deșertăciune!
7 Cu siguranță asuprirea îl înnebunește pe înțelept,
iar mita corupe inima.
8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui
și mai bună este răbdarea decât mândria.
9 Nu te grăbi să te mânii în duhul tău,
căci mânia locuiește în sânul nesăbuiților!
10 Să nu zici: „De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?“,
căci nu din înțelepciune întrebi astfel!
11 Este bună înțelepciunea, așa cum și moștenirea este bună
și de folos celor ce văd soarele.
12 Căci înțelepciunea este un adăpost,
așa cum șiargintul este un adăpost,
iar câștigul cunoașterii înțelepciunii
este că își ține în viață stăpânii.
13 Caută să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu:
cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
14 În ziua cea bună, fii fericit!
În ziua cea rea, cugetă:
Dumnezeu a făcut‑o și pe una și pe cealaltă,
astfel încât omul să nu poată afla nimic despre ce va fi după el.
15 Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieții mele deșarte:
un om drept pierind în dreptatea lui,
iar altul nedrept continuându‑și viața în nedreptatea lui.
16 Nu fi prea drept
și nu te arăta nici prea înțelept!
De ce să te distrugi singur?
17 Însă nu fi nici foarte rău
și nu fi nici nesăbuit!
De ce să mori înainte de vreme?
18 Este bine să apuci acestsfat,
iar pe celălalt să nu‑l lași din mână,
căci cine se teme de Dumnezeu va ieși cu bine din toate acestea.
19 Înțelepciunea dă mai multă tărie înțeleptului,
decât ar da zece conducători destoinici unei cetăți.
20 Fiindcă nu există pe pământ niciun om drept
care să facănumaibinele și să nu păcătuiascăniciodată.
21 În plus, nu lua aminte la toate cuvintele care se spun,
ca nu cumva să‑l auzi pe slujitorul tău blestemându‑te!
22 Tu știi în inima ta că, de mai multe ori,
chiar tu însuți i‑ai blestemat pe alții.
23 Toate acestea le‑am cercetat cu înțelepciune și mi‑am zis:
„Mă voi înțelepți“;
dar înțelepciunea s‑a îndepărtat de mine.
24 Orice ar fi ea,este departe
și adâncă,da, adâncă!
Cine o va găsi?!
25 Mi‑am îndreptat inima să cunosc,
să cercetez și să caut înțelepciunea și sensullucrurilor
și să înțeleg stupiditatea răutății
și nebunia nesăbuinței.
26 Și am descoperit că mai amară decât moartea,
este femeia care este o capcană,
a cărei inimă este un laț
și ale cărei mâini sunt niște lanțuri.
Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea,
dar cel păcătos este prins de ea.
27 Privește! Am descoperit aceasta, zice oratorul,
când cercetam lucrurileunul câte unul,
ca să le găsesc sensul
28 pe care sufletul meu îl tot căuta,
dar nu‑l găsea:
dintr‑o mie, am găsit un bărbatdrept,
însă n‑am găsit o femeiedreaptăîntre toți aceștia.
29 Privește! Am descoperit un singur lucru:
că Dumnezeu l‑a făcut pe om drept,
dar ei umblă cu multe șiretlicuri.
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/ECC/7-eb21472bdeda0b38ba47d1c96aab7803.mp3?version_id=126—