Profetul Ilie anunță încetarea secetei
1 După multe zile, CuvântulDomnuluii‑a vorbit lui Ilie, în al treilea an, zicând: „Du‑teșiînfățișează‑te înaintea lui Ahab! Voi da ploaie pe fața pământului.“
2 Ilie s‑a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab.
În Samaria era foamete mare.
3 Ahab l‑a chemat pe Obadia, cel care răspundea de palat. Obadia se temea mult deDomnul,
4 iar când Izabela i‑a omorât pe profețiiDomnului, Obadia a luat o sută de profeți, a ascuns câte cincizeci încâteo peșteră și le‑a asigurat pâine și apă.
5 Ahab i‑a zis lui Obadia: „Du‑te prin țară, pe la toate izvoarele de apă și pe la toate uedurile! Poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm caii și catârii în viață, astfel încât să nu trebuiască să omorâm vreunul din animale.“
6 Apoi și‑au împărțit între ei teritoriul pe care urmau să‑l străbată: Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum.
7 În timp ce era pe drum, iată că l‑a întâlnit Ilie.
El l‑a recunoscut, s‑a aruncat cu fațala pământși l‑a întrebat:
– Tu ești, stăpânul meu Ilie?
8 El i‑a răspuns:
– Eu sunt. Du‑te și spune‑i stăpânului tău: „Iată,a venitIlie.“
9 Obadia a zis:
– Cu ce am păcătuit, de‑l dai pe robul tău pe mâna lui Ahab ca să fie omorât?
10 Viu esteDomnul, Dumnezeul tău, că n‑a rămas niciun neam și niciun regat unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute. Iar când spuneau că nu ești acolo, punea regatul sau neamul acela să jure că nu te‑a găsit.
11 Acum tu zici: „Du‑te și spune‑i stăpânului tău: «Iată,a venitIlie.»“
12 Iar apoi, când voi pleca de la tine, DuhulDomnuluite va duce pe nu știu unde! Astfel, dacă mă duc să‑i spun lui Ahab, iar el nu te va găsi, mă va ucide. Însă robul tău se teme deDomnuldin tinerețea lui.
13 Nu i s‑a spus stăpânului meu ce am făcut când Izabela îi omora pe profețiiDomnului? Am ascuns o sută dintre profețiiDomnului, câte cincizeci în câte o peșteră, și le‑am asigurat pâine și apă.
14 Iar acum tu zici: „Du‑te și spune‑i stăpânului tău: «Iată,a venitIlie.»“ Mă va ucide!
15 Ilie a zis:
– Viu esteDomnulOștirilor, înaintea Căruia stau, că astăzi mă voi înfățișa înaintea luiAhab.
Ilie pe muntele Carmel
16 Obadia a pornit să‑l întâmpine pe Ahab și să‑l înștiințeze. Apoi Ahab s‑a dus să‑l întâlnească pe Ilie.
17 Când Ahab l‑a văzut pe Ilie, i‑a zis:
– Tu ești acela care‑l nenorocește pe Israel?
18 Ilie a răspuns:
– Nu eu l‑am nenorocit pe Israel, ci tu și familia tatălui tău, prin faptul că ați părăsit poruncileDomnuluiși te‑ai dus dupăBaal.
19 Strânge acum tot Israelul la mine, pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai luiBaalși pe cei patru sute de profeți aiAșerei, care mănâncă la masa Izabelei.
20 Ahab a trimis după toți fiii lui Israel și i‑a strâns pe profeți la muntele Carmel.
21 Atunci Ilie s‑a apropiat de tot poporul și a zis:
– Până când veți mai șchiopăta între două cârje? DacăDomnuleste Dumnezeu, urmați‑L pe El, iar dacăBaaleste Dumnezeu, urmați‑l pe acesta!
Poporul nu i‑a răspuns nimic.
22 Apoi Ilie a zis poporului:
– Eu sunt singurul care am rămas dintre profețiiDomnului, iar profeții luiBaalsunt în număr de patru sute cincizeci.
23 Să ni se dea doi tauri. Ei să‑și aleagă un taur, să‑l taie în bucăți și să‑l așeze pe lemnelede pe altar, dar să nu‑i dea foc. Iar eu voi pregăti celălalt taur și‑l voi așeza pe lemne, dar nu‑i voi da foc.
24 Apoi, voi să chemați numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema NumeleDomnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, Acela esteadevăratulDumnezeu.
Tot poporul a răspuns și a zis:
– Propunerea este bună.
25 Ilie le‑a zis profeților luiBaal: „Alegeți‑vă un taur și pregătiți‑l voi mai întâi, pentru că sunteți mai mulți. Apoi chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu aprindeți voi focul.“
26 Ei au luat taurul oferit lor și l‑au pregătit.
Apoi au chemat numele luiBaalde dimineața până la amiază, zicând: „Baal, răspunde‑ne!“ Dar nu s‑a auzit niciun glas. Nimeni n‑a răspuns, deși ei săreau în jurul altarului pe care‑l construiseră.
27 La amiază, Ilie și‑a bătut joc de ei, zicând: „Strigați mai tare, doar este dumnezeu! Poate că meditează sau este ocupat sau se află în călătorie! Poate că doarme și se va trezi!“
28 Ei au strigat mai tare și, după obiceiul lor, și‑au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele până a început să le curgă sângele pe ei.
29 După ce a trecut miezul zilei, ei au profețit până când se aducea darul de mâncare, dar nu s‑a auzit niciun glas, niciun răspuns, niciun semn de luare aminte.
30 Atunci Ilie a zis întregului popor:
– Apropiați‑vă de mine!
Și tot poporul s‑a apropiat de el. Apoi el a refăcut altarulDomnului, care fusese dărâmat.
31 Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor urmașilor lui Iacov, cel căruiaDomnulîi vorbise, zicând: „Numele tău va fi Israel!“
32 Cu aceste pietre, a zidit un altar în NumeleDomnului. Apoi a făcut un șanț în jurul altarului, în care încăpeau două măsuride sămânță.
33 A aranjat lemnele, a tăiat taurul în bucăți și l‑a așezatpe altar, deasupra lemnelor.
34 Apoi le‑a zis:
– Umpleți patru urcioare cu apă și goliți‑le peste arderea‑de‑tot și peste lemne! Faceți lucrul acesta încă o dată! a zis el. Și ei l‑au făcut încă o dată. Faceți lucrul acesta și a treia oară! Iar ei l‑au făcut și a treia oară.
35 Apa curgea în jurul altarului și a umplut chiar și șanțul.
36 În timp ce se aducea darul de mâncare, profetul Ilie s‑a apropiat și a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, fă să se cunoască astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt robul Tău și că am făcut toate aceste lucruri după porunca Ta.
37 Răspunde‑mi,Doamne! Răspunde‑mi, ca să cunoască acest popor că Tu,Doamne, ești Dumnezeu și că Tu le întorci inimilespre Tine!“
38 Atunci a căzut foc de laDomnul, a mistuit arderea‑de‑tot, lemnele, pietrele și pământul și a înghițit și apa care era în șanț.
39 Când a văzut tot poporul lucrul acesta, s‑au aruncat cu fațala pământși au zis: „Domnuleste Dumnezeu!Domnuleste Dumnezeu!“
40 Ilie le‑a zis:
– Prindeți‑i pe profeții luiBaal! Niciunul dintre ei să nu scape!
I‑au prins, iar Ilie i‑a coborât la râul Chișon și i‑a înjunghiat acolo.
41 Apoi Ilie i‑a zis lui Ahab:
– Suie‑te, mănâncă și bea, căci se aude vuietul unei ploi puternice.
42 Ahab s‑a suit să mănânce și să bea, dar Ilie a urcat pe vârful Carmelului, s‑a plecat la pământ, și‑a așezat fața pe genunchi
43 și i‑a zis slujitorului său:
– Te rog, suie‑te și uită‑te în direcția mării!
El s‑a suit și s‑a uitat.
Apoi a zis:
– Nu este nimic!
Ilie i‑a zis de șapte ori:
– Du‑te din nou!
44 A șaptea oară,slujitorula zis:
– Iată, un nor mic cât o palmă de om se ridică din mare!
Iliea zis:
– Suie‑te și spune‑i lui Ahab: „Pregătește‑ți carul și coboară‑te, ca să nu te prindă ploaia!“
45 Între timp cerul s‑a înnegrit de nori,a început să suflevântul și s‑a pornit o ploaie puternică. Ahab s‑a urcatîn carși s‑a dus la Izreel.
46 MânaDomnuluia venit peste Ilie, care și‑a încins coapsele și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.
—https://api-cdn.youversionapi.com/audio-bible-youversionapi/48/32k/1KI/18-75d347796dca23688916b5bd44cb0597.mp3?version_id=126—