Cântarea de laudă a lui David
1 David I‑a dedicatDomnuluicuvintele acestei cântări în ziua în careDomnull‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul.
2 El a zis:
„Domnuleste stânca mea,
fortăreața mea și izbăvitorul meu!
3 Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornulmântuirii mele,
întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu!
Tu mă izbăvești din asuprire!
4 Eu Îl chem peDomnul,
Care este vrednic de laudă,
și sunt izbăvit de dușmanii mei!
5 Căci mă înfășuraseră talazurile morții,
mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!
6 Legăturile Locuinței Morțilormă înconjuraseră,
mă prinseseră lațurile morții.
7 Dar în necazul meu L‑am chemat peDomnul,
L‑am chemat pe Dumnezeul meu.
El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,
și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.
8 Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,
temeliile cerurilor s‑au zdruncinat,
s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.
9 Se înălța fum din nările Lui
și foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinșiieșeaudin ea.
10 A aplecat cerurile și a coborât;
negură deasă era sub picioarele Lui.
11 Călărea pe un heruvim și zbura;
pluteape aripile vântului.
12 Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ,
iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.
13 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.
14 Domnula tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.
15 A aruncat săgeți și i‑a împrăștiatpe dușmani,
a trimisfulgerul și i‑a pus pe fugă.
16 La mustrareaDomnului,
la suflarea nărilor Lui,
s‑au văzut albiile mării
și s‑au descoperit temeliile lumii.
17 El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,
m‑a scos din apele cele mari,
18 m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic
și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.
19 Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,
darDomnulmi‑a fost sprijin.
20 El m‑a scos la loc larg,
m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.
21 Domnulmi‑a răsplătit după dreptatea mea,
mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,
22 fiindcă am păzit căileDomnului
și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23 Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea
și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
24 Am fost fără pată înaintea Lui
și m‑am păzit de nelegiuirea mea.
25 Domnulmi‑a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mea înaintea ochilor Săi.
26 Cu cel credincios Tu Te arăți credincios;
cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.
27 Cu cel curat Tu Te arăți curat,
dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.
28 Tu izbăvești poporul smerit,
dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.
29 Tu ești candela mea,Doamne!
Domnulîmi luminează întunericul.
30 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,
cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.
31 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;
cuvântulDomnuluieste încercat.
El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.
32 Cine este Dumnezeu în afară deDomnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare
și El mi‑a făcut desăvârșită calea.
34 El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor
și m‑a așezat pe înălțimi.
35 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
și răspunsul Tău mă face mare.
37 Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,
ca să nu‑mi alunece picioarele.
38 Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc;
nu mă întorc până nu‑i mistui.
39 Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică;
ei cad sub picioarele mele.
40 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
și‑i faci să se aplece înaintea meape cei ce se ridică împotriva mea.
41 Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,
și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42 Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.
Se uitădupăDomnul, dar El nu le răspunde.
43 Îi pisez mărunt, ca praful pământului.
Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.
44 Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.
45 Fiii străinului mă lingușesc;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
46 Fiii străinului îngălbenesc
și ies tremurând din fortărețele lor.
47 Domnuleste viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
49 Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.
Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;
Tu mă scapi de omul violent.
50 De aceea Îți voi mulțumi,Doamne, printre neamuri,
și voi cânta spre lauda Numelui Tău!
51 El dă mari izbăviriregelui Său
și arată îndurareunsului Său,
lui David și semințeilui în veac.“
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/2SA/22-d44a20419a264fc43c47bfa4aaa56d6b.mp3?version_id=126—